București, capitala României

TIPĂREȘTE

Desigur ca doar titlul acestui articol va face sa va intrebati daca am minte. Si va raspund; I have! In engleza, nu in franceza care se vorbea candva in acest oras, in perioada interbelica. Gandul de a scrie si eu despre capitala tarii noastre mi-a venit prin luna august, desi sunt cred peste 120 articole majoritatea foarte bune despre oras, la modul general. Atunci, la masa de "pranz" de la ora 17, dupa serviciu, sotul meu imi zice sa las televizorul pe un post de stiri ce le repeta obsedant din ora in ora, sa vad ceva: o tanara romanca, cu par si unghii bine vopsite, ce tocmai isi ridica-se ajutorul social de la primarie, este intrebata de un reporter daca stie numele tarii noastre, nu, nu-l stia; dar al capitalei? - "Londra" vine raspunsul rapid!! Discutia a continuat, femeia fuse-se in Londra, stia si alte tari si orase din Europa, nu si tara care o hranea fara sa munceasca. Nu facea "misto", pur si simplu nu stia! E vina ei, e vina altora, nu stiu, poate voi puteti sa ma lamuriti! Desigur ca nu are legatura cu un site de turism, dar este incredibil pentru mine.

Trecand peste acest fapt, mi-am amintit ca tot in vara aceasta, cineva aici spunea ca unui bucurestean ii este usor sa castige puncte caci doar iesind pe usa casei, ai material pentru articole cat cuprinde. Da, este corecta afirmatia, dar tot adevarat este ca daca primesti gratis o inghetata si nu stii cand si cum sa o mananci, degeaba o capeti. Si fara a se simti nimeni lezat, dau doar un exemplu de bucurestean care stie sa puna in valoare un oras unic totusi in Romania, @tata123, caci cine a incalzit altfel decat el "Femeile de piatra"? Si, in aceasta introducere prea lunga, va spun doar ca mi-ar place sa citesc si sa vad poze din marile noastre orase, scrise de voi cei ce locuiti acolo, caci doar voi stiti ce-l mai bine ungherele urbei pe unde va duceti traiul zilnic, noi suntem doar turisti.

Dar vorba lunga, fara rost, nu-i buna, asa ca sa plecam de undeva, prin acest oras mare; voi porni in plimbari din centrul lui, de acolo de unde, privindu-l cu ochiii celei ce doreste sa vi-l prezinte, am avut placuta surpriza sa intalnesc multi si interesati turisti straini.

Km 0

Adevaratul Km 0 al capitalei noastre este pe bulevardul Ion C. Bratianu (DN5/E81/E85, pt cei cu masina propie, sensul Piata Unirii - Universitate), in chiar statia de tramvai (5,16,21) Sf. Gheorghe, in curtea bisericii Sf. Gheorghe Nou. Acest "buric" al Bucurestiului a fost stabilit de topografii care au intocmit hartile orasului dupa venirea lui Carol I pe tronul tarii. Este stiut ca multe orase ale Europei au acel loc numit km 0, a carui origine este - cum altfel cand romanii au fost marii cuceritori - decat in Milarium Aureum, borna aurita a Romei, ridicata din ordinul lui Caesar in centrul Forumului, de unde se considera ca pleaca toate drumurile spre marginile imperiului, distantele fiind masurate de aici. In acest loc din Bucuresti, exista un monument putin cunoscut, "Roza vanturilor". Roza vanturilor este redarea grafica a directiei vanturilor dupa punctele cardinale si se foloseste ca simbol, printre altii, de catre NATO.

Aici s-a hotarat ridicarea unui monument al carui proiect a fost intocmit de doi arhitecti, unul din ei fiind Horia Creanga, bunicul lui este nimeni altul decat Nica a' Petrei din Humulesti. Cel ce a executat lucrarea in 1937 a fost sculptorul Constantin Baraschi. Monumentul final, dupa lungi dispute cu Patriarhia care s-a opus ideilor de a fi reprezentat Sf. Gheorghe, arata asa: un bazin circular pe ale carui laturi sunt trecute orasele importante si distanta pana la ele (inclusiv cele ce azi sunt in afara granitelor noastre), in mijlocul bazinului era o roza a vanturilor, in centrul careia se afla o sfera cuprinsa de un brau cu semnele zodiacale.

Dupa razboi, in perioada comunista, a fost dezmembrat, bazinul umplut cu pamant. Refacerea a fost posibila dupa 1989, inaugurarea fiind in 9 iunie 1998, in forma pe care o vedem azi. Neangrijit, plin aproape mereu de frunze si gunoaie, desi se afla in ograda bisericii. Exista si un al doilea "km 0", simbolic, intre Teatrul National si Universitate, locul unde in 21 decembrie 1989 s-a murit pentru iesirea din comunism si unde, din "spirit civic" au actionat si minerii. Aici este un marcaj, caci monument nu pot sa-l numesc, adica un stalp vopsit in culorile tricolorului romanesc, in varful caruia este o borna kilometrica pe care este scris: "Romania/ km. 0 / Bucuresti/ Piata Universitatii / libertate/ democratie / zona libera de neocomunism".

Ansamblul centrului istoric

Desi "km 0 " de la Sf. Gheorghe face parte din centrul istoric al Bucurestiului, este oarecum mijlocul lui, am preferat sa-l prezint separat pentru ca este putin cunoscut si putin vizibil pentru multi trecatori. Delimitarea ansamblului centrului istoric, asa cum figureaza in Lista monumentelor istorice din 2010, o gasiti in Wikipedia, acolo insa nu gasiti povestile si legendele strazilor, caselor, beciurilor, oamenilor care au trecut pe aici. Si nu se stie cat de intins este orasul de sub oras, caci sub aceasta zona se gasesc alte ziduri ce nu pot fi cercetate. Pentru ca strazile sunt destul de intortocheate, nu voi face un traseu de urmat ci voi scrie despre locurile ce merita vizitate, fiecare din voi putand sa-si creeze un traseu pe o harta a monumentelor istorice bucurestene.

Biserica Sf. Gheorghe Nou

Este ultima biserica ce a fost ctitorita de Constantin Brancoveanu, singura din Bucuresti, ea a fost propusa spre demolare de Ceausescu, dar a scapat doar pentru ca figura pe lista UNESCO. Este amintita ca Biserica Sf. Gheorghe inca din sec. XVI de un calator francez. In 1599 devine si mai importanta deoarece IO Mihai Viteazul ii daruieste ca moaste ce se pastreaza si astazi " mana dreapta a Sfantului Ierarh Nicolae ferecata in argint" (legenda spune ca Mihai a purtat la piept in timpul luptelor de la Calugareni aceste moaste cumparate pe doua pungi cu aur).

A fost reconstruita si imbogatita cu constructii deosebite, pictata de Parvu Mutu si sfintita de Constantin Brancoveanu la 29 iunie 1707 (la sf. Petru si Pavel), slujba fiind facuta de patriarhii Ierusalimului, Alexandriei si ai altor eparhii balcanice. Soarta ei este dura, caci dupa cateva cutremure mari urmeaza un incendiu care o distruge partial, impreuna cu documente importante. Refacerea ei, in forma diferita de cea a lui Constantin Brancoveanu, ii revine arhitectului vremii, Villacrosse, la sfintire primind numele de Sf. Gheorghe Nou".

In sec XX, sub indrumarea arhitectei Henrieta Delavrancea-Gibory ca sefa de proiect, dupa o munca titanica, este refacuta in forma ce se considera asemanatoare celei ridicate de Brancoveanu, asemeni manastirii Horezu. In interiorul bisericii se afla mormantul domnitorului Constantin Brancoveanu, canonizat de biserica ortodoxa, mormant in care a fost adus in mare taina de sotia sa, Doamna Maria, deoarece sultanul ce a dat porunca executarii lui si fiilor, nu permitea ingroparea in pamantul tarii. De aceea piatra tombala nu are nici un nume sau altceva care sa arate cui apartine.

Dar ramasitele pamantesti au fost cercetate de celebrul dr. Mina Minovici si pe baza raportului intocmit, se oficiaza o impresionanta reanhumare, de Sf. Constantin si Elena, in 1934, in prezenta regelui si a mii de oameni. Patru ani mai tarziu, in 1938, Oscar Han ridica statuia ce se afla azi in fata bisericii. Daca veniti sa vedeti biserica, va atrage desigur si placa pe care este o strofa din "Rugaciunea unui dac". Nu intamplator. Aici a fost depus corpul neansufletit al Luceafarului poeziei noastre, acum 126 de ani si aici, in fiecare an inainte de 15 iunie, i se face parastas. Despre odoarele si slujbele de la aceasta biserica sunt inca multe de spus dar le aflati venind aici la "Sf. Gheorghe cel Rumanesc" cum ii spuneau localnicii acum 300 de ani. Si daca auziti, cat stati la km 0, un sunet puternic, nu va speriati, este unul din ceasurile frumoase, aurite dar incredibil, fabulos de scumpe, achizitionate de un prospat mazilit primar al capitalei, pe banii nostri, din care bani eu doream sa se refaca ceva dintr-o cladire istorica ce azi-maine va cadea.

Pasajul Latin

Cand iesiti din curtea bisericii Sf. Gheorghe Nou, prin poarta de la bulevard, in stanga, este un pasaj pietonal, Pasajul Latin, prin care se continua de fapt strada Lipscani, ce incepe de la intersectia cu Calea Mosilor. Pasajul Latin este de fapt vechiul pasaj subteran Lipscani, construit intre anii 1960-1970, lucrare lunga in timp deoarece aici s-au gasit, in timpul sapaturilor, urme de locuinte si cimitir din sec. XV, cuptor de prelucrat metale si urme ale urgiei create de Sinan Pasa la retragerea din Tara Romaneasca. In urma ultimei renovari, aspectul pasajului este departe de cel prezentat anterior publicului in planse, pentru justificari pur financiare si, sincer, de cate ori trec prin el am o dorinta ca cineva, oricine, sa distruga acele false reproduceri ale Columnei si sa-l faca ceva mai uman, mai apropiat de ceea ce reprezenta zona, lumea vechilor negustori bucuresteni.

Piata Roma si Lupa Capitolina

La iesirea din Pasajul Latin se afla Piata Roma, revenita la aceasta veche denumire data in 1908. Aici este si statuia Lupa Capitolina, daruita Bucurestiului de orasul Roma, in 1906, la aniversarea a 25 de ani de la incoronarea ca rege a lui Carol I (si 40 de ani de cand era domnitor roman) si a 1800 de ani de la cucerirea Daciei, statuie ce este o copie a Lupoaicei de pe Capitoliu ce reprezinta legenda lui Romulus si Remus, intemeietorii Romei, gemenii de origine divina. Nu este singura copie, Roma a daruit multor tari copii ale acestei statui, la noi in tara sunt inca trei reproduceri primite cadou.

Dupa ce dam ocol statuii al carei soclu abia ridicat cu trei ani in urma, deja se degradeaza, caci de, arta moderna cere sacrificii financiare fara licitatii si fara garantii, intram intr-o alta lume, a negustorilor, nu pentru a va cumpara haine, palarii, sei pentru cai, cutite, farfurii ci pentru a bea o bere sau un coctail la moda caci strazile centrului vechi sunt toate la fel astazi, privite la nivelul de jos.

Strada Lipscani

Este strada ce incepe de la intersectia cu Calea Mosilor, pe langa biserica Sfantul Gheorghe Nou, intrerupta de Pasajul Latin fost Lipscani, continua, apoi se intretaie cu Calea Victoriei si ajunge pana la malul Dambovitei. Numele vine de la lipscan, adica negustor de marfuri aduse de la Lipsca, Leipzig. Aici, printre puburi, cafenele, muncitori ce restaureaza cate o casa, aveti ce vedea. Dar este bine sa va plimbati dimineata, cand inca nu sunt deschise terasele, puburile, caci doar asa puteti vedea bine cladirile vechi ce pastreaza la parter, ici -colo, cate o placa cu informatii sau puteti face poze in liniste. Si totul incepe cu hanul Gabroveni, descris foarte bine de @Michi.

Tot asa nu are rost sa scriu despre actuala librarie Carturesti Carusel de la numarul 55, ce apartine tot vechii familii Chrissoveloni si despre care a scris un superb articol @Floria, pe care chiar insist sa-l cititi. La numarul 63-65 exista o cladire veche din 1833, "Hanul de pe Ulita cea mare a Marchitanilor", cunoscut astazi ca Hanul cu tei, singurul care a ramas asa cum a fost construit. Are iesire pe doua strazi, Lipscani si Blanari (nr. 5-7), drumul acesta, de fapt din curtea cu iz hispanic, este in nomenclatorul de strazi, strada Hanul cu tei, cu o lungime de 75 m. La intrari sunt vechile porti metalice reconditionate. In incinta este o mare galerie de arta si antichitati, cu expunere pe 1400 metri patrati si cu casa de licitatie propie. In pivnitele hanului negustorii isi tineau bunurile.

Dupa al Doilea Razboi Mondial a fost parasit pana in 1965 cand a fost dat Uniunii artistilor Plastici. In 2004 este cumparat de fotbalistul Ilie Dumitrescu, cel ce avea sa-i transforme etajul in cele 12 galerii de arta. Dar plimbarea prin centrul vechi al Bucurestiului cere si un popas, asa ca la beraria Hanului cu tei nu-i rau de stat si de comandat un desert. Credeti ca "amaretto semifreddo" ingrasa? Si un "virgin mojito", non alcoholic, ca doar de aceea-i zice virgin! Va spun cum au fost cand plec de aici pe la alte porti ale Lipscaniului, acolo unde inca falfaie amintirea copilului teribil, Iulia Petriceicu Hasdeu.

---

VIZUALIZĂRI: 1270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI