Cartierul Floreasca între trecut şi viitor.

TIPĂREȘTE

Emblema

Nu cred că există cineva care să nu fi auzit de Floreasca datorită Spitalului de Urgenţă cu acelaş nume. Este cel mai mare spital din ţară cu acest profil, fiind prezent aproape zilnic pe canalele de ştiri. Accidente de maşină, tentative de suicid, bătăi sau înjunghieri în cârciumi, picioare rupte pe gheaţă, intoxicaţii cu monoxid de carbon de la sobele necurăţate, sirene ale ambulanţelor, infarcturi şi embolii pulmonare ale marilor fumători, clanuri de ţigani aşteptând pe stradă şi mâncând o şaorma, elicoptere SMURD, gips, bandaje, tărgi, ochi vineţi, rezidenţi cu stetoscopul atârnat de gât şi asistente fără, basmale şi fuste înflorate, vânzători ambulanţi de pijamale şi pastă de dinţi, actori căzuţi pe scenă şi muncitori de pe schelă, manglitori de telefoane mobile de la paturile bolnavilor, un du-te vino continuu. Toate acestea filmate din unghiuri cât mai şocante sunt prezentate de televiziunile noastre la cinci, la opt şi în reluare, pentru că spitalul Floreasca face rating fiind o uzină de reparaţii capitale sau punct terminus de cursă. În 1906 prof. dr. Nicolae Minovici a înfiinţat un serviciu de ambulanţă care în 1934 s-a transformat în spital cu 60 de paturi. Locaţia actuală a apărut in 1948. Prin desvoltări succesive s-a ajuns la 725 de paturi în 16 secţii distincte, practic pe majoritatea specialităţilor medicale. Numai ortopedia, adică mâini, picioare şi coaste rupte are trei secţii. Am scris ca să ştiţi dar să nu aveţi nevoie! Eu amfostacolo adică am făcut trei operaţii la ortopedie, toate succesfull, drept care încă vă mai scriu aici.

Vecinătăţi.

Vă invit să străbatem împreună calea Floreasca, o şosea din nordul Bucureştiului, lungă de 4.6 km care începe din Șoseaua Stefan cel Mare cu care se mărgineşte la sud şi se termină în Șoseaua Pipera şi Aviației la nord. Cartierul în care Calea Floreasca are rolul unei axe este un romb care în vest se mărgineşte cu zona Dorobanţi iar la est cu cartierul Tei fiind despărţit de acesta prin şoseaua Barbu Văcărescu. Între ele există o reţea de străduţe cu nume de compozitori celebri, cu preponderenţă ruşi întrucât bloculeţele de 2-3 etaje au fost făcute în anii 1960. Este un cartier aerisit care încă mai are o mare suprafaţă verde dată de parcurile Floreasca, Verdi, Rahmaninov, IPA cât şi de malul înverzit al lacului Floreasca.

Cum a fost.

Prima atestare documentară apare în sec. XVI sub Mihai Viteazul, când se pomeneşte de moşia Floreşti de pe Colentina. Pe locul în care astăzi se află cartierul Floreasca exista un sat mare, format din trei vetre: Floreasca de Sus, de Mijloc şi de Jos, mărginaşe al Bucureştilor. Aici se afla în 1608 o mânăstire şi moşia boierilor Floreşti. Prin Floreşti trecea în sec. XVII drumul plăcintei. Biserica Sf. Sofia amplasată peste drum de lacul Floreasca, chiar dacă i s-a pierdut pisania, se ştie din documente că exista înainte de cutremurul din 1736 după care a fost restaurată de boierii Floreşti. În secolul XIX în Floreşti a continuat viaţa rurală cu gospodării de zarzavagii şi mici conace de ţară. Anul 1922 a fost cel de naştere al cartierului Floreasca întrucât după terminarea primului război mondial, în Bucureşti a apărut un aflux mare de oameni din toate părţile regatului. Cartierul s-a dezvoltat în apropierea gropii de gunoi a oraşului. În perioada 1913-1922 pe baza proiectului de urbanizare a arh. Reiner începe construcţia aşa numitelor locuinţe ieftine, imobile cu parter şi un etaj, cu câte 4 camere şi dependinţe, cu suprafaţa de 100 mp, înseriate câte două clădiri în aceeaşi curte. Ele erau construite pe credit, în rate şi cu subvenţionare de la stat. Aceste imobile au rezistat până azi şi deşi fuseseră construite pe credit pentru micii funcţionari, după naţionalizare în ele a locuit protipendada comunistă de rang II. Adevăraţii proprietari care au plătit zeci de ani rate au fost evacuaţi. Parcurgând calea Floreasca ai senzaţia că treci prin istorie. La capătul ei dinspre Şos. Ştefan cel Mare sunt clădiri modeste de la începutul sec. XX în care locuiau oameni nevoiaşi. Aici s-au deschis vis-a-vis de spital fast-fooduri cu şaorme şi cartofi prăjiţi şi service-uri de maşini. O notă distinctă o fac un bloculeţ construit pentru funcţionarii băncii Chrisoveloni şi vila Florica Policrat, ambele prost restaurate fără niciun respect pentru tradiţie. Înaintând pe Calea Floreasca sau prin cartier mai întâlneşti relativ puţine locuri de interes istoric sau care au fost importante în secolul trecut şi acestea în stare avansată de degradare. În 1935 în urma negocierilor cu statul român, firma Ford îşi deschide în cartierul Floreasca o linie de montaj din care ieşeau anual 2500 automobile şi camioane. Unitatea a funcţionat până în 1940 la venirea germanilor, după care a executat comenzi pentru armată, ulterior devenind fabrica Automatica (FEA). Clădirea încă mai există nefuncţională în apropierea blocului fost IPA. În 1936 pe cursul râului Colentina a fost amenajat lacul Floreasca cu o suprafaţă de 70 ha, un perimetru de 3 km. şi o adâncime de până la 5 m. El face parte din salba de lacuri ale capitalei şi este legat de lacul Herăstrău printr-o ecluză şi de lacul Tei de un baraj. În cartierul Floreasca după 1945 pe locul unor grajduri a fost construit depoul Floreasca actualmente prost întreţinut cel puţin ce se vede de la stradă. Cel mai modern velodrom din sud-estul Europei cu maluri de pământ şi pistă de zgură neagră s-a construit în 1930 în groapa de cărămidărie din spatele actualului stadion Dinamo. El avea să fie reconstruit din beton în 1948 şi modernizat în 1958 dar acum e o paragină şi este folosit mai mult pentru aterizarea elicopterelor SMURD pentru urgenţele spitalului Floreasca. Concluzia: să trecem cu buldozerele peste tot ce a însemnat istorie.

În a doua jumătate a secolului trecut

Construcţia la începutul anilor 50 a Sălii Floreasca a favorizat desfăşurarea multor competiţii internaţionale printre care Campionatul Mondial de tenis de masă câştigat de Angelica Rozeanu. Marea problemă a cartierului Floreasca în anii 50 era existenţa gropii de gunoi, locuită de ţigani şi persoane fără căpătâi şi care era un adevărat focar de infecţii. Cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului din 1953 în care unele competiţii se ţineau la Sala Floreasca, lui Gheorghiu Dej i-a fost ruşine de această faţă imundă a republicii populare şi a dispus construirea unui gard înalt care s-o ascundă şi s-o izoleze. În 1960 groapa de gunoi a fost asanată, terenul nivelat, pe locul lui construindu-se un parc cu o suprafaţă de 22 ha. Avea un gazon central încadrat de pâlcuri de copaci şi arbuşti şi la vremea respectivă era considerat unul din cele mai frumoase parcuri din Bucureşti. Ţiganilor care lucrau în întreprinderi li s-au dat locuinţe în alte cartiere, pensionarii au fost trimişi în comunele limitrofe iar celor fără ocupaţie li s-au făcut dosare penale pentru parazitism. În zona numită parcelarea Floreasca începând cu anul 1957 a fost construit un cartier nou cu bloculeţe de 2-3 etaje, un cinematograf, un liceu, scoli, magazine tip alimentara şi aprozar. Mulţi activişti de partid au primit locuinţă în acest cartier fie în bloculeţele noi, fie în locuinţele aşa zis ieftine care fuseseră naţionalizate. Locatarii acestui cartier printre care şi Ion Iliescu nu au suferit urgiile din restul cartierelor bucureştene respectiv penele de curent şi frigul din case. În 1960 în vechile ateliere Ford a luat fiinţă întreprinderea Automatica, unitate de vârf în producţia de echipamente de automatizare. Alături a fost construit un bloc foarte înalt pentru acele timpuri, blocul IPA (institutul de proiectare automatizări.). Ambianţa şi atmosfera cartierului Floreasca din anii 50-60 este redată de G. Călinescu în Scrinul negru.

În timpurile noastre.

Decada anilor ´90 a fost împânzită cu procese de retrocedări, cumpărări de drepturi litigioase sau cu japca de la bătrâni, autorizaţii de construcţii într-o doară, acte false. Agenţiile imobiliare au intuit potenţialul cartierului şi preferinţele snobilor. Au apărut vile individuale, penthous-uri, condominiuri cu pază la intrare sau bloculeţe cu trei-patru apartamente, lift şi garaj. În anii de boom imobiliar se ajunsese la 2000 dol/ mp construit. Cu excepţia străzilor patriarhale cu nume de compozitori ruşi în care nu a mai fost loc de construit ceva, în rest s-au plantat imobile unde se putea şi unde nu, desfiinţându-se fără milă spaţiile verzi. În perioada 1990-2012 în cartierul Floreasca au fost construite peste 30 de imobile din care cele mai multe pe spaţiile verzi dintre blocuri. Pe zi ce trece, renumele de cartier verde dispare, fiind înlocuit cu acela de cartier rezidenţial scump. De răsunet a fost povestea conacului Negropontes pus la dispoziţie de un vremelnic proprietar şi anume o federaţie sindicală, afaceristului Ovidiu Tender care a deschis acolo un restaurant şi un hotel. Proprietara de drept a conacului, Sanda Tatarascu Negropontes, după un proces răsunător a intrat în posesia imobilului şi l-a vândut cu 4 mil. eu. Datorită suitei de retrocedări de succes la care fără îndoială a pus umărul şi nepotul ei consilier personal al preşedintelui Bush, dna Negropontes, decedată în 1999 la vârsta de 91 de ani a lăsat familiei răspândită în lume o avere de 20 mil. de dolari. A fost cea mai bogată femeie din România. Conacul a fost demolat, pe terenul cu bălării s-a aciuit o familie de ţigani care adună sticle goale iar locul aşteaptă un investitor de lux care să construiască un megabloc de birouri cu sticlă fumurie şi gresie spaniolă. Iată cum dispar fără milă mărturii ale trecutului nostru. Dat fiind că Floreasca se află în apropierea cartierului Pipera unde locuiesc prosperi oameni de afaceri, în cartier s-au construit supermarketuri mari: Kaufland, Bila, o piaţă agro-alimentară care ocupă locul doi ca preţuri în Bucureşti şi multe, multe unităţi medicale. Legat printr-o pasarelă de Spitalul de urgenţă Floreasca se află spitalul Regina Maria, fost Euroclinic. Pasarela are rostul să transporte pacienţii în convalescenţă de la privat unde preţurile sunt exorbitante (cca. 200 eu/ zi numai cazarea) în saloanele spitalului de stat, teoretic gratuit. În clădirea pieţii Floreasca funcţionează în afară de piaţă şi două supermarketuri, o clinică medicală, două farmacii, o patiserie franţuzească, două restaurante de fiţe şi o măcelărie cu carne de vită al cărei preţ începe cu 200 lei/ kg. Cele două locante au mese pe trotuar şi e de bon ton să te afişezi aici la o întâlnire de afaceri şi nu numai. O salbă de mici restaurante sau cafenele şic, amplasate în case frumoase, ascund cu discreţie relaţiile dintre patroni şi secretare. Pe calea Floreasca locantele au nume franţuzeşti, aceasta marcând un plus de rafinament faţă de limba engleză. Vis-a-vis de piaţă un bloc de trei etaje al fraţilor Becali îşi desfăşoară laturile pe trei străzi şi adăposteşte la parter în afară de magazine de lux şi restaurante, o clinică celebră oftalmologică. Pe măsură ce se înaintează spre lacul Floreasca, pe acolo pe unde până acum câţiva ani nu era nici canalizare, nici stradă pietruită s-au ridicat bloculeţe cu câteva etaje, condominuri şi vile luxoase. Criza imobiliară, lipsa banilor şi ofertele ieftine dinn cartierele mai mărginaşe au dat o lovitură cruntă pieţii locuinţelor de pe Floreasca, în ferestrele multor apartamente fiind scris, ˝for sale/ for rent˝, orice, numai să se recupereze ceva din banii investiţi. Parcul Floreasca a fost reamenajat în 2008 cu multe spaţii de joacă pentru copii. La intrarea în parc sunt o serie de sculpturi ale lui G. Apostu şi I. Vlasiu. Aici vara în cadrul Club White funcţionează o piscină şi iarna un patinoar de 1800 mp. răcit cu o instalaţie ecologică. Printre proprietarii intermediari care au pus mâna pe activele parcului, însemnând teren şi instalaţii a fost şi Omar Haysan.

Locuitorii cartierului.

Cartierul Floreasca este locuit de aşa zisa clasă mijlocie. Nici de milionarii de euro din Pipera, nici de slujbaşul obişnuit care s-a născut şi a rămas în Pantelimon, Drumul Taberei sau Balta Albă. Aici în fostele locuinţe ieftine stau fie urmaşii vechilor proprietari, fie ai nomenclaturiştilor, oameni care practică profesii liberale, au mici afaceri şi mult timp liber pentru sală, jogging sau bicicletă. Bloculeţele de pe străzile cu nume de compozitori sunt locuite în general de pensionari nostalgici. Sunt multe văduve, rusoaice bătrâne, blonde şi grase care au evadat în anii 50-60 din gulagul sovietic însoţind un tânăr absolvent cu studii făcute la Moscova. Ele au făcut un pas spre vest, ei au făcut carieră. În blocurile noi cu apartamente de lux locuiesc oameni de vârsta a doua care se bazează pe un venit consistent şi sigur. Locuitorii din cartierul Floreaca sunt iubitori de animale şi au timpul liber necesar de a-şi scoate câinii la plimbare de trei ori pe zi. Au o trăsătură comună: îşi îngrijesc preţioasa sănătate. Puzderia de spitale, clinici private, laboratoare de analize si farmacii vin în satisfacerea poftei lor de viaţă şi sănătate.

Cartierul Floreasca după 2010.

Marginea de nord a cartierului Floreasca este pregătită pentru boom-ul anului 2020, asta bineînţeles dacă ieşim din criză, ne redresăm, facem industrie/ agricultură, nu ne mai pleacă creierele, orice pentru creşterea PIB. Deocamdată. Oracle, 1&1, Promenada, Sky Tower, Business Park găzduiesc o armată de corporatişti în costum negru, cămaşă albă şi cravată care astăzi nu mai plimbă câteva hârtii ca pe vremuri, ci clickuesc la calculatoare. Promenada Mall amplasat pe locul fostului Institut de Cercetări Electronice, deschis în 2013 este cel mai mare mall din ţară şi oferă o suprafaţă de 35000 mp. în care funcţionează 140 de magazine. Floreasca Business Park numit şi 169A este un complex de mai multe clădiri înalte de birouri cu o suprafaţă de 38000mp situate în capătul de nord al căii Floreasca lângă pasajul Pipera - Aviaţiei. Valoarea lui este de 100 mil. eu. Sky Tower dat în funcţiune în 2013 este cea mai înaltă clădire din România, rivalizând cu zgârie-norii din Defense-Paris. Are 37 etaje, 137 m înălţime, o suprafaţă desfăşurată de 54000 mp deasupra solului şi 34000 mp în subteranul care ajunge la cota de - 20m.

Plimbarea noastră prin cartierul Floreasca, începând cu modestele coşmelii dinspre Sos. Ştefan cel Mare, trecând peste construcţiile anilor '30, apoi din '60 martore ale unor drame şi răsturnări poltice ale vremurilor şi terminând cu turnurile corporatiştilor din nordul cartierului s-a terminat. Amfostacolo!

---

VIZUALIZĂRI: 9985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI