Clipe magice in caruselul cu vise!

TIPĂREȘTE

În ziua în care am terminat de scris despre librăria Cărtureşti Carusel, deschisă luna trecută într-una dintre cele mai frumoase clădiri de pe Lipscani, am observat impresiile Mamei Michi despre acest loc care ne uimeşte prin originalitate şi eleganţă. Am savurat ca de obicei fiecare cuvânt al Mamei Michi şi am hotărât să renunţ la ce scrisesem eu. Am crezut că va fi plictisitor pentru cititori şi recunosc, este tare greu să abordezi orice subiect despre care a scris în stilul său inconfundabil, Mama Michi...

Am revenit asupra deciziei iniţiale pentru că această librărie pe care presa străină o numeşte „magică” şi o clasează în topul celor mai frumoase din lumea întreagă este un motiv de bucurie şi, de ce nu, de mândrie pentru bucureşteni. Aşa că, dragii mei prieteni care locuiţi în alte zone ale ţării, dacă sunteţi în trecere prin capitală nu ocoliţi acest loc uimitor din centrul Bucureştiului! Dacă voi repeta unele lucruri deja scrise, Mama Michi vă rog din suflet să mă iertaţi.

Băiatul meu este de mulţi ani client fidel al librăriei Cărtureşti de pe Pictor Arthur Verona (lângă cinema Scala Patria), amenajată într-o casă boierească din secolul al XIX-lea. Drept să spun şi mie îmi face plăcere să-i trec pragul, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă când în salonul casei se împodobeşte un brad uriaş, „adevărat” iar la mansardă poţi găsi cadouri deştepte pentru cei dragi.

Prin urmare m-am bucurat când tânărul familiei s-a gândit să ne scoată din monotonia unei zile de sâmbătă, invitându-ne în oraş cu scopul declarat de a vedea cea mai noua librărie Cărtureşti de pe Lipscani, recent inaugurată.Ştiam că în locul Magazinului Familia, închis de aproape un sfert de secol, Cărtureştiul are ambiţia să deschidă cea mai grozavă librărie din ţară.

Lipscaniul nu mai este de multă vreme printre locurile mele preferate din Bucureşti. Sau mai degrabă n-a fost niciodată?! Ca să nu fiu nedreaptă, zona Băncii Naţionale şi Strada Stavropoleos cu vechea biserică - monument istoric de mare frumuseţe reprezintă un veritabil punct de atracţie pentru turiştii care ne vizitează oraşul. Iar faimoasa berărie Carul cu bere are fără îndoială farmecul ei...

În ultimii ani parcă Centrul Vechi al capitalei a început să se schimbe un pic în bine.Lângă Banca Naţională au fost descoperite ruinele celui mai mare han din Bucureşti, Hanul Şerban-Vodă.O parte din pivniţele vechiului han pot fi observate de trecători sub un geam gros din sticlă securizată. Hanul Gabroveni a fost reconstruit şi transformat într-un centru cultural al Bucureştiului. Hanul lui Manuc, închis vreme de mai mulţi ani, a trecut şi el prin oarece renovări şi îşi primeşte din nou clienţii. S-au deschis o grămadă de baruri, cafenele, restaurante...

Cu toate acestea sunt multe clădiri părăsite, cu tencuiala căzută, cu geamurile sparte şi prăvăliile de la parter ferecate de ani de zile. Aceste case tipice pentru vechiul centru comercial al Bucureştiului, construite pe la jumătatea secolului al XIX-lea, par a fi condamnate definitiv la pieire. Printre ele a fost vreme de mulţi ani şi clădirea fostului magazin Familia, pe care mi-o închipuiam transformată de oarece interese imobiliare într-o grămadă de moloz... N-ar fi fost singura clădire monument istoric din capitală care ar fi avut o asemenea soartă, nu-i aşa?

Lipit de Sala Rapsodia (Teatrul De Pe Lipscani de astăzi), magazinul Familia nu mi-a plăcut niciodată. Mama avea un văr, şef de magazin la Curcubeul, care ne trimitea la colegele lui de la Familia. De, lanţul slăbiciunilor... Aşa se face că în copilărie intram adeseori împreună cu mama la Familia şi mă înspăimântau scările înguste ce scârțâiau la fiecare pas, balustradele şubrede şi mărfurile înghesuite claie peste grămadă. Cu toate acestea, mama îşi aminteşte că de la Familia îşi cumpăra pantofi frumoşi. Eu îmi amintesc teama care punea stăpânire pe mine când auzeam cuvintele „mergem la Familia” şi mirosul de casă veche, de mucegai... După ce am crescut n-am mai intrat niciodată în „magazinul cu fantome”! Nici nu mi-a părut rău când am auzit că Familia s-a închis...

Înţelegeţi acum de ce am fost atât de curioasă să văd cum arată după o îndelungată și costisitoare renovare clădirea pe care am urât-o toată copilăria mea. Bine, văzusem câteva poze şi ştiam cam despre ce este vorba dar realitatea a depăşit cu mult imaginaţia mea.

Faţada clădirii a fost refăcută în totalitate şi poartă blazonul familiei Chrissoveloni,cea mai veche familie de bancheri din România.Domnul Jean Chrissoveloni este proprietarul actual al clădirii pe care a recuperat-o în urma unor procese îndelungate. A investit 1 milion de euro în restaurarea acestui imobil monument istoric de pe Lipscani iar Cărtureşti a închiriat clădirea pe 10 ani şi plăteşte o chirie lunară de 17.000 euro. Am citit un articol în care domnul Jean Chrissoveloni mărturisea că fi putut să transforme clădirea în cazinou dar a preferat o librărie în care să poată intra toţi cei care trec pe Lipscani în căutarea unei cărţi, a unui cadou pentru un om drag, pentru o clipă de răgaz la o cafea sau pur şi simplu din curiozitate... Din respect pentru familia sa a dorit să redea clădirii strălucirea de odinioară şi să o readucă în viaţa bucureştenilor. Dacă a reuşit? Veţi hotărî dumneavoastră când îi veţi trece pragul...

Familia Chrissoveloni îşi are rădăcinile în Grecia, în Insula Chios din Marea Egee. Pe la jumătatea secolului al IXI-lea, Zannis Chrissoveloni s-a stabilit la Galaţi şi a înfiinţat o bancă şi o companie exportatoare.Banca Chrissoveloni (întemeiată ca o afacere de familie) a funcţionat fără întrerupere timp de un secol, din 1848 până în 1948 când a fost lichidată de comunişti. Cu timpul afacerile s-au extins în Brăila şi Bucureşti, prosperând sub conducerea lui Nicolas, fiul lui Zannis Chrissoveloni.

În 1879 familia Chrissoveloni a cumpărat de la Dimitrie Mavrocordat moşiile Ghidigeni şi Corăşti din judeţul Galaţi unde şi-a construit un conac cu dotări dintre cele mai moderne şi o grădină minunată, o fabrică de alcool dar şi biserică şi şcoală pentru copiii sătenilor. Familia Chrissoveloni a avut onoarea de a se afla printre apropiaţii Casei Regale, primind adeseori la Ghidigeni vizita Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.

Societatea de Ambulanţe Regina Maria a fost înfiinţată şi finanţată de familia Chrissoveloni. La Ghidigeni a funcţionat în timpul primului război mondial un spital de campanie în care doamnele din familia Chrissoveloni au lucrat ca asistente voluntare alături de Regina Maria şi de fiicele sale.

In anul 1903 Nicolas Chrissoveloni a cumparat la licitaţie clădirea cunoscută sub numele de Caruselul Luminii de pe Lipscani, construită în jurul anului 1860. Aici a fost primul sediu din Bucureşti al Băncii Chrissoveloni, una dintre cele mai importante bănci ale României interbelice. În partea dinspre Lipscani se aflau ghişeele pentru operaţiuni bancare iar familia locuia la etaj, clădirea având şi o intrare prin spate, pe Blănari. Interesant este că membrii familiei aveau posibilitatea de a observa de la etaj tot ce se întâmplă în bancă.

Devenind una dintre cele mai bogate familii din România, familia Chrissoveloni a construit între anii 1923-1928 un sediu mult mai spaţios pentru banca sa din Bucureşti. Palatul Chrissoveloni, înălţat după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino între Lipscani şi Strada Stavropoleos, face parte în prezent din patrimoniul Băncii Naţionale a României. După ce a fost inaugurat noul sediu al Băncii Chrissoveloni, Caruselul Luminii a fost transformat într-un bazar popular.

Marea criză economică din anii 30 a afectat grav toate băncile româneşti. La conducerea Băncii Chrissoveloni se aflau Dimitrie Ghica şi tânărul Nicky Chrissoveloni, reîntors în ţară după terminarea studiilor la Oxford. Pentru ca banca să nu intre în faliment, Nicky Chrissoveloni a onorat cererile masive de retragere de numerar ale clienţilor din banii personali ai familiei sale. A vândut o mare parte din clădirile aflate în proprietatea familiei Chrissoveloni dar a acoperit aproape în totalitate necesarul de numerar, salvând de la faliment banca fondată de străbunicul său. Banca Chrissoveloni a fost singura din România care a restituit aproape integral banii depuşi de clienţii săi. În 1933 Banca Naţională a României a cumpărat de la familia Chrissoveloni noul palat de pe Lipscani, impunătoarea clădire în stilul Renaşterii italiene fiind astăzi sediul Sucursalei Regionale Bucureşti a B.N.R.

După ieşirea din criza economică, Banca Chrissoveloni a fost declarată viabilă de către Banca Naţională a României. Deşi slăbită considerabil, şi-a continuat activitatea recâştigându-şi poziţia de lider în sistemul bancar românesc. În anul 1948 comuniştii au lichidat banca, au confiscat clădirile şi întreaga avere a familiei Chrissoveloni. Nicky Chrissoveloni a fost închis iar în 1960 a plecat în Grecia împreună cu întreaga sa familie.

Primul sediu de pe Lipscani al Băncii Chrissoveloni a devenit pentru câteva decenii magazinul Familia, degradându-se de a un an la altul... Caruselul luminii, eleganta clădire despre care bucureştenii spuneau cu mândrie că seamănă cu celebrele galerii pariziene Lafayette, s-a transformat treptat în clădirea şubredă şi neîngrijită pe care mi-o amintesc atât de bine din copilăria mea. Curând după 1990 s-a închis şi Familia...

În ianuarie 1990 domnul Jean Chrissoveloni s-a întors în România după 30 de ani petrecuţi în Grecia. Este fiul lui Nicky Chrissoveloni, ultimul proprietar al Băncii Chrissoveloni. A recâştigat după procese îndelungate cu statul român Caruselul luminii de pe Lipscani, cumpărat la începutul secolului trecut de străbunicul său, Nicolas.

Mii de oameni au trecut pragul Caruselului în ziua inaugurării! Şi ţineţi cont că a fost într-o zi lucrătoare, într-o joi dacă nu mă înşel... Am văzut fotografii care au surprins marea de oameni de pe Lipscani care aşteptau să intre în Casa Chrissoveloni. Noi am fost in prima sâmbătă de după inaugurare, dimineaţa pe la ora11. Deja era aglomeraţie! Tineri frumoşi şi deştepţi, clienţi fideli ai librăriilor bucureştene... Mulţi dintre ei, la fel ca fiul meu, nu intraseră niciodată în magazinul Familia. Mai bine, am gândit eu, copleşită de amintiri! Din atitudinea lor înţelegi că librăria de pe Lipscani va fi de acum unul dintre locurile lor favorite, dar ... „Mama, e normal să fie şi la noi locuri frumoase, civilizate...” Oamenii din generaţia mea sau a părinţilor mei care ţin bine minte clădirea şubredă, ticsită de paltoane, pălării şi pantofi sunt fascinați de transformarea uimitoare!

Când am păşit prima oară în Caruselul cu „cărţi, muzică, dichis” am crezut că nu văd bine! Totul este alb, lumina naturală pătrunde prin luminator şi prin faţada construită aproape în întregime din sticlă astfel încât interiorul capătă străluciri diferite de la un moment la altul al zilei. Spațiul generos permite organizarea de concerte, lansări de carte, expoziții și alte evenimente de acest fel. Am urcat cu micuţul lift cu pereţi din sticlă în care încap doar trei persoane. Călătoria de la parter la ultimul etaj unde este amenajat un bistro durează doar câteva momente în care nu ai timp să te dezmeticeşti.

Dacă vizitați pentru prima data librăria nu ezitaţi să urcaţi până la ultimul etaj chiar dacă nu doriți sa beți o cafea ori să mâncați ceva. De aici puteţi admira toate etajele pana la parter, oamenii care se plimbă, privesc, citesc, învârtindu-se ca într-un carusel pe fiecare palier, în jurul spaţiului larg deschis din mijlocul clădirii. De aici o veni denumirea acestui loc fascinant?! Sau poate de la lumina care se schimbă mereu, după toanele soarelui şi ale norilor care apar şi dispar de la o clipă la alta în timpul zilei...

Am coborât pe scări, învârtindu-ne şi noi în caruselul luminii. Prima dată am admirat clădirea, mai puţin m-am uitat la cărţi... Am ameţit puţin rotindu-mă pe fiecare palier, uitându-mă uimită când în sus spre luminator, când jos spre parter. Dar tocmai acesta-i farmecul unui carusel, nu-i aşa? Să te învârţi, să te învârţi până-ţi uiţi toate grijile şi redevii copil... Să cobori năucit dar cu zâmbetul pe buze, convins fie şi pentru câteva clipe că viaţa este atât de frumoasă...

Eu am privit, m-am învârtit, am ameţit, am visat,mi-am amintit de copilăria mea şi de magazinul Familia pe care îl uram.Sub efectul Caruselului s-a şters pentru totdeauna din mintea mea imaginea clădirii şubrede şi întunecate... Parcă prin atingerea unei baghete magice Familia a dispărut şi Caruselul luminii a prins din nou viaţă! Sau poate o fi mai frumos decât cu 150 de ani în urmă ... Cine ştie?

Între timp, fiul meu care nu are nici vârsta mea nici amintirile mele, s-a învârtit dar n-a ameţit,a admirat clădirea dar fără entuziasmul meu poate puţin exagerat, a făcut poze cu telefonul din dotare la fel ca toți cei de seama lui şi s-a proţăpit în faţa raftului cu cărţi în limba engleză. A tras concluzia că sunt foooarte bine aprovizionaţi şi n-o să mai fie nevoie să comande pe internet nu ştiu ce cărţi, spre exasperarea mea care mă încăpăţânez să cred că mai bine ar citi în limba română şi spre bucuria lui taică-su care nu conteneşte a se lăuda cu copilu frumos, deştept şi devorator de cărţi...

Deci, copilu (scuzati, tânarul) a cules câteva cărţi de pe rafturi, taică-su s-a umflat în pene de bucurie iar eu m-am gândit la viitorul apropiat în care voi auzi din nou cunoscutele cuvinte ”Mamă, nu-mi mai laşi şi tu cardul ca să-mi cumpăr ceva...”

Între timp am mai trecut pe la Caruselul de pe Lipscani şi nu mai era la fel de aglomerat ca în primele zile de după deschidere. Este clar unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucureşti, o clădire spectaculoasă cu cărţi, albume muzicale, filme de toate felurile şi pentru toate vârstele, cu produse de papetărie elegante, cu porţelanuri delicate... Cărtureştiul are după mine cele mai frumoase ceşti şi ceainice, o gamă grozavă de ceaiuri numai bune de băut iarna la gura sobei ori vara pe balcon sau în grădină. Bomboanele, ciocolata şi alte fineţuri sunt de cea mai bună calitate dar scumpe foc. Puteţi alege şi o sticlă de vin mai deosebit, dar la vinuri nu mă pricep... Aaa, să nu uit... Les Saveurs d Yveline... o gamă de gemuri produse artizanal în România de o franțuzoaică, în vase de aramă, după reţete din Provence! Dacă vinurile nu le-am încercat, gemurile produse de Madame Yveline... DA... Preferatul nostru - caise cu levănţică! Ca să nu ne mănânce moliile... Alte combinaţii interesante - prune cu scorţişoară, pepene galben cu mentă, pere cu vanilie, portocale cu boabe de cacao, cireşe cu mentă.

Foarte bine aşezat este raftul cu suveniruri din România (chiar la parter, cum intri în librărie pe dreapta), în faţa căruia zăbovesc turiştii străini care vizitează Centrul Vechi. Şi cum au de unde alege, nu pleacă fără a cumpăra ceva: albume realizate în condiţii grafice de excepţie cu imagini splendide din cele mai frumoase zone ale ţării noastre, hărţi turistice, cărticele tipărite pe hârtie produsă artizanal, nelipsiţii magneţi, chiar cărţi de bucate româneşti.

Caruselul a fost vizitat acum câteva zile de celebrul Andre Rieu care a sosit la Bucureşti pentru a pune la punct unele detalii legate de concertele din luna iunie.A plecat din librărie cu un braţ de albume din diferite zone turistice ale frumoasei noastre ţări!

Nu pot să mai spun altceva decât... Poftiţi pentru câteva clipe magice în Caruselul cu vise de pe Lipscani!

---

VIZUALIZĂRI: 2629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI