Observatorul Astronomic - Casa Amiral Vasile Urseanu

TIPĂREȘTE

Romani cu care ne mandrim.

Fusesem de vreo doua ori la Observatorul Astronomic, cu ceva ani in urma, seara, asa cum se duc cei mai multi oameni, ca sa vada "mai de apropape" stelele si Luna, dar nici odata nu ma gandisem sa merg ziua, sa vad Soarele. Trecand intamplator pe acolo si vazand ca programul incepe la mijlocul zilei, am intrat sa vad cum arata cerul, vazut prin telescop la orele amiezii. Am primit si cateva pliante; unul cu istoria observatorului si cateva "de specialitate" despre Soare, Luna si constelatii. Toate mi s-au parut interesante.

Dar inainte de a intra, am studiat cladirea, care este unul din monumentele istorice ale Bucurestiului. Cam la jumatatea distantei intre Piata Romana si Piata Victoriei, la nr. 21 pe Bdul. Lascar Catargiu se afla casa amiralului Vasile Urseanu, actual observator, cladire construita dupa planurile arhitectului Ioan Berindey intre 1908 – 1910. (celebrul arhitect a mai proiectat Casa Culturii din Iasi, Casa Scanteii, Palatul Cantacuzino si multe case celebre in Bucuresti). Asa cum aveam sa aflu un pic mai tarziu, propritarul ei a dorit sa aiba ceva din aspectul unui iaht. El spunea; "Mi-am construit casa in forma de yacht, cu cupola de observator, ca in acelasi timp cand fac observatii cu luneta pe bolta cereasca, sa am senzatia ca plutesc si pe mare". Va spun drept ca pe mine aspectui ei nu m-a dus cu gandul la asa ceva, dar am observat totusi multe elemente "marine".

Este o constructie impunatoare atat prin marime cat si prin aspect. Este realizata pe patru nivele; subsol, demisol, parter si etaj, toate foarte inalte si se termina cu terase libere. In partea stanga este cupola de observatie inalta de cinci metri. Cladirea are doua intrari; una la nivelul solului pe care se intra acum in observatorul astronomic si alta la care se ajunge urcand pe o scara semicirculara, ce ocoleste casa prin partea stanga. Din acea intrare se ajunge si pe terasa inchisa cu vitralii ce era folosita ca spatiu de relaxare in mijlocul unei sere cu flori. Casa are o multime de balcoane, nu foarte mari, dar elegante cu balustrade identice la toate, din fier forjat al caror model este inspirat din valurile marii. Fatadele sunt placate cu multe stucaturi si simboluri marine; pesti, scoici, ancore si valuri. Exista doua basoreliefuri ce infatiseaza doi copii calare pe pesti (unul pe un delfin si celalat pe un sturion). Se pare ca pentru ele sursa de inspiratie a fost ceva similar de pe Podul Alexandre III peste Sena, de la Paris. Deasupra unei ferestre inalte si inguste este un basorelief cu prora unei corabii. Multe ferestre au ca element decorativ cate un basorelief cu zeul marilor sau cu nimfe. Cornisa este de jur imprejur decorata cu perechi de pesti. Proprietatea este imprejmuita cu un gard din fier, care lasa sa se vada toata splendoarea acestei constructii. Cu regret trebuie sa spun ca acum cladirea se degradeaza si necesita urgent o renovare temeinica. Ca nu s-au primit inca banii necesari consolidarii si renovarii, asta am inteles; dar de ce nu se face curat in curte asta nu inteleg. L-am intrebat pe domnul cu care am stat de vorba in incinta observatorului si raspunsul nu mi-a placut.

Am intrat in observator pe intrarea din dreapta cladirii. In micul hol, in dreapta este o scara din marmura pe al carei perete am fost intampinata de un tablou imens cu cei doi soti Urseanu.

De acolo am ajuns intr-un alt mic hol unde este expus bustul amiralului si un telescop ce i-a apartinut. Din acest hol, am urcat pe scara din lemn in spirala, pana la etaj unde am luat loc pe unul din scaunele instalate acolo in fata ecranului de prezentare. Si... cuminte si curioasa... am ascultat povestea omului care a dat nastere acestui observator astronomic.

Observatorul Astronomic din Bucuresti poarta numele amiralului Vasile Urseanu care nu doar ca a fost "comandantul marilor" (asta inseamna in limba araba de unde provine cuvantul amiral) timp de treizeci de ani, ci si un pasionat colectionar de tablouri si un "pionier" in astrologie astronomie.

Pana sa ajunga sa isi doreasca si sa realizeze aceasta casa, Vasile Urseanu isi dedicase viata marinei, navigatiei si tarii. S-a nascut in anul Revolutiei de la 1848 in Bucuresti, a urmat cursurile Liceului Sf. Sava si apoi cele ale Scolii Navale din Brest (Franta). Remarcat pentru pasiunea sa legata de marina, a intrat in Scoala de Aplicatii a Marinei Franceze in care s-a evidentiat ca unul din cei mai buni ofiteri. S-a intors in tara pentru a lupta in Razboiul ruso-turc din 1877 avand misiunea de a impiedica armata turca sa debarce pe malurile noastre. Dupa terminarea razboiului, a fost trimis la Londra la santier naval "Thames Iron Worlds" sa supravegheze constructia de nave militare romanesti, printre care era si celebrul bric "Mircea" (primul din cele doua pe care flota romaneasca le-a avut) Acel bric Mircea, avea o lungime de 36m. doua catarge cu 14 vele, doua tunuri de 80 mm., doua de cate 37 mm., o mitraliera cu 10 tevi si timp de 56 de ani a fost mandria flotei noastre pana cand a fost construit al doilea bric cu acelasi nume, mai mare si care a preluat locul de frunte.

Cu crucisatorul Elisabeta pe care l-a comandat, Vasile Urseanu a facut cea mai lunga calatorie cu o nava de razboi romana, strabatand Marea Neagra, Marea Mediterana, Marea Nordului si Marea Baltica.

In 1901 Vasile Urseanu s-a retras din marina si si-a dedicat restul vietii celorlalte doua pasiuni ale sale, arta si astronomia. De multe ori el spunea; "Studiul astrilor a devenit a doua mea pasiune dupa marina".

Astronomia era la inceputul sec. XX o noutate in Romania, si Vasile Urseanu s-a implicat cu toata pasiunea si cu toate resursele sale materiale la dezvoltarea acestei ramuri ale stiintelor moderne. Dupa ce a fost ales presedinte al Societatii Astronomice Romane in 1908, a decis sa faca ceva durabil pentru acesta stiinta si a construit doar din resurse proprii aceasta minunata casa, care a devenit primul si singurul observator astronomic din Bucuresti.

In timpul vietii sale si a sotiei lui, in casa peretii erau inobilati cu o multime de tablori de valoare, tablouri ce faceau parte din colectia sa personala.

Dupa aceasta prezentare, am aflat cateva lucruri interesante despre stele, constelatii, comete si alte minuni pe care noi le numim generic "cerul instelat". Proiectorul a inceput sa merga si eu sa vad cerul cum nu il pot vedea cu ochiii mei. Din multele informatii primite cu ocazia acestei vizite cateva le-am retinut.

Asa am aflat ca un singur roman a descoperit comete; numele lui este Victor Damaica si a facut trei astfel de descopriri. Uluitor este ca neavand nici un telescop (nu isi perimitea sa cumpere unul) ci cu un simplu binoclu care marea doar de sase ori, a descoperit in 1943 o cometa care ii poarta numele. Evenimentul a fost confirmat de Uniunea Internationala Astronomica de la Copenhaga cu numele de Damaica 1943. Incantat si incurajat de acest rezultat, a continuat cercetarile si norocul i-a suras. A mai descoperit inca doua comete, dar din motive de birocratie, telegramele pe care le-a trimis aceleiasi Uniuni Astronomice, au ajuns prea tarziu; si pentru ca si altii au vazut cometele cam in acelasi timp cu el si au trimis telegramele mai repede, nu i-ai mai fost atribuite lui.

Am aflat ca pe Luna exista un crater cu nume romanesc; se numeste Haret (Spiru Haret). Craterul nu se vede de pe Pamant, are un diametru de 27 km. si poarta numele primului savant roman care si-a obtinut doctoratul in astronomie. Pe Luna, un lant muntos poarta numele Carpatilor nostri si poate fi vazut de la observatorul astronomic doar in anumite perioade din an.

Si cativa asteroizi au primit nume romanesti; Brancusi, Eminescu si Enescu sunt doar cativa. Acestia trei (asteroizii) au fost descoperiti de americani.

Eminescu se mai numeste si un crater de pe planeta Mercur iar un altul de pe Venus poarta numele Elenei Vacarescu.

Lectia mea de starologie nu a fost una de nivel inalt, dar suficient de clara incat sa plec de acolo incantata ca am aflat cateva lucruri pe care nu le stiam.

Inainte de a ma retrage, am mai aflat ca dupa moartea amiralului Urseanu, sotia sa a donat casa cu scopul ca in ea sa fie infiintata prima pinacoteca din Bucuresti. Acest lucru a fost facut cu sprijinul si prin Decret Regal al lui Carol al II-lea in 1933 si a cuprins pentru inceput o colectie de 100 de tablouri. Sapte ani mai tarziu, cand si Ioana Urseanu a decedat, pinacoteca avea peste 700 de picturi. Atunci in 1941 a fost dezvelita si placa comemorativa prin care se aducea o ultima multumire familiei; "Dupa o viata de munca si credinta au daruit acest lacas ca sa fie adapost de arta si prilej de inaltare sufleteasca", scrie pe ea. Din 1950 colectia a fost impartita catre alte muzee si in cladire a ramas sa functioneze Observatorul Astronomic.

---

VIZUALIZĂRI: 2831 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI