GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Glasul roților de tren - Gările Bucureștiului
TIPĂREȘTEProgram de arhitectură cu totul nou, care transpune la nivelul obiectului construit toate tensiunile generate de calea ferată pe palierul teritorial și urban, gara este noua poartă a orașului. Natura ei este fundamental contradictorie deoarece gara este, în același timp, centrală și periferică, industrială și civică, în oraș și în afara lui, banală și magică, progresistă și istoricistă. Ea unifică și separă cu aceeași putere – scrie Toader Popescu în 2014 într-o monografie dedicate căilor ferate românești.
În ultima vreme s-a tot scris pe AmFostAcolo și pe Grupul AFA de pe FB despre Gara de Nord din București, principala poartă feroviară a Capitalei României. Gara este locul unde se întâmplă minuni, este spațiul unde se țes povești cu final fericit, este locul unde licuricii își desfășoară activitatea, este perimetrul unde ceaiul și cafeaua au un gust aparte, este locul unde Crăciunul vine întotdeauna mai devreme – în anumite cazuri.
Trenul, mijloc revoluționar de transport apărut în primul sfert al secolului al XIX-lea, a constituit un factor de progres economic, o modalitate de deplasare rapidă a populației și mărfurilor pe distanțe lungi, un mod de interacțiune socială specială. Construite cu sacrificii, uneori cu scandaluri, căile ferate au legat provinciile românești la început printr-o rețea de bază, extinsă pe parcurs către locuri din ce în ce mai îndepărtate.
În epoca comunistă, când autoturismul nu era atât de accesibil (din motive financiare și liste de așteptare), iar transportul rutier de călători nu avea amploarea de azi, trenul reprezenta posibilitatea cea mai profitabilă de transport. Îmi aduc aminte de trenurile accelerat cu care plecam în vacanță spre Botoșani, noaptea, timp de 7-8 ore. Dacă nu ajungeai mai devreme pe peron pentru a te urca printre primii în vagon riscai să îți găsești locul ocupat în compartiment (erau dese situațiile în care se vindeau de 2-3 ori un loc) sau trebuia să urci pe fereastră în compartiment întrucât holul se ocupa cu bagaje și oameni cu bilete fără loc. Amintiri…
Unele gări ale marilor orașe europene sunt adevărate opere arhitectonice căutate de mii de turiști, ca de exemplu: Gara de Lyon din Paris, Gara din Antwerp, Gara St. Pancras din Londra, Gara Sirkeci din Istanbul și multe altele. Dar și în România există gări frumoase, proiectate de arhitecți cunoscuți, monumente arhitectonice de valoare, locuri pline de povești: Gara Herculane (1878-1886), Gările Ițcani (1871) și Burdujeni (1892-1902; Suceava), Gara Curtea de Argeș (1898), Gara Iași (1870) etc. Lucruri interesante despre istoria căilor ferate românești, despre gările și oamenii dedicați căii ferate aflați urmărind episoadele serialului produs de televiziunea națională (tvrplus.ro/emisiune-gari- ... e-poveste-10212).
Bucureștiul are mai multe gări, despre prima din ele, Filaret (inaugurată în 1869) v-am povestit într-un articol din vara anului 2014 (vezi impresii). Gara de Nord, numită inițial Gara Târgoviștei, este cea de-a doua instituție de acest gen construită în capitala țării. Au urmat Gara Regală Cotroceni (ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea de regele Carol I), Gara de Est – Obor (1903), Gara Regală Băneasa (1936), Gara Basarab (1959). Deși astăzi trenul nu mai atrage atât de mulți călători, garniturile feroviare nu mai oferă confortul, curățenia și rapiditatea dorită, mai există oameni care utilizează acest mijloc de transport.
Gara Filaret
Prima gară a Bucureștiului o putem vedea în apropierea Dealului Filaret, astăzi fiind sediul unei autogări. De aici pleca în 1869 primul tren tractat de o locomotivă cu aburi către Giurgiu. Clădirea sub forma literei U are un fronton central care păstrează elemente arhitecturale originale. Gara se poate vizita în voie, majoritatea spațiilor fiind accesibile.
Gara de Est – Obor
Este gara pe care am cunoscut-o cu ocazia drumurilor spre litoralul românesc. Cu mulți ani în urmă de aici plecam cu o garnitură la orele 5.30-6.00 dimineața către Constanța, un tren personal plin și de navetiști. Gara este încă funcțională, ajungându-se ușor atât cu mijloacele de transport în comun, cât și cu autoturismul pe bulevardul Ferdinand I. Încă de la prima vedere Gara de Est ne impresionează cu fațada monumentală, un portal către o altă lume, o arcadă imensă „îmbrăcată” în geamuri de sticlă, flancată de două turnuri și prevăzută în cheia de boltă cu un ceas. Clădirea inaugurată în 1903, atribuită în unele surse arhitectului Petre Antonescu, ne relevă o construcție în stil neoromânesc. Am privit feroneria stâlpilor din galeria exterioară, tavanele casetate din sala interioară, acoperișurile peroanelor cu aceeași feronerie originală, înscrisul „București-Est” dinspre liniile de oțel, ornamentul tip buzdugan de pe acoperiș. Pe peroane mai găsim „antice” scaune roșii de plastic; în apropierea gării se află un vechi turn de cărămidă roșie (probabil utilizat la alimentarea cu apă) și un mic depou unde observ un interesant plug feroviar.
Gara de Nord
Situată în momentul construcției la marginea orașului, în preajma șoselei Basarab, Gara de Nord e amplasată acum mult în interiorul orașului constituind chiar o „piedică” în calea traficului auto (cele două pasaje rutiere – Grant și Basarab – nereușind să facă față miilor de autovehicule). Pentru construcția gării s-a ales un teren aflat în proprietatea familiei boierești Golescu, paralel cu Calea Târgoviștei (Calea Griviței de azi), teren liber, fără construcții, ușor accesibil din afara orașului și relativ aproape de cartierele centrale ale orașului. De-a lungul timpului clădirea Gării de Nord a suferit transformări, adăugiri, demolări și restaurări. În luna septembrie 1869, la puțin timp după plecarea primului tren spre Giurgiu din Gara Filaret, se pune și piatra de temelie a noii Gări a Târgoviștei. Construită de Consorțiul Stroussberg într-un an de zile, gara devine funcțională în 1870 (cu prilejul deschiderii liniei ferate către zonele petroliere ale Ploieștiului) și inaugurată oficial în 1872 când se deschid linii ferate către sudul Moldovei.
La început intrarea principală se afla spre Calea Griviței, acolo unde în 1895-1896 se construiește un nou corp prevăzut și cu un Salon regal. Fațada monumentală dinspre sud, cea cu cele 6 coloane negre, este construită între 1930-1932 de arhitectul Victor Ștephănescu. Plăcuța ce indică statutul de monument istoric ne informează că peronul înalt aparține stilului toscan și că turnul cu ceas a fost ridicat tot la începutul anilor 30. Din 1888 Gara Târgoviștei este numită Gara de Nord; din anii 40 dispar și vechile ateliere de reparații și pe locul lor se amenajează Parcul Gării și se construiește Palatul CFR, după care în primele decenii ale comunismului apar și blocurile laterale formând așa-numita Piață a Gării de Nord.
Două monumente sunt amplasate în preajma gării: Monumentul Eroilor CFR-iști din Primul Război Mondial, operă a doi sculptori cunoscuți Corneliu Medrea și Ion Jalea, ansamblu sculptural inaugurat în 1923 (ro.wikipedia.org/wiki/Mon ... _Bucure%C8%99ti) și Monumentul ing. Gheorghe Duca, realizat de artiștii Dimitrie Paciurea și Filip Marin, alături de arhitectul Ștefan Burcuș în 1924 (ro.wikipedia.org/wiki/Mon ... ._Gheorghe_Duca). Despre activitatea acestui mare inginer, profesor cu un rol important în reformarea învățământului politehnic, director al CFR, puteți citi mai multe pe Internet (de exemplu aici: complexity.ro/personalita ... rior-politehnic).
Pe peronul central, lângă Salonul regal, sunt amplasate mai multe plăcuțe: istoricul Gării de Nord, aniversarea a 150 de ani de la deschiderea liniei ferate Oravița-Buziaș (1856-2006), aniversarea a 120 de ani de la înființarea „Societății Politehnica” în sala de așteptare din Gară, ostașilor care au servit arma căi ferate, lista șefilor Gării de Nord. Pe pereții spațiilor centrale se află panouri de promovare ale unor obiective bucureștene (cu scurte date istorice) și naționale. Interesante sunt piesele de fier: stâlpi de susținere ornamentați cu motive vegetale, grinzile de fier care susțin acoperișurile peroanele, structura tip pânză de păianjen care sprijină acoperișul din sticlă al peronului central (îmi aduc aminte că pe vremuri sticla aceea era colorată).
Gara Basarab
Aflată în prelungirea Gării de Nord, această gară a fost construită în 1959 pentru a deservi trenurile personal, mai ales de navetiști, care soseau din sudul țării, de la distanțe nu prea mari. Am utilizat cele patru peroane ale acestei gari atunci când mergeam la bunicii din Teleorman – lume multă, aglomerație, bagaje. Personalul oprea în fiecare haltă de pe traseu, viteza mică îți permitea să privești cu atenție peisajele înconjurătoare, mereu căutam cu privirea ruinele Mănăstirii Chiajna (vezi impresii). În apropiere se afla fosta pasarelă pietonală metalică (construită în anii 30 pe locul unui fost pod din cărămidă și metal), demolată pentru a face față actualului Pasaj rutier Basarab.
În final, deși de cele mai multe ori ajungem grăbiți în gările Bucureștiului, fie să prindem trenul spre o destinație bine stabilită, fie să așteptăm o persoană dragă, ar trebui să alocăm 30 de minute și monumentului în sine. Gările reprezintă locuri aglomerate, în general, populate de oameni de diverse categorii; gara este un mare spațiu social în care se desfășoară diverse evenimente, pe care ni le dorim cu toții fericite. Trenurile au un magnetism aparte, dacă le privim dintr-un anumit punct de vedere, aduc romantism și persoane dragi nouă. Glasul roților de tren au un ton aparte…
Trimis de tata123 🔱 in 22.12.16 14:28:35
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ar mai fi:
- Gara Cotroceni (nu aia regală, ci aia din spatele fostei fabrici de lapte din Militari);
- Gara Cățelu;
- Gara Herăstrău (demolată din păcate de Ceaușescu);
- Gara Progresul...
Mai micuțe, mai puțin circulate, dar nu chiar neimportante; recent am auzit că se studiază un proiect pentru crearea unui sistem de transport periferic feroviar care să preia (măcar o parte din) traficul local de călători.
O altă gară dispărută din peisaj ar mai fi și Gara Dealul Spirii.
Rog așteptați...
Plus cîteva halte, cum ar fi Triaj, Carpați, Pajura.
Glumesc!
Și eu sînt un iubitor al trenului, mi se pare cel mai veritabil mod de a călători, suficient de clasic, încît să fie pitoresc, dar și suficient de modern încît să nu faci o veșnicie pînă la destinație, la capriciul vremii și al potecilor. Ai loc, poți umbla, poți intra în vorbă, poți sta la o cafea... Nu ajungi repede, ai timp să vezi peisajul, dar nici nu te tîrîi.
Gara e pentru mine simbolul plecării, nu aeroportul sau stația de benzină. Aici mergea poezia aia a lui Topîrceanu, cîntată (genial) de Baniciu - În tren.
Totuși nu am călcat decît prin Gara de Nord, Basarab și Băneasa. De la Băneasa am plecat în prima tabără, la fine de clasa întîi, am mers toată noaptea, un vis! Iar în tabără învățătorul ne-a plimbat cu o mocăniță veritabilă, care chiar urca în munte după lemne. Am mers pe vagoane cu bușteni, însoțiți de frînar, căci la vale vagoanele veneau singure. La Răstolița, pe valea Mureșului. Azi mocănița aia, ca și celelalte zeci de trasee din țară, cu mici excepții, e dispărută fără urmă.
Am vazut Gara Obor acum o luna. Arata deprimant de pustie. Parea total abandonata. Si cand ma gandesc ce forfota era acolo cu 25 de ani in urma...
@tata123: Nu mă întreba câte poze am făcut în Gara de Nord în ultimele 6 luni! Trist este că prețurile la bilete sunt uriașe, condițiile de călătorie foarte proaste, întârzieri există și dacă e cald sau ger, cu sau fără zăpadă. Ieri, la ora aceasta eram în Gara de Nord. Chiar priveam cum lipsesc bucăți bune din peron, nimeni nu se sinchisește. O tânără alerga după tren, bine că nu s-a împiedicat că ieșea poate o tragedie. Am bombănit în tren, m-am enervat pentru că NU există spațiu suficient pentru bagaje, i-am așezat Mariei bagajul sub scaun, adică între cele două scaune. Distanța dintre scaune este extrem de mică, îți înțepenesc genunchii din cauza poziției incomode. Plus că sunt tot felul de mirosuri, de la toată lumea adunată acolo. Tren de Constanța, e normal ca toată vara și acum, în prag de sărbători să atașezi locomotivei DOAR trei vagoane? Lipsă de respect față de călători, zic eu. În plin sezon estival, Maria, operată fiind, a stat pe scară, cu fundul pe geantă. Știi cât costă, cu reducere pentru pensionari, călătoria Constanța-Târgu Mureș și retur? 300 de lei în condițiile în care un bilet de avion până la Milano și nu numai costă 30 euro.
Și da, cafeaua savurată pe peron este un deliciu. Dar și porumbeii sunt haioși. Iar „oamenii Gării” sunt umili și respectoși.
Gara Basarab ește o glumă, dar mă abțin, zilnic trec pe acolo. Suntem țară europeană? Asta e tot o glumă, normal.
Sărbători cu bine!
Buna!
As miinti sa spun ca atunci cand trec pe langa Gara de Nord din Bucursti nu ridic privirea sa admir cladirea veche de peste o suta ani.
Acum doua zile am calatorit cu un tren inghetat la propriu, care venea tocmai de la Piatra Olt si pot spune ca scurta calatorie mi-a lasat un gust amar: frig, mizerie, intuneric, basca ca am cumparat bilet pana la Gara de Nord si trenuletul m-a lasat in Gara Basarab.
Atentie pentru cei care nu au mai folosit Gara Basarab de mult, pentru ca nu mai seamana cu vechea gara, pe mine trenul m-a garat intr-un intrand (pe sub noul pod) si spre norocul meu foarte aproape de iesirea din B-dul Dinicu Golescu.
Acestea fiind zise preturi scumpe conditii destul de grele, oameni amabili.
Na ca ma plecat de la locatii si am ajuns la utilitate,
@tata123: Pe lista ta de gări-opere de artă aş adăuga Atocha din Madrid, Estación del Norte din Valencia, Estacão de São Bento din Porto - astea sunt cele care mi-au venit acum în minte, dar enumerarea poate continua, fără îndoială.
Nu ştiu de ce, dar gările din România au TOATE un aer tare trist şi prăfuit, de loc semi-abandonat, un spaţiu de tranzit către nicăieri...
Impresia asta mi-au creat-o, de pildă, gara din Băile Herculane, în ciuda cupolei acoperită cu ţigle multicolore, care ar fi trebuit să mă înveselească, sau gara (sau mai bine zis gările) din Sinaia, dar mai ales Gara de Nord din Bucureşti, de unde, de fiecare dată când ajung, nu ştiu cum să ies mai repede.
Inspirată tema gărilor pentru un review de sfârşit de ani... Felicitări!
@tata123:
Gara - loc de intalnire, loc de ramas bun sau la revedere, loc de intoarcere la cei dragi.
Da, gara are ceva al ei care pe mine m-a fermecat. Poate mi-a inoculat tata, care a lucrat in domeniul CF, microbul care m-a atras pe termen nelimitat catre tot ce inseamna tren, vagon, sina de cale ferata si mirosul ei, macaz, centru de comanda, tunel CF, pod CF, metrou, automotor, depou, pod rulant, simulator locomotiva sau locomotiva reala diesel, diesel electrica, cu abur etc.
Iar GARA, halta, statie, PO cu arhitectura si infrastructura ei m-a interesat mereu, mi-a fost draga si imi este draga. Pacat ca astazi ponderea transportului ferociar este in picaj liber, dar sunt alte timpuri si alte solutii.
Felicitari pentru articol si mi s-a facut dor de Muzeul CFR.
Sarbatori fericite! Numai de bine si sa ne revedem sanatosi in 2017!
@Dan&Ema: da, gara " loc de ranas bun sau de intoarcere la cei dragi"! Off, ai atins si tu si autorul articolului o coarda extrem de sensibila a inimii mele! Nu-mi plac garile, dar in ultimul timp am ajuns sa-mi doresc sa ajung cat mai repede intr-una: Gara de Nord! Bine, motivatia fiind revederea cu dragele mele afa-iste, nu gara in sine! Dar asa cum bine zicea autorul, cafeaua are alt gust pe peron! Atat vara cat si iarna!
@Dragos: Bune completările... din păcate unele nu mai există ori nu mai sunt funcționale. Proiecte au existat și vor exista - finalizări nu prea. Chiar la acest sfârșit de an s-a scris despre înființarea unor trenuri urbane (monitorizari.hotnews.ro/s ... i-planurile.htm).
@Radu Tudoran: Gara Obor mai e animată doar pe perioada verii când de acolo mai pleacă trenuri către Litoral.
@abancor: Mulțumesc pentru gânduri. Trenul face parte din amintirile noastre.
@krisstinna: Mulțumesc asemenea pentru urări. Condițiile din trenurile românești sunt... cum sunt.
@adrianbogdan: Dacă am călători numai de plăcere cu trenul... pe distanțe scurte... și dacă condițiile ar fi altele... și dacă. Poate, cândva, se vor mai îndrepta lucrurile și în acest domeniu. Cândva...
@maria55:
Sarut mana, Maria!
Cu atat mai bine cand in gara intalnesti oameni dragi!
Maria,
Iti urez un Craciun linistit si bun, care sa iti deschida drumul spre un 2017 in care sa ne reintalnim cu bine la Intrunirea AFA sau in alte ocazii.
Sanatate si numai ganduri de bine!
Cu admiratie,
Dan
@Carmen Ion: Mulțumesc pentru completări. Multe gări din România care arată bine din punct de vedere architectonic nu sunt puse în valoare așa cum trebuie. Adevărul e că și interesul pentru calea ferată a scăzut mult în ultimii ani.
@maria55: Orice „punct de sprijin” adduce bucurie și speranță, chiar dacă îl întâlnești mereu în Gara de Nord. Un Crăciun minunat alături de familie și prieteni!
@Dan&Ema: Pe vremuri copiii erau fascinați de locomotive și își doreau să ajungă mecanici, acum tentațiile sunt altele. Crăciun plin de daruri și căldură alături de familie!
@Dan&Ema: multumes Dan@family????!
Asemenea va doresc! Iar in ceea ce priveste intalnirea, este dorinta mea cea mai arzatoare la momentul acesta! Intalnirea Afa si... inca o Antalye! Si nici macar nu cer mult, nu-i asa?! ????
Sa aveti Sarbatori cu bine!
@maria55:
Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea sa ți se întâmple. 
@maria55:
Mă temeam ca nu vrei sa ne întâlnim prin Antalya în septembrie anul viitor. Ai văzut ca am știut să te găsesc.
@tata123:
Interesantă prezentarea gărilor.
Despre condițiile de călătorie nu sunt multe de comentat, iar prețurile sunt aberante. Nu am mai circulat cu un tren în România de vreo 15-16 ani și nici nu sunt șanse în viitorul apropiat, mai ales după ce au interzis în totalitate fumatul
. Dar mirosul specific de tren nu cred ca-l voi uita vreodată.
Șapte ani am locuit în apropierea gării, vedeam și auzeam trenurile din balcon și din baie la duș, dar eu tot cu mașina plecam la drum, că avionul l-am descoperit mai târziu.
@nicole33: păi dacă nu tu... cine?!! Esti veterana pe Antalya, asa ca orientare nu-ti era greu! Greu a fost si apreciez faptul ca ai facut un drum special doar ca sa na vezi, ceea ce este remarcabil! Remarcabil fiind si faptul ca sotul tau nu a "bombanit" cu toate ca l-am lasat singurel pana am savurat noi o cafea! Si recunoaste ca ne-am can intins????????????????????
@maria55:
Nu ai ghicit. Drumul a fost o plăcere. Am mai studiat noutățile, am mai făcut ceva poze. Greu a fost sa pătrund în resort. M-Au durut mâinile încercând sa-I conving, dar am reușit. Intram eu cu tupeu dinspre plaja, dar era drumul prea lung.
@nicole33: ar cam fi timpul sa inveti turceste, doamna consilier????! Dupa atatea sejururi in Antalya si la cat "ambâţ" aveti, chiar ma mir! Important totusi este faptul ca esti o descurcareata si nici macar cerberii de la intrare nu te-au putut opri????????????????!
@abancor: "Vineeee vacanta, cu trenul de Frantaaaaa! ", cum se zice-
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 De la biserică și han, la bancă și spațiu expozițional: povestea Palatului Dacia-România — scris în 06.11.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 Redescoperind capitala: Lipscanii între București și Victoria — scris în 27.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Spectacolul apei și a dronelor în Piața Unirii — scris în 24.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Străzi și clădiri bucureștene cu parfum de epocă — scris în 02.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Povești despre clădiri și oameni: Palatul Noblesse — scris în 01.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 Repere ale Revoluției Române în București în 2023 — scris în 21.12.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Fântâni, bere & dovleci — scris în 20.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată