Tur ghidat la Opera Națională din București

TIPĂREȘTE

Instituții culturale de prestigiu din București organizează periodic tururi ghidate în clădirile-monumente istorice care le găzduiesc activitatea artistică. La finalul anului 2025, în cadrul Târgului de Crăciun din fața Operei Naționale (vezi impresii), a fost organizată și o serie de tururi ghidate în clădirea Operei bucureștene. Am mai fost de câteva ori la spectacole desfășurate aici, dar în culise nu am intrat niciodată, astfel că m-am înscris printr-un formular online la unul din tururi.

Postez acest articol azi, 15 ianuarie, când sărbătorim Ziua Culturii Naționale, și la câteva zile distanță de când s-au împlinit 72 de ani de la darea în folosință a clădirii Operei Naționale din București, în zona Eroilor-Splaiul Independenței.

Apariția acestei instituții artistice este legată de numele lui George Stephănescu (romania-muzical.ro/artico ... /2090801/3001/1), care la 1885 înființa prima trupă românească de operă compusă numai din artiști români și cerea deputaților, printr-un memoriu, implicarea statului în formarea acestei instituții. Primul spectacol, sub sigla „Opera Română” , s-a desfășurat cu succes în mai 1885 pe scena Teatrului Național, în prezența Reginei Elisabeta. Opera a devenit instituție de stat prin legea promulgată în 1921. Lipsa unui local propriu a reprezentat o problemă acută pentru trupa de artiști lirici, dificultate care s-a rezolvat abia în 1950, odată cu decizia regimului comunist de a construi o clădire proprie.

Profesorul arhitect Octav Doicescu este numit șef de proiect și a elaborat planurile clădirii care va fi ridicată în 1953, autorul inspirându-se atât din arta românească, cât și din arhitectura sovietică. Va primi pentru acest proiect arhitectural Premiul de Stat al R. P. R. (10.000 lei). Cunoscutul arhitect declara într-un material publicat în „Steagul Roșu” din noiembrie 1954: Iar astăzi, în fața traducerii în viață a proiectului, încerc o vie satisfacţie văzând că am reuşit alături de un colectiv entuziast să încheg şi să exprim într-o formă monumentală valoroase elemente din zestrea noastră de artă populară.

Stagiunea din noua sală a Teatrului de Operă și Balet (cum se numea atunci) a debutat în ianuarie 1954 cu opera „Dama de pică” de Ceaikovski, urmată la câteva zile de baletul „Coppelia” al compozitorului francez Leo Delibes.

Turul ghidat. Am ajuns în zona „Palatului Operei Române” trecând pe esplanada din fața clădirii, loc unde sunt amplasate două statui: a marelui George Enescu (sculptor Ion Jalea, 1971) și a fondatorului George Stephănescu (sculptor Ion Lucian Murnu). Fațada clădirii este impresionantă fiind dominată de un portic cu trei arcade monumentale, două basoreliefuri laterale (adăugate în 1959: în dreapta „zborul unor balerini” – sculptor Ion Vlad; în stânga o scenă de operă realizată de artiștii Boris Caragea și Zoe Băicoianu) și statuile a patru muze situate pe pilaștri (proiectul inițial arăta „puțin” altfel; aripile laterale, spații utilizate la repetiții au fost adăugate ulterior).

Trei uși mari oferă acces în holul impresionant și spre scara monumentală care duce la o galerie utilizată drept spațiu muzeal și de protocol/socializare.

Mai întâi vom merge printr-o serie de coridoare, holuri de legătură, vom urca și coborî scări până în aripa din stânga unde se află sala de repetiții pentru balet. Asistăm timp de câteva minute la antrenamentele balerinilor și balerinelor pentru spectacolul din acea seară. Revenim spre clădirea principală nu înainte de a ne opri puțin într-un atelier de croitorie, loc unde se realizează diverse costume, apoi în două depozite de costume (rochii femei și costume de balet; există chiar și depozite de încălțăminte) unde costumierele alegeau piesele pentru spectacolele următoare. Traversăm apoi holul unde sunt înșirate cabinele artiștilor, camera destul de simple, prevăzute cu pian.

Ajungem în culise, chiar pe scena unde se desfășoară spectacolele, cortina este trasă, atât cea de catifea – de spectacol, cât și cea metalică, de protecție (sonor, incendiu). Spațiul este foarte înalt, cu aspect industrial, plin de pârghii, decoruri suspendate, mecanisme și alte ustensile specifice industriei spectacolului. Podeaua este acoperită cu un material special. Atunci când te afli în spatele cortinei impresia este total diferită, vezi toată „bucătăria” , cum se spune. Aflăm că anumite utilaje și sisteme de comandă sau modernizat, dar încă sunt păstrate pentru backup motoarele inițiale, de sorginte sovietică. Felicitări oamenilor care se ocupă ca totul să meargă strună.

Vizităm și un depozit de decoruri (numite „buzunar” ), un spațiu imens (este prezent pe ambele părți ale scenei), prevăzut cu nișe în care sunt așezate toate decorurile utilizate de-a lungul deceniilor în spectacole. Pe pereți încă se păstrează vechile liste cu titlurile operelor, însemnând că acolo sunt așezate elementele de decor corespunzătoare.

Ajungem în Sala Mare, concepută în stil italian, cu formă de potcoavă, apreciată pentru acustica excelentă și vizibilitatea bună oferită spectatorilor. Scena are 24 de metri lățime, 20 de metri adâncime și 30 de metri înălțime. Muzicienii sunt poziționați în fosa de orchestră, un spațiu situate sub nivelul scenei pentru a nu obstrucționa vizibilitatea publicului; această fosă se poate acoperi. Deasupra scenei se află un afișaj electronic pe care spectatorii pot urmări libretul operei în limba română. Cele circa 1000 de locuri sunt împărțite între spațiul central de la parter, loje și balcon.

Timpul a trecut rapid astfel că ne-am întors în foaier și în galeria de deasupra acestuia unde sunt expuse costume din diferite spectacole și obiecte ale unor artiști cunoscuți, un fel de muzeu.

Experiența a fost deosebită, o astfel de vizită te introduce în lumea din spatele cortinei, pe care, de obicei, doar o bănuiești. Doamna care ne-a condus a fost foarte drăguță și ne-a explicat totul cu multă răbdare. Biletele la spectacolele desfășurate la Opera Națională se vând ca pâinea caldă, mai se găsesc locuri pentru februarie-martie. Dacă aveți ocazia să vă înscrieți la astfel de tururi ghidate, nu ezitați!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 69 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI