GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cotroceni, cartierul în care străzile au nume de doctori (I)
TIPĂREȘTEAmplasare
Cartierul Cotroceni este unul din cele mai vechi cartiere din Bucureşti care nu a putut fi distrus nici de bombardamentele din aprilie 1944, nici de megalomania lui Ceauşescu care n-a mai apucat să-l ˝modernizeze˝.
Este amplasat în centru-vest al oraşului şi are forma unui dreptunghi aproape perfect. Vecinătăţile sale sunt: la NE Splaiul Independenţei, la E bul. B. P. Hasdeu, la SV sos. Panduri şi la V grădina botanică şi Bul. Geniului. Din loc în loc, aceste bulevarde sunt străpunse de câte o piaţă în care se intersectează mai multe artere. Cu excepţia pieţii Operei şi a pieţii Leu, restul sunt noi, apărute odată cu trasarea noilor cartiere de blocuri.
După ce Ceauşescu a terminat cu construirea cartierelor satelit în care locuieşte cea mai mare parte a populaţiei oraşului (Titan, Balta Albă, Berceni, Drumul Taberei, Miliiari, Pajurei, etc) a început demolarea unor cartiere istorice din Bucureşti. Au căzut cartierele Uranus pe locul căruia a fost construită Casa Poporului (Palatul Parlamentului) şi cartierul evreiesc în care pe lângă vechile biserici Sf. Vineri, Stelea, Olteni s-au demolat sinagogi şi case monumente istorice din sec. XVII. Buldozerele au intrat pe calea 13 Septembrie, Călăraşi, piaţa Victoriei.
S-a construit un oraş cu utilitate dar fără identitate. Singurul care a scăpat (cu excepţia zonei de nord şi a străzilor cu nume de capitale în care, în casele naţionalizate se lăfăia nomenclatura) a fost Cotroceniul. Acesta este un cartier a cărui suprafaţă este acoperită jumătate de parcuri: al Eroilor Sanitari, al palatului Cotroceni, grădina botanică, al Arenelor BNR, mai noul parc dr. Romniceanu. Şi dacă l-am pomenit pe dr Romniceanu, trebuie să ştiţi că 90% din străzile Cotroceniului au nume de doctori români şi străini. Aş vrea să pomenesc numai de câţiva, mari somităţi europene şi româneşti: Dr. Carol Davila, deşi francez, s-a stabilit în România şi a înfiinţat şcoli de asistente medicale, serviciu de ambulanţă, azile pentru bolnavii cronici dar principala realizare este Facultatea de Medicină în 1861. Dr. Louis Pasteur a fost un medic francez care a pus bazele microbiologiei şi a descoperit vaccinuri. Dr. Lister a fost un chirurg englez care a inventat antisepticele (prima dată s-a utilizat fenolul ca desinfectant). Dr. Paulescu a fost descoperitorul insulinei şi pe nedrept nu i s-a acordat premiul Nobel. Dr. Marinescu a fost fondatorul scolii de neurologie româneşti. Apoi alţi doctori care aveau renume şi am auzit despre ei în tinereţea mea: dr. Bagdasar, dr. Juvara, dr. Rainer, dr. Staicovici. Ţin minte din copilărie picăturile Davila pentru dureri de burtă şi pastilele Nanu Muscel, cred că pentru dureri în gât.
Istoric
Prima atestare documentară este din timpul lui Mihai Viteazul când pe acele locuri se întindeau Codrii Vlăsiei. Pădurea era deasă fiind un ascunziş ideal pentru cei certaţi cu legea sau urmăriţi din diverse motive. Însuşi logofătul Şerban Cantacuzino viitorul domnitor care stăpânea satul şi pădurea Cotroceniului s-a ascuns (s-a cotrocit, rom. arhaic)) de urmăritorii domnitorului Duca pe care voia să-l uzurpeze. După ce a ajuns domnitor, ca recunoştinţă pentru locul care i-a salvat viaţa şi pentru locuitorii care l-au adăpostit, a durat în anii 1680-82 o mănăstire pe malul Dâmboviţei, numită mănăstirea Cotroceni. Aceasta a fost serios zdruncinată de cutremurul din 1977 şi demolată în 1984. Domnitorul Serban Cantacuzino a construit pe locul unde astăzi se află palatul Cotroceni, case domneşti şi acareturi din care se mai păstrează azi cuhiile (bucătării). Cum Cuza şi apoi regele Carol I au folosit primul palat ca reşedinţă de vară şi apoi în 1883 au construit actualul palat, în jurul lui în cartier au început să-şi ridice case militari şi oameni politici apropiaţi curţii. Cu timpul generaţiile s-au schimbat dar Cotroceniul şi-a păstrat caracterul elitist. Aici au locuit poetul Minulescu, scriitorul Liviu Rebreanu, Marin Preda, academicianul Şerban Cioculescu, sculptorul Oscar Han dar şi Ana Pauker şi alţi nomenclaturişti. Sadoveanu obişnuia să vină seara în Cotroceni să vadă apusurile de soare în flăcări de pe dealul Cotrocenilor. Dar să lăsăm istoricul şi personalităţile care au locuit aici şi să vă povestesc despre case.
Casele
Cotroceniul ca şi fond locativ actual este un cartier construit la începutul secolului trecut şi în perioada interbelică. O plimbare pe străzile Cotroceniului îţi conferă multă linişte, relaxare şi întoarcere la Bucureştiul idilic din anii copilăriei. Aproape la orice oră străzile sunt pustii, casele fiind locuite de pensionari foarte în vârstă şi de copiii lor, în general oameni de afaceri sau înalţi funcţionari care circulă cu maşina. Clădirile vechilor proprietari au fost retrocedate tagmei recuperatorilor de drepturi litigioase. Făţuite şi restaurate pe bani puţini, au fost vândute pe bani mulţi unor noi locatari. Aproape nu există magazine dar cafenele, bistrouri, puburi se găsesc aproape pe fiecare stradă cu nume de doctor. Glendale Art Cafe, Cafe Du Pont, Gino´s, Mythos sunt doar câteva nume. Consumatorii de bani gata, sătui de invazia lumii pestriţe în centrul istoric consideră de bon ton (nu se mai spune OK!), să vină aici să siroteze ore întregi un cocteil sau un capucino. Preţuri astronomice, bineînţeles. Casele construite în prima jumătate a secolului trecut nu arată opulenţa sau aristocraţia locatarilor, ci buna stare a clasei mijlocii. Categorii de oameni serioşi şi muncitori, medici, ofiţeri, profesori au cumpărat un lot de 300mp şi au construit o casă din venituri proprii. Este o minune cum de nu s-au dat autorizaţii pentru construirea unor blocuri înalte de sticlă şi aluminiu ca în alte cartiere. Casele au regim de înălţime P+1 sau 2 şi cutreierând străzile am observat destul de puţine părăsite sau în stare avansată de degradare. Curţile sunt mici, nu au flori dar mai toate zidurile sunt acoperite de iederă şi pe străzi coroanele teilor şi castanilor bătrâni sunt împreunate dându-ţi senzaţia că eşti într-un parc. Casele fie sunt construite în stilul cubist al anilor 30-40, fie cele înstărite sunt în stil veneţian, fie cele mai vechi în art deco care era stilul la modă în jurul anului 1925. Prin plombele de terenuri libere se mai construieşte şi acum dar în majoritatea cazurilor se păstrează un stil clasic. Excepţie face partea dinspre parc a străzii dr. Romniceanu unde îmbogăţiţii post 90 şi-au arătat prostul gust în clădiri împopoţonate neadecvate cartierului. Unii au reparat imobile vechi care au sculpturi exterioare punându-le termopane albe şi zugrăvindu-le în culori ţipătoare. Din fericire acestea sunt cazuri izolate care nu reuşesc să distrugă spiritul şi frumuseţea cartierului.
Traseul
În acea dimineaţă de septembrie aurit de razele călduţe ale soarelui ne-am început plimbarea din parcul Eroilor Sanitari de peste drum de Spitalul Universitar (numit şi Municipal). Am trecut pe lângă monumentul artileriştilor care a înlocuit statuia lui Petru Groza, am urcat pe lângă statuia dr. Paulescu, pe lângă impunătoarea Facultate de Medicină şi Farmacie străjuită de statuia lui Carol Davila şi am luat-o la dreapta pe str. Dr. Turnescu. Pe această stradă la nr.12 stătea un unchi de al meu, el profesor de liceu, ea învăţătoare.Curând am ajuns în bdul Gh. Marinescu. La dreapta era Grădina Botanică, la stânga palatul Cotroceni dar chiar pe trotoarul pe care mergeam, într-un blocuşor modest este muzeul Rebreanu, muzeul Minulescu şi colecţia Ion Pillat în apartamentele pe care le-au locuit.
Am urcat dealul Cotroceniului în vârful căruia se vedea Academia Militară (corect Universitatea Naţională de Apărare Carol I) în faţa căreia era improvizată o piaţă volantă de sâmbătă şi duminica, pune-o dom´ le mai ferită! Am urmat traseul, pardon ne-am oprit să ne mai tragem sufletul la o cafenea la Il Tempo unde cea mai ieftină şi minusculă cafea era 8 lei şi dacă am cerut chelnerului rest 2 lei de la 20 pentru două cafele, numai că nu ne-a înjurat.
Am intrat apoi pe străduţele liniştite de sub dealul Academiei şi mergând cale de mâncat o pâine pe strada dr. Lister am trecut de Arenele BNR de unde am ajuns la facultatea de Medicină Veterinară peste drum de o clădire împunătoare a ministerului Apărării Naţionale. Era acolo lângă clădirea MAPN şi un parc enorm închis publicului de rând. Am intrat pe str. Dr. Vitzu unde sunt spitalele dr. Bagdasar şi Instit. de Fonoaudiologie. Ne-am întors pe străzile Pasteur şi dr. Koch şi trecând de piaţa Cotroceni ( preţuri mari) am intrat şi am vizitat cele două biserici Sf. Elefterie. Am străbătut parcul cu pavajul colorat în albastru şters de ploaie, - idee preluată de un primar de prin almanahe-, şi am ajuns de unde am pornit adică la spitalul clinic de Urgenţă. Peste Splai rânjea la noi mamutul clădirii neterminate din 1989, devenită proiect Casa Radio, proiect Mall, proiect mai sigur de degradare totală. O plimbare în Cotroceni se face numai cu piciorul şi numai intrând pe străduţele pustii în care casele sunt îmbrăcate în iederă şi coroanele castanilor sau teilor se îngemânează. V-am descris tot traseul (nu mă întrebaţi de glezne umflate şi de picioare butuci) pentru că în episodul următor am să vă scriu câteva cuvinte la/despre obiectivele pe care le-am văzut.
Trimis de Michi in 22.09.14 14:22:10
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Trebuie sa recunosc ca sunt un bucurestean de 45 de ani care stie prea putine despre bucuresti spre rusinea mea. Stiu mult mai multe despre capitalele altor tari, despre alte orase din tara noastra si de aiurea, chiar si despre catune...
Si uite-asa am hotarit ca de zilele bucurestilor sa facem un tur cu celebrul autobuz etajat. Si mi-au placut atatea cladiri pe langa care am trecut de zece ori fara a avea ochii cu mine...
si ne-a placut si am facut chiar 2 ture...
si m-a uns pe suflet articolul dvs
si mi- a deschis ochii pe care ii intredeschisesem cu 2 zile in urma
ce frumos!
Sarut mana, apreciere si respect, doamna
Rog așteptați...
@Michi: Saru' mana! Review-ul dvs m-a purtat putin in trecut, trezindu-mi amintiri duioase!
E vorba de vreo douazeci si ceva de anisori in urma, cand, proaspata studenta, facand eforturi sa ma adaptez la noua mea conditie, intr-o Capitala zgomotoasa si cruda (ulterior am cazut noi la pace, chiar ne-am iubit!), plecam seara de la caminul studentesc, din Regie, si colindam strazile pline de pace si mister ale Cotrocenilor...
Parca aud si acum fosnetul frunzelor uscate rascolite de pasii mei stingheri...
Ca de obicei un articol interesant, bine documentat si scris cu suflet! Nu imi imaginam ca si Bucurestiul poate fi interesant, dar astfel, descris de dumneavoastra, chiar este interesant!
Asteptam si partea a 2a, dna Michi
ref bucharest city tour de care scriam in ecoul de mai sus, voi posta numai sa gasesc momentul ca sunt putin ramas in urma.
mai asteapta la rand un alt review inainte
@Dan&Ema: am fost şi noi sâmbătă spre seară, între 18-20.30 să vedem Zilele Bucureştiului şi la ora aceea era un mare fâs. Nu au respectat programul afişat din timpul zilei-lumină. La statui la teatrul National la 18.30 nu era nimeni, la Carada dansau câţiva copii, la Lipscani şi pasajul Gabroveni ce mai era lume. Mi-au plăcut fântânile dar pentru că văzusem Montjuic le dau nota 8, nu 10. Seara, la TV am văzut că a fost un spectacol de excepţie dar mai sunt şi oameni care nu circulă noaptea şi oricum ce afişezi trebuie să respecţi..
Frumos şi interesant review, l-am parcurs pe nerăsuflate!
Deşi am vizitat Cotroceniul la pas acum vreo 3 ani, nu ştiam că el ascunde atâta istorie.
doamna Michi pentru rew. acesta de suflet pentru care va multumesc am avut sansa sa vin cu SB.
@amero: Mulţumesc Amero, cu prima ocazie îmi iau revanşa.
@Mama Michi: Ei bine, lecturându-vă cu nesaț impresiile parcă am fost "lovit" în amintirile-mi demult înghesuite într-un sertar al memoriei de lungă durată...
Deși nu obișnuiesc să las ecouri în care să scriu: "da, am fost și eu pe acolo și am văzut cutare, cutare sau cutare lucru/peisaj/obiect"... ei, nu știu cum să vă zic... aici tentația este uriașă, astfel încât survine acest intermezzo, fără vreo soprană în prim-plan. Căci ce-ar fi orice tip de informație pe care o putem afla din cărți, net, reviste sau din propriile antice preumblări fără un strop de realitate istorică "în direct" a unor locuri, povestită alene la umbra unei nopți cu nori pufoși...
Pe la finele anilor '70, prin acest cartier special poate pentru cei care l-au străbătut de-a lungul timpului dar cu totul aparte pentru cei care au crescut în acesta, se năștea un mic ștrumf, nu departe de Academia Militară. Crescând, micile bătăi (din spatele blocurilor de 4 etaje) ale mingiei de fotbal, sau de baschet, sau de tenis, parcă nu mai erau suficiente. Astfel, micuțul poznaș s-a mutat spre pereții Academiei, care, cu ajutorul soldaților blânzi și amabili, au devenit gazda unor serioase meciuri de "perețelul", chipurile un tenis mai bombastic.
Libertatea oferită de vârstă i-a permis să inspire cu nesaț parfumul teilor înfloriți în drumul ce-l purta către Grădina Botanică, atât de uriașă pe atunci pentru ochii săi curioși. Descoperirea cartierului de către micul-mare locatar avea să devină un aspect cotidian, azi pe Carol Davila, mâine pe lunga și-nfrunzita stradă Dr. Lister, poimâine o fugă pe Ana Davila, mai pe Herescu, dar cel mai cel și de vis în timpul anotimpului vizitat de Moșu' fiind Demostene Atanasie... "baza sportivă" de tip derdeluș a poznașului, constituită ad-hoc în vederea practicării sportului "abominabil" manifestat prin "pârtiiiieeeee"!
Despre parcul 'Țăcălie', acum parcă denumit Romniceanu, îi scriam bunului meu @Alex, e doar unul se știe, într-un ecou, acum ceva vreme. Să vă spun și Dvs... Acel parc, situat pe latura dreaptă a Academiei Militare cum te uiți spre Eroilor, avea niște bănci de lemn, parcă vechi de când cartierul și niște 'bărcuțe' metalice tip leagăn utilizate de locuitorii minori ai cartierului pentru acumularea adrenalinei la nivel maximal.
Țevile din PVC rămase de la lucrările edilitare/de șantier erau utilizate, știți bine, pentru confecționarea armelor de nimicire în masă denumite puști cu cornete... Resturile de carbid, combinate cu țevi groase din PVC se transformau în adevărate tunuri ce terorizau vecinii mai în etate prezenți prin preajmă, totul fiind cumulat cu ecoul blocurilor între care se dădea "răzbelul". Un 'obertein' de rezervă al bateriei din bucătărie sau baie devenea, cu un pic de fosfor, o sârmă și o pungă... o pocnitoare de mare angajament! Totul... fără a răni vreodată pe cineva, un joc nevinovat, menit poate să streseze vecinii... dar fără încrâncenarea internautică de acum și fără prezența vreunei manele ce se isca de după vreo perdea...
Dacă teii și castanii în floare, prezența aproape insesizabilă a câtorva mașini prin mini-parcările dintre blocuri, plimbările luungi prin Botanică (practic o a doua casă, fiind utilizată permanent între o repriză de somn nocturn și una de masă rapidă), depunerea de coroane și jerbe la Academia Militară, baza sportivă Progresul, micul PECO de pe Carol Davila, școala nr 150, derdelușul genial de pe Demostene... ei bine dacă toate acestea n-ar fi existat... atunci oare mi-aș mai fi amintit vreodată de o părticică de București feerică?
Eu nu-s un fan al orașului nostru... dar amintirile parcă atât de îndepărtate, farmecul incontestabil al zonei și nostalgia "școlerului"adolescentin mai apoi... sunt parte din mine, cel care regretă acum despărțirea de cartierul copilăriei mele...
Cu scuzele de rigoare că m-am întins prea mult, vă mulțumesc pentru ocazia de a vedea, cu alți ochi, o fărâmă din istoria și "mirosul" Cotrocenilor!
@le_maitre: eu nu am locuit în Cotroceni dar am avut un unchi pe dr. Turnescu şi o mătuşă pe Romniceanu, casa ei fiind situată chiar în faţa scărilor care urcau spre Academie. Am locuit vreo 30 de ani în Drumul Taberei la capul liniei şi Cotroceniul văzut din goana lui 368, uneori de pe scara autobuzului, îmi sugera o lume apusă faţă în faţă cu cea reală în care trăiam. Uite că rămânând casele cartierului, viaţa lor nu a apus. Îţi mulţumesc pentru frumoasa aducere aminte.
Frumos cartier, frumos articol!
Unul din locurile mele preferate din Cotroceni e pe strada Ana Davila, care urcă pe lîngă gardul palatului, iar sus coteşte la 90 de grade. Aici se află un părculeţ cu o cruce, unii zic că acolo e mormîntul Anei Davila, nu sînt sigur, e posibil să fie numai un cenotaf. Cîteva bănci, copaci umbroşi, colţişorul pare din altă epocă.
Alt loc pitoresc e parcul Ţăcălie (celebrul derdeluş al cartierului, acum prea modernizat ca să mai fie în ton cu cartierul) şi scările a la Marseille sau Paris, care urcă, printre case, dinspre Romniceanu spre Vitzu.
Cînd eram copil mă fascinau şi pe mine casele acoperite de iederă, gardurile mici ale mini-blocurilor care aveau la parter frizerie sau ce ştiu eu ce magazin şi biserica de pe "insulă". De cîte ori mergeam cu părinţii cu maşina spre Drumul Taberei aşteptam cu nerăbdare exact momentul trecerii pe strada cu piatră cubică, ocolind biserica.
E vorba despre Sf. Elefterie Vechi, construită la 1744, una dintre bisericile cu cea mai pitorească aşezare la momentul construirii. Era amplasată pe un ostrov al Dîmboviţei (care nu era sistematizată şi curgea haotic, şerpuitor), la o margine de iaz, înconjurată de o pădure. Iată cum povesteşte Gion: "Era în mijlocul unei păduri umbroase, într-o poziţiune poetică [...] Biserica, o căsuţă, un popă care se hrăneşte din mierea albinelor de la stupina bisericei; tăcere, un lac, pădure. Doamna lui Alexandru-Vodă Ipsilanti, Ecaterina, născută Moruzi, venea adesea [...] ca să mediteze în această poetică retragere."
@abancor: Foarte, foarte bun ecou. Am intrat pentru prima oară în biserica Sf. Elefterie Vechi şi am fost surprinsă de vechimea şi frumuseţea picturilor.
Anii trecuti am avut si eu placerea de a umbla pentru prima data prin acest cartier, cu o infatisare atat de distincta cat si distinsa, intre cartierele Bucurestiului.
Am remarcat alura linistita, odihnitoare, dar si solemna, nobila, aparte, a Cotroceniului. Multitudinea de parcuri ii sporesc farmecul si aerul aparte. Din pacate, nu am cunoscut capitala de dinaintea perioadei de... "inovatii" arhitectonice si nu numai. Eram prea mic si prea... departe. Dar chiar si asa cum il cunosc - e drept cu precadere zona centrala - e un oras frumos, pe care il revad cu mare bucurie si satisfactie de fiecare data. Ultima data, am revazut Bucurestiul luna aceasta. Voi reveni cu aceeasi emotie pozitiva de fiecare data in Bucuresti. Si desigur in cartierul Cotroceni.
E de prisos sa amintesc ca lecturarea acestui review mi-a facut o placere deosebita.
@Michi - Din păcate de aproximativ 2 săptămâni o treime din Parcul Eroilor a dispărut. Din cauza lucrărilor la metrou au fost tăiați o mulțime de arbori... nu am observat dacă fântâna arteziană a rămas în picioare. Monumentul/plăcuța ce amintea de asasinarea lui Armand Călinescu, de asemenea, nu știu dacă mai există. Să sperăm că se vor replanta copacii și că spațiul nu va deveni un platou de beton, ca la Universitate.
buna ziua michi... este super fascinant articolul tau, dar indraznesc sa te intreb?? ce nume are ruda dvs din turnescu nr 12??? m am nascut in acea curte si din 78 si pina azi in acea curte au locuit doar doi profesori, daca doriti sa mi transmiteti raspunsul dvs pe adresa de mail [***], deoarece am facut acest cont doar pt a intra in legatura cu dvs. Pina ma prinde acest site as dorii sa comunicam pe mail daca si dvs sunteti de acord.
VA multumesc anticipat si apreciez nespus de mult munca de documentare depusa in acest articol
@martoru - Pe AmFostAcolo nu acceptăm postarea în clar a informaţiilor cu caracter personal (nume, numere de telefon, adrese de mail, etc). Asemenea date se pot trimite/primi însă prin mesaje private, destinatarul primind aceste mesaje în aceeaşi căsuţă de mail în care primeşte şi înştinţările despre ecouri.
Pentru a transmite un mesaj personal: click pe numele utilizatorului, apoi - în fereastra nou-deschisă - pe linkul "trimite mesaj pers".
Notă: Este necesar ca destinatarul să aibă opţiunea ACCEPT PRIMIRE MESAJE DE LA CEILALŢI UTILIZATORI bifată. Opțiunea respectivă se poate seta/deseta din secțiunea CONTUL MEU.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 De la biserică și han, la bancă și spațiu expozițional: povestea Palatului Dacia-România — scris în 06.11.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 Redescoperind capitala: Lipscanii între București și Victoria — scris în 27.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Spectacolul apei și a dronelor în Piața Unirii — scris în 24.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Străzi și clădiri bucureștene cu parfum de epocă — scris în 02.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Povești despre clădiri și oameni: Palatul Noblesse — scris în 01.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 Repere ale Revoluției Române în București în 2023 — scris în 21.12.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Fântâni, bere & dovleci — scris în 20.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată