Sinagoga Mare din București, azi muzeu

TIPĂREȘTE

Un loc pe care l-am vizitat în iarna aceasta dar despre care am tot amânat să povestesc, chiar săptămâna trecută am pus bine cardul pe care aveam pozele, crezând că nu voi scrie despre acest templu decât cândva la iarnă. Dar mereu se ivește ceva ce ne dă planurile peste cap, de data aceasta, cineva de pe AFA, dorea informații despre cele trei temple evreiești din București deschise pentru vizitare și celor de altă credință. Nu puteam rămâne indiferentă la această provocare, ba chiar cred că îmi prinde bine deoarece locurile pe care le voi vizita în curând poartă o puternică amprentă a trecerii acestui popor prin lumea europeană. Și, de ce nu, mulți se vor fi întrebat de-a lungul anilor despre originea unor personalități ale vieții noastre culturale - mă rezum doar la acest aspect pentru a nu da naștere la un șir interminabil de ecouri - Ștefan Cazimir, Iosif Sava, savantul Alexandru Graur, tatăl comentatorului sportiv Dumitru Graur, Nina Cassian, Tristan Tzara, Iosif Iser, C. D. Rosenthal, Aurel Giroveanu, Alexandru Mandy, Laurențiu Profeta și câți alții din care totuși nu pot să nu amintesc de Sașa Pană, medic militar și scriitor care m-a fascinat și distrat cu năzdrăvăniile vieții de medicinist, o parte din "Născut în '02".

După ce am vizitat Templul Coral, încântată fiind că am aflat lucruri noi și nimeni nu m-a luat de ciuf să mă dea afară, am hotărât să vizitez și celelalte 2 sinagogi din zona Unirii, fără să știu că Templul Unirea Sfântă este în renovare. M-am ales deci doar cu Sinagoga Mare, actual Muzeu al Holocaustului din România. I se spune "mare" pentru că a fost cea mai mare un timp lung - are 715 mp în interior - și Poloneză pentru că a fost ridicată de polonezii evrei askenazi.

Sinagoga Mare sau "Poloneză" are o adresă: str. Vasile Adamache nr. 11, numele vechi al străzii fiind "a Sinagogii ". Dar nu încercați să o găsiți după adresă, aproape nimeni dintre riveranii tineri, majoritari, nu cunosc numele de V. Adamache iar dacă întrebi de sinagogă, te vor trimite la celelalte două. Misterul aveam să-l dezleg după ce am găsit templul: este singura clădire de pe așa zisa stradă, este foarte aproape de blocurile ce o înconjoară pe trei laturi încât ți-e imposibil să crezi că acolo încă vine lume. Plus că poarta principală este ferecată, logic, de ce să ocolești atât, deci intrarea se face prin spatele clădirii, pe o portiță mică; am ghicit-o să zic așa pentru că era aceeași firmă de pază și la portița din spate, am intrat în curte și imediat a apărut agentul de pază, binevoitor dar cu întrebările pe care deja le cunoșteam de la Templul Coral. După ce mă anunță ghidului sunt invitată în lăcaș, două persoane fiind la dispoziția vizitatorilor în acel moment.

Interiorul, o combinație de rococo cu baroc zic specialiștii, este pictat în culori calde, în stilul sinagogilor secolului XIX, este același plan ca și la Templul Coral, este tot de tipul serviciului religios "neolog", adică altarul este în față, spre est, spre Ierusalim, alături de Chivotul cu sulurile Torei. Vedeți și aici același aranjament al celor 12 triburi pe peretele altarului iar candelabrul imens desigur că atrage privirea. Impresia la prima vedere este de ceva impozant, încet însă îți dai seama că este puțin neîngrijită, că timpul îi macină și ei zidurile; faptul că astăzi este doar muzeu și aici nu se mai oficiază slujbe, se vede bine în interiorul ei. Bolta este cilindrică, largă, pe lemn cu trestie, după canoanele impuse de vremea respectivă, înălțimea fiind calculată funcție de numărul celor ce participau la ritualurile lungi, deci trebuia să corespundă nevoii de aer bun, respirabil. Vă dă totuși de gândit o statuie, un evreu sub o pânză, de fapt doar niște mâini și picioare, "Whi? " / De ce? Nu mă voi întinde în explicații multe despre spațiul interior, puține și care se potrivesc și aici, găsiți și în articolul meu despre Templul Coral. Ceea ce vreau să spun totuși colegului care s-a interesat de sinagogi, este că aici au dispărut băncile frumoase, elegante și foarte practice, care aveau trecut câte un nume, cel al credinciosului care-și plătea dreptul de a sta pe scaun la slujbă (adică egalitate în fața divinității dar cu măsură). Nu se oficiază slujbe de când este redeschis Templul Coral, așa cum spuneam, Sinagoga Mare este doar muzeu.

După ce au trecut numele meu în registru și un schimb de amabilități (vai, sunteți româncă, nu prea avem vizitatori români), doamna Hilda Grunberg a început să-mi povestească despre istoria antică a acestui popor, despre patimile lui, despre ce înseamnă Sion, despre idiș, despre ce au făcut evreii pentru români dar și invers - Regina Elena, Gala Galaction și mulți alții (mulțumesc doamnă Hilda, a fost interesant). Despre ce a însemnat cea mai grea perioadă a evreilor în țara noastră, citiți acolo sau vă povestește ghidul. Este o istorie neagră, o perioadă a istoriei despre care sunt convinsă că nimeni, niciodată nu va spune adevărul! Este doar vizita unui monument istoric, declarat așa de Academia Română, fapt ce a dus la salvarea lui de la demolare în 1980, de aceea consider că nu are rost să scriu nici despre istoria clădirii și nici despre pogromurile care i-au dăunat. Dacă mergeți acolo și studiați exponatele, dacă aveți ceva cunoștințe despre istoria noastră, sunt sigură că aveți de învățat. A vizita lăcașurile de cult și muzeele etniilor conlocuitoare dar și ale noastre, nu face decât să vă îmbogățească cunoștințele despre neamul nostru, așa cum este el dar și să înțelegeți mai ușor vremurile moderne care vă pun la index traseele turistice.

De obicei se vizitează de marți până vineri, este bine să vă informați în prealabil căci atunci când au ceva evenimente sau sosiri ale unor personalități importante, accesul vizitatorilor este interzis.

Probabil că cei care citesc articolele mele vor fi nemulțumiți de sărăcia informațiilor. Dar în cazul muzeului de la Sinagoga Mare, informațiile sunt personalizate, adică ele sunt aceleași pentru toată lumea, exponatele sunt aceleași, depinde însă de fiecare vizitator cum le înțelege sau cum dorește să le asimileze.

---

VIZUALIZĂRI: 1563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI