O plimbare pe Calea Victoriei (VII) de la palatul Stirbei în Piaţa Victoriei, numere fără soţ

TIPĂREȘTE

1 - Palatul Stirbei (nr. 107) a aparţinut domnitorului Barbu Stirbei (a nu se confunda cu nepotul său care a avut o mare influenţă asupra reginei Maria). Viitorul domn întors de la studii de la Paris a cerut în 1835 unui arhitect să-i construiască un palat care a devenit pe timpul domniei sale Curte Domnească. În 1882 palatul a fost refăcut, adăugându-se un turn, coloane ionice la etajul 1 si cariatide la etajul II. Interioarele erau sobre, nu s-au schimbat îşi nu au ţinut pasul vremii. Ca de exemplu apa curentă şi electricitatea au fost trase destul de târziu. Balurile domneşti de la palatul Știrbei aveau răsunet în epocă. Pictorul francez Ch. Doussault a făcut câteva schiţe cu un bal din 1843 la care a participat prinţul Albert al Prusiei. Cu timpul pe domeniul palatului au fost organizate activităţi economice:pivniţele Știrbei şi magazinul cu acelaşi nume în care se desfăceau conserve din fabrica proprie de la Buftea. În 1948 palatul a fost confiscat, atribuit Muzeului de artă al RSR şi în final din 1982 Muzeul Ceramicii şi Sticlei care a fost închis în 1989 din cauza degradării palatului. Palatul şi terenul de 8000mp a fost cumpărat în 2005 de un investitor imobiliar plătind 11 mil. eur. El a cerut declasarea palatului în vederea demolării şi valorificării terenului dar Comisia Naţională a Monumentelor iniţial nu a acceptat propunerea. Au fost o serie de malversaţiuni, proteste ale societăţii civile dar în febr. 2014 s-a dat undă verde proiectului Știrbei care prevede construirea unui bloc de 34 m la câţiva metri de palat, mall cu 5 etaje, locuinţe de lux, parcare de 500 locuri. O ştire de ultimă oră din 15 ian. 2015 publicată de Hot News reconfirmă şi detaliază :spaţiile comerciale vor ocupa 12000mp, cele de locuinţe 14500 mp, etc. Eu ce să spun? Sunt cam expirată pentru a avea o altă opinie decât fixaţia:să ne respectăm moştenirea istorico- culturală.

2 - Palatul Romanit (nr. 111) găzduieşte Muzeul Colecţiilor de Artă. Este o clădire foarte bine întreţinută amplasată pe colţul dintre Calea Victoriei şi Calea Griviţei. A fost construită de boier Falcă de la care a ajuns la vistiernicul grec Romanit, un om foarte bogat şi cu simţ artistic. Scriitorul Ion Ghica a descris interioarele cu marmură şi stucaturi, tavanele pictate cu scene mitologice, sobele înalte de faianţă albă, covoarele orientale, mobilierul încrustat cu sidef şi canapelele îmbrăcate în piele de Cordoba. Clădirea a fost cumpărată de stat în 1836 pentru birouri administrative. În 1881 arhitectul N. Cerchez supraetajează clădirea, construieşte încă două corpuri, astfel încât se obţine forma unui U. După consolidarea de după cutremurul din 1977, clădirea a intrat în subordinea Ministerului Culturii care a deschis în 1978 Muzeul Colecţiilor de Artă.

3 - Casa Monteoru (nr. 115) a fost construită în 1874 de ahitecții Minovici şi Cuţarida şi a aparţinut lui Grigore Constantinescu Monteoru. Acesta a fost un om politic (preş. PNL) şi de afaceri (imobiliare, terenuri, industrie, staţiuni) de origine greacă. Casa în stil eclectic devenise alături de casa Vernescu şi palatul Lahovary unul din cele mai frumoase imobile din Buicureşti. În 1945, fiica lui, Elena Lascăr Catargi sub presiunea autorităţilor comuniste a renunţat la casă în favoarea statului român care a donat-o ARLUS, asociaţie prosovietică. Din 1952 în casa Monteoru a funcţionat Uniunea Scriitorilor. În 2010 casa a fost restituită moştenitorilor de drept care au promis că după renovare o vor reda circuitului cultural.

4 - Clădirile Academiei Române (nr. 125) În 1867 a luat fiinţă Societatea Academică Română cu 21 membri de pe toate teritoriile locuite de români (inclusiv Transilvania, Banat, Basarabia, Bucovina, Macedonia). În 1879 îşi schimbă numele în Academia Română cu care a funcţionat tot timpul cu excepţia perioadei comuniste (1969-1989) când se numea Academia Republicii Populare Române. Iniţiativa atribuirii unui local propriu pentru Academiei Române a apărut în 1890 când Min. Instrucţiunii Publice a cumpărat terenul si una din casele Cesianu. În următorii ani s-au mai cumpărat câteva imobile iar în 1898 s-a inaugurat oficial clădirea renovată a Academiei Române. Biblioteca Academiei este construită de arhitectul Marcu şi se găsește în spatele grădinii mari a Academiei. In curtea Academiei Române au fost amplasate statuia lui Traian şi bustul lui Decebal iar în 2011 cu ocazia împlinirii a 145 de ani de existenţă a înaltului for a fost dezvelită statuia Minervei înaltă de 2 m.

5 - Casa Hristu (nr. 129) este o clădire construită în anul 1871 inscripţionat pe frontonul casei. Are un singur etaj, un balcon de fer forjat şi un portal închis de o poartă masivă de lemn. Aici a locuit o prinţesă Zoe Bagration căsătorită cu un ofiţer ţarist, Fiica sa a fost soţia lui Al. Odobescu. Casa a fost urâţită prin montare de termopane la parter, culmea! cu ramă albă. Măcar să fi fost maron.

6 - Casa Vernescu (nr. 133) a fost ridicată de arhitecţi francezi în jurul anului 1820 în stil eclectic. În 1886 a intrat în proprietatea politicianului G. Vernescu care i-a comandat arhitectului Mincu restaurarea casei. Pictorul Mirea a decorat interioarele. Casa aparţine legal statului român prin acte de vânzare-cumpărare încheiate de proprietari în 1908 aşa că procesele de retrocedare iniţiate de urmaşii Vernescu au fost pierdute de aceştia. Statul a atribuit clădirea Uniunii Scriitorilor care a închiriat-o. La parter este un restaurant luxuos iar la etaj B]Casino Palace. În planul de sistematizare a căii Victoriei este prevăzută translatarea casei Vernescu cu 10 m în interior, întrucât acum în faţa ei nu este trotuar.

7 - Ministerul Construcţiilor de Maşini (nr. 135) a fost amplasat pe o mare suprafaţă de teren colţ Calea Victoriei cu str. gral. Gh. Manu, lângă Casa Vernescu. A fost construit iniţial pentru birourile Poştei Române dar în 1963 clădirea a fost atribuită Ministerului Construcţiilor de Maşini funcţionând aici până în 1990. După desfiinţarea MICM în clădirea imensă cu 10 etaje s-au aciuit redacţii de ziare, asociaţii, agenţii de presă, partide, trusturi media. La sfârşitul anilor 90 Poşta Română a cerut locatarilor să se mute. Nici Poşta nu a putut să-şi instaleze birourile pentru că la cutremurele din 1940 şi 1977 a fost afectată structura de rezistenţă a clădirii. În 2002 s-a hotărât demolarea şi în 2007 a avut loc efectiv prin implozie. Terenul gol aşteaptă investitori imobiliari dar dacă din nou se va ridica un bloc turn, (ca la catedrala Sf. Iosif) se va strica aspectul uneia din puţinele străzi din Bucureşti care arată că nu ne-am născut ieri.

8 - Palatul Cantacuzino (nr. 141) sau Casa cu lei este una din cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. A fost construit între 1901-1903 de arhitectul Berindei şi decorat în interior de pictorii Mirea, Verona şi Vermont. Faţada are multe decoraţiuni sculptate printre care, deasupra intrării, stema familiei Cantacuzino. A aparţinut Nababului Gh. Grigore Cantacuzino, unul din cei mai bogaţi români de la începutul sec. XX. Nababul a mai ridicat două castele, pe cel din Buşteni şi cel din Floreşti, astăzi o ruină. În palatul din Bucureşti se ţineau cele mai selecte baluri ai căror amfitrioni erau Mihail Cantacuzino, fiul Nababului şi soţia acestuia Maruca, născută Rosetti. După moartea lui Mihail, Maruca a oscilat un timp între Nae Ionescu, filozof de orientare legionară pe care îl iubea şi George Enescu care o iubea. S-a căsătorit în 1937 cu Enescu. După moartea lui Enescu, Maruca a donat palatul statului şi din 1956 acesta a devenit muzeu.

9 - Casa Cesianu Filipescu (nr. 151) se află la intersecţia căii Victoriei cu str. Sevastopol. A fost construită în jurul anului 1850 şi renovată în 1890 fără modificarea aspectului iniţial. Aici au locuit câteva familii boiereşti ca Ghica, Filipescu, etc care duceau o viaţă mondenă pe măsura titlurilor şi averilor lor. Printr-o întâmplare am cunoscut-o pe dna Despina Cesianu, recent ieşită de la Canal. Anii de privaţiuni nu-i şterseseră trăsăturile distinse şi la 60 de ani era încă o femeie frumoasă. Îşi asigura existenţa tricotând pulovere cu andrele.În 1935 casa a fost vândută Primăriei Bucureşti care intenţiona să amplaseze acolo Muzeul Municipiului Bucureşti. A fost restaurată din fonduri europene, cheltuindu-se 8 mil lei din care 2 mil contribuţia primăriei. Casa e complet renovată dar mai sunt lucrări de amenajare în parcul locuinţei. În curând se va deschide un muzeu care va prezenta viaţa familiilor nobile bucureştene din ultimii 300 ani.

Pe măsură ce ne-am apropiat de Piaţa Victoriei, clădirile monumente istorice au început să facă loc blocurilor de locuinţe înalte, destul de aspectuoase construite majoritatea în 1988, câteva după 1990. Fiind grupate toate în zona terminală a căii Victoriei, nu distonează cu restul clădirilor. Dacă regimul comunist mai rezista un an, multe din clădirile despre care v-am vorbit, ar fi căzut la un simplu gest cu mâna. Am fi pierdut unul din locurile cu care ne mândrim. Sunt foarte bucuroasă că am parcurs Calea Victoriei de la Podul Senatului în Piaţa Victoriei şi citind ca dintr-o carte istoria clădirilor, am încercat să reconstitui puţin din istoria noastră a ultimelor două secole.

---

VIZUALIZĂRI: 3120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI