Bucuresti, capitala noastra

TIPĂREȘTE

Tot pe Lipscani. Dupa o scurta odihna la Hanul cu tei de pe Lipscaniul centrului vechi al Bucurestiului, unde cred ca este frumos cand teii ce i-au dat numele sunt in floare, caut nr. 53 sa vad cine cu cine si cand joaca pe la "Teatrul de pe Lipscani". Si am nimerit bine, caci mi-am dorit sa-l revad pe Horatiu Malaele, cel care cu 34 de ani in urma a dat un superb si spontan spectacol gratis in parcarea unui hotel din Sinaia, unde s-a apucat sa-l dirijeze pe sotul meu. Si tot aici va puteti aminti de "Pasarea maiastra" a cantecului romanesc Maria Tanase, interpretata atat de bine de Adriana Trandafir. Dar sunt si alte spectacole la care biletele costa intre 30 si 70 lei. Va recomand celor ce aveti timp si placere, un spectacol aniversar, "Sub zodia Mariei", un spectacol dedicat Mariilor ce-au insemnat ceva pentru neamul romanesc dar in special Reginei Maria a carei inima va fi adusa la Pelisor in data de 3 noiembrie. Un bilet la acest spectacol costa 35 de lei.

In aceasta cladire superba au functionat pe rand, dupa cum s-au perinadat stapanii, un cinematogaf, o manufactura, teatrul C. Tanase, teatrul Gioconda in 1944. Inainte de a ajunge la teatru, am remarcat cladirea de la nr. 41 ce a apartinut ultimei mostenitoare a familiei Dalles, extrem de bogata la bani dar extrem de saraca in destin, caci i-au murit toti cei trei copii, ea lasand prin testament sa se ridice cladirea "Fundatiei Ioan. I. Dalles", sala Dalles cum o stim noi azi, in memoria fiului. Multi ne amintim despre tehnofarmul de la nr. 24, azi farmacie, unde in trecut a fost una din multele banci din zona, Banca Berkowitz. Sediul B. C. R multi ani, la nr. 22, astazi o cladire cred abandonata pe care statul a cumparat-o pentru a ridica o mare colectie de arta, a fost initial frumosul Han Greci, apoi sediu de banca.

Si nu pot trece spre o alta cladire importanta fara sa-mi amintesc ca acum 1-2 ani un titlu marunt pe o pagina de interior a unei publicatii provinciale, creata pe principiul cazon "nu se fura, se completeaza", imi atragea atentia : " Audi, vide, sile" (aud, vad, tac) ! Era vorba despre distrugerea unui site de pe str. Lipscani nr. 30 - 34, avand afisat panoul aprobat de primarie "autorizatie de desfiintare". Cautand ieri pe o pagina a uniunii arhitectilor, acolo era scris: "vestigiile unora dintre cele mai spectaculoase pivnite cu bolti cilindrice intarite... ale unui edificiu din sec. XVIII" sunt distruse fara a se tine seama de legile monumentelor istorice. Q. E. D. !

La nr. 25 este cea mai importanta institutie de pe Lipscaniul zilelor noastre, Banca Nationala, BNR, infiintata dupa foarte lungi dezbateri, in aprilie 1880, cu capital integral romanesc, 1/3 al statului si 2/3 particular. Despre istoria, locatiile, modul de vizitare al muzeului bogat (doar cu o programare aprobata), de studiu la biblioteca institutiei (tot prin solicitare scrisa si cu aprobare), gasiti informatii pe pagina ei. Strada Lipscani continua si dupa ce traversati Calea Victoriei, Magazinul Victoria fiind, cred, cea mai importanta cladire din aceasta parte, magazin care nu are intrare pe Lipscani. Magazinul a fost cel mai elegant si cautat din Bucurestiul interbelic, mai ales ca a avut un contract cu Galeriile Lafayette si a fost reconstruit in 1930 dupa modelul primului magazin parizian.

Dar cate nu sunt de vazut pe Lipscaniul nostru din centrul vechi bucurestean. Cu durere am trecut pe langa fosta librarie Cosbuc, azi inchisa si murdara. Insa nici strazile laterale nu sunt mai prejos, chiar ofera multa bogatie istorica si arheologica. Pentru ca am ajuns la intersectia cu Calea Victoriei, putem sa ne intoarcem in paienjenisul "lipscariei" (negustoriei). Str. Stavropoleos.

O strada nu foarte lunga dar cu doua locuri de popas unde nu regretati timpul scurs. Caru' cu bere, la nr. 5. O poveste lunga si incalcita a localului ce dateaza din 1879, cand s-a deschis aici a doua berarie din oras, poate si pentru ca in zona erau destui nemti, chiar si o trupa germana de circ. Numele, spune legenda, i-a fost dat in momentul aprovizionarii cu bere la butoaie aduse de un car taranesc. Dupa putini ani localul se inchide si este preluat de trei frati ardeleni care-l reconstruiesc in forma ce o vedem astazi, celebrul "mos Ghita cu felinarul" chiar a existat, era pivnicer; are o perioada de glorie marcata si de celebra bere de Bragadiru dar si de "Lacrima Cristi" ce udau printre altele gustosii cremvursti cu hrean. Vin anii armatei rosii cand tot ce insemna arta germana devine de neconceput, asa ca picturile si ornamentele sunt acoperite cu vopsea rosie si asa vor sta pana la moartea lui Stalin. Restaurarile, incepute chiar inainte de '89, ii redau ceva din farmecul trecut.

Tot pe acesta strada exista un frumos lacas de cult, de asemeni cu o istorie bogata, cu multe legende pe care nu le pot scrie caci nu-i loc, biserica Stavropoleos, ridicata initial in 1724, in incinta si pentru ajutorul calatorilor unui han (dupa moda vremii). Cunoaste mai multe renovari de-a lungul timpului, cele facute sub indrumarea lui Ion Mincu se vad si azi. Micuta, acea biserica romaneasca in care simti cu adevarat apropierea de cele sfinte dar cu amprenta bizantina puternica, cu o pictura interioara si exterioara aparte, detinatoare a mai multor bucati de moaste de la 10 sfinti, cu o curte interioara muzeu dar si cu locuri pe care va puteti aseza sa meditati, este mereu vizitata de personalitati precum regina Sofia a Spaniei, Andre Rieu, sefi de state si multi turisti americani, europeni, japonezi. Puteti citi despre istoria, muzica bizantina ce doar aici se interpreteaza in forme vechi, despre slujbe si programe pe pagina bisericii. Este plasata pe un colt, drumul va poate duce spre alte strazi vechi.

Str. Postei si str. Franceza

Prin strada Postei, treceti pe langa o alta biserica veche, azi in renovare, biserica Sf. Dumitru Posta sau "de Juramant", paraclis universitar alaturi de alte doua biserici, singura biserica ce are o icoana a Sf. Iuda Tadeul ocrotitorul celor deznadajduiti. Numita "de juramant" pentru ca aici veneau negustorii din zona sa-si intareasca contractele, jurand pe icoane.

Strada Franceza, cea care a avut diverse nume, pe portiuni de strada, din 1650, "Ulita curtii vechi", "ulita cea domneasca", ulita islicarilor si boiangiilor, capata numele nobil dupa ce este pavata si-si stabileste aici resedinta consulul Frantei la Bucuresti. Dar ulterior devine str. Carol, str. 30 Decembrie si tot asa pana dupa anul 2000 cand redevine str. Franceza. Aspectul caselor si alinierea lor se datoreaza, daca pot spune asa, marelui incendiu provocat de un copil in 1847, fapt ce a dus la reorganizarea si reconstructia ei. Daca urmariti, cu durere, casele ce stau sa cada, pline de gunoaie, grafiti, eu stiu cati drogati dar pe care turistii straini le fotografiaza, veti gasi la nr. 14 o placa murdara cu chipul Iuliei Hasdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, aceasta fiind casa in care s-a nascut, la 14 noiembrie 1869 copilul miracol ce avea sa devina la 16 ani prima studenta romanca a univeritatii Sorbona, studii parasite dupa numai doi ani prin trecerea in lumea tainica a spiritelor.

Pe aceasta strada. la nr. 62-64 se afla Hanu' armeanului Manuc, ridicat in 1808, cladire ce ascunde multe taine si legende. Despre acest han nu scriu nimic. O intamplare din 1984, cand in curtea hanului am stat cu prietenii sa luam pate de ficat, coada mare, portie fixa de om, pe care pate l-am consumat in drumurile prin zonele fara sate ale muntilor, din simplul motiv ca am luat cadrul gratarului dar carnea de fripturi, obtinuta cu mari eforturi pe vremea aceea, a ramas uitata in congelator iar cabanele nu ne ofereau nimic, ma face sa stau cuminte. Are cineva sa-mi teleporteze o lamaie? De aceea va astept cu un articol; nici poze din interior n-am caci de doua ori am fost special pentru asa ceva si autocare cu turisti straini erau cu un pas in fata mea. Curtea Domneasca sau ce a ramas din ea, are o istorie desigur interesanta, despre care sunt destule date si pe wikipedia. Inca nu s-a stabilit daca Mircea cel Batran a fost constructorul primei curti domnesti, cert este insa ca Vlad Tepes o consolideaza si devine una din cancelariile domnesti, alaturi de Targoviste (moda vremii era ca domnitorii sa aiba cancelarii in 2-3 locatii, pentru a se retrage in caz de invazie), curte ramasa capitala definitiva si unica incepand cu 1660. Este reconstruita si marita de Vlad Tepes, insa cea mai mare dezvoltare o cunoaste in timpul lui Constantin Brancoveanu, dupa care pierde din pamanturi, pe care se vor construi case si strazile pe care umblam astazi. Demne de citit, mie chiar mi-au placut, paginile de istorie atat cat se cunosc, dar si legendele, ce descriu jocul de prietenie-dusmanie dintre cei doi domni, Vlad Tepes si Stefan cel Mare, vesnic ajutandu-se sau batandu-se sub privirile si interesele otomane. Stefan a fost cel castigat la un moment dat, caci el i-a luat toata averea din " cetatea de scaun Dambovita" fratelui lui Vlad Tepes, Radu cel Frumos, ba chiar pe fiica acestuia ce devine a treia lui sotie (si ce razboi s-o fi iscat intre tanara domnita munteanca si batranul ostean moldovean!). Aici in incinta curtii domnesti s-a facut muzeu ce se poate vizita, Muzeul Curtea Veche, unde exista periodic diverse expozitii tematice. Anul acesta s-au implinit 556 de ani de atestara documentara a primei cancelarii domnesti ce semna documente aici, caci in 20 septembrie 1459 s-a emis aici primul document ce atesta numele de Bucuresti (anul acesta a fost si expus pentru public). Sapaturile arheologice incepute in 1953 au scos la lumina ruinele salii sfatului, visteriei, camerele domnitorului, ale familiei, baia si restul anexelor. Un loc bun de vizitat intr-o zi insorita de toamna, dar nu martea, caci biserica ce a facut parte din ansamblul curtii domnesti are un program special, se deschide la ora 5 dimineata pentru multii credinciosi ce vin la icoana sf. Anton.

Biserica Curtea Veche

Biserica Sf Anton- Curtea veche este cea mai veche biserica din Bucuresti, construita si ctitorita de Mircea Ciobanul si doamna Chiajna, pe locul celei de lemn ridicate de Mircea cel Batran. Cunoaste si ea, ca toate celelalte, renovari si noi picturi, extinderi, sfintiri. Are doua hramuri, Buna vestire si Sf. Antonie cel Mare. Este o biserica putin atipica, unde naosul si pronaosul nu sunt despartite, ceea ce creeaza o imagine aparte, de maretie. Se vad urme ale zidului construit in secolul XVIII prin care se despartea locul de rugaciune al femeilor de cel al barbatilor. Aspectul impozant este dat si de zidirea de origine romana, alternand caramida cu piatra. A fost biserica familiilor domnitoare timp de doua secole, aici fiind unsi domnitorii care apoi trebuiau sa indeplineasca un ritual vechi mostenit de la daci, adica noul voievod trebuia sa treaca prin sangele a doi berbeci sacrificati in pragul bisericii, pentru a-si demonstra curajul de actiune. Este se pare un lucru putin discutat de istorici, avand in vedere ca nu s-au lamurit inca asupra acelui IO. Aici in biserica au fost descoperite trei morminte domnesti, toate jefuite, unul se pare ca era al lui Mircea Ciobanul. Biserica are un muzeu deosebit, foarte frumos, in care icoane unice cu fata dubla, pe alama, vase bisericesti foarte vechi, evanghelii de la 1800, documente originale, pot fi admirate. Asa cum spuneam, martea este o zi de slujbe deosebite, de dimineata pana seara tarziu cand oamenii vin sa se inchine la icoana facatoare de minuni a Sf. Antonie cel Mare. Se spune ca Ceausescu dorea sa treaca o artera importanta prin locul unde se afla Biserica, Hanul lui Manuc si Curtea Veche dar nu exista o explicatie de ce intr-o dimineata a anulat proiectul si aceste monumente au scapat.

In spatele blocurilor de pe bulevard, spre biserica Sf. Anton, este Piata Sf Anton, se pare ca aici a fost initial altarul vechii biserici de lemn, loc marcat printr-o cruce.

Strada Gabroveni

Este strada fabricantilor si vanzatorilor de cutite veniti din Gabrovo, Bulgaria dar si strada pe care Caragiale a avut una din berariile sale. Din Gabroveni catre Lipscani se poate merge pe strada Zarafi, strada casierilor domnesti sau a camatarilor.

Str Covaci

Renumita str. Covaci a tuturor timpurilor moderne, numita asa de la fierarii ce si-au construit case si ateliere aici. De departe cea mai frumoasa cladire, fiind si restaurata, este Cafeneaua Veche, la nr. 16, cea mai "batrana" cafenea atestata documentar in capitala, la 1812, cand devine cafenea publica; primul propietar armean nu facea cafea decat pentru a o trimite calda la Curte a Domneasca. Gloria cafenelei s-a datorat si vecinatatii ziarului "Timpul", al carui sediu era la nr. 14, in hotelul Universal. Asa se explica prezenta multor intelectuali aici, Mihai Eminescu fiind unul din ei. Si Maria Tanase era printre vizitatorii de seama.

Centrul vechi, un orasel intr-un oras, are si alte strazi pe care s-au asezat mestesugarii vremii, pe unde s-au construit ateliere, biserici, case, locuri de luat masa si cate altele. In fuga v-am prezentat aproape jumatate din ce este acolo. Despre pasaje, strazile de peste bulevard, in alta zi insorita. Sub toate aceste cladiri, multe cu bulina rosie, sunt parte din beciurile Bucurestiului, acolo unde negustorii isi tineau marfurile dar si unde au inflorit legendele infricosatoare ale orfelinelor, placintei cu carne de om, vrajitoarelor, ucigasului invizibil de la miezul noptii...

Centrul vechi al capitalei noastre merita vazut, nu in zile aglomerate, nu la festivaluri si parade, ci in liniste, cand strazile sunt pustii de petrecareti si atunci puteti vedea ce bijuterii arhitectonice sunt lasate vrasmasiei timpului.

---

VIZUALIZĂRI: 1061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI