[Băneasa AirShow] Avioane

TIPĂREȘTE

Aeroportul din Băneasa este construit pe moșia care, acum peste 100 de ani aparținea contesei Montesquiou. La locație exista un hipodrom particular unde s-au efectuat zboruri începând cu anul 1909. La 1912 se înființează o școală de pilotaj pentru piloți militari, la Băneasa iar, după un timp, se adaugă școală și pentru piloți civili.

Prima companie de transport aerian din lume apare la 1920, pentru transport de pasageri, marfă și poștă și se numește Compania Franco – Română de Navigație Aeriană iar la 1923 apar și atelierele de la Băneasa care, ulterior, au devenit Intreprinderea de Reparații Motoare de Avion iar astăzi este ROMAERO.

Clădirea aeroportului Băneasa este mică deși este aeroport internațional. Sunt curse care pleacă din Băneasa și, totodata, aeroportul garează avioane private, fie în hangar, fie afară, după cum se negociază. Actuala construcție a apărut în perioada 1947 – 1952. Arhitectura sa este originală. Are sală centrală cu cupolă din care pleacă 3 corpuri de clădire în formă de dreptunghi și dispuse în unghi de 120 de grade astfel că, întregul ansamblu imită o elice aero. Din 2012 până în 2022, aeroportul Băneasa a suferit ample lucrări de renovare. La intrarea pe aeroport există un monument al aviației. Suprafața sa acoperă 128 de hectare. Are o pistă de 3,2 kilometri lungime și 60 metri lățime.

La Băneasa, pe aeroport, s-a făcut un obicei să se organizeze, pe timpul verii, Bucharest International Air Show sau, pe scurt, BIAS. Este un spectacol aviatic la care participă mai multe țări care trimit aparate de zbor spre a fi expuse sau a face demonstrații de zbor. În 2023 este ediția 13. Spectacolul s-a desfășurat pe 25 – 26 august. Vineri au fost exerciții, cu accesul liber al publicului și am fost inspirată să merg pentru că sâmbătă a fost o îmbulzeală de nedescris și nu-s, nicicum, fan înghesuială.

De cum am trecut de poarta aeroportului și am ajuns în zona pistelor, primul lucru, am văzut o imensitate de aeronavă, mare cât o zi de post, cu niște motoare cu diametru de peste 2 metri și niște aripi imense pe un corp central uriaș. Sub coada avionului stăteau niște oameni la un stand și m-au întrebat dacă am vizitat la interior. Nu. Se poate? S-a putut. Intrarea se făcea pe lateral, urcând o scară înaltă. Interiorul avea o mulțime de cabluri și unelte prinse de peretele aeronavei, câteva fotolii fixate în spațiul central și mult loc liber. Niște curioși se învârteau pe acolo iar câteva persoane din echipa lor asistau. Recunoșteam personalul pentru că, majoritatea aveau uniforme. La coada avionului era o trapă imensă deschisă. Puteau urca automobile pe acolo și tot pe acolo ieșeau vizitatorii.

Pe cer tot performau ba avioane ba elicoptere, unul mai năstrușnic decât altul, muzici bubuiau din niște boxe imense și o mulțime de gură cască căscau gura după avioanele sau elicopterele ce se dădeau pe cer. Era o zonă cu mese și multe ceaune de la frăția ceaunelor. Nu prea sfârâiau că n-aveau la cine. Mesele, tot cam pustii. Majoritatea care veniseră căscau gura, cum ziceam, și mulți aveau tunuri foto sau camere. Nici mie nu-mi ardea de grătare. Era o căldură de te leșina și, în 2 rânduri, am luat de la standuri câte juma’ de litru de apă (rece de n-o puteam bea decât câte puțin) fiecare cu 10 lei bucata. Berea tot 10 lei era dar apa era mai bună.

După zona de mese care avea și acoperiș, evident, erau ceva corturi doar cu acoperiș, o zonă lungă, unde să stai să te uiți după avioane dar asta era doar la intrarea pe arena, largă, a aeroportului. Aparatele de zbor staționau în spate, spre hangarele ROMAERO care erau gătite de sărbătore, aveau înșirate tot felul de planoare de la Aeroclubul Român, făceau reclamă la școala de zbor și aveau exponate de pe vremuri cu care încercase Aurel Vlaicu să zboare. Aveau și un avion micuț despre care spuneau că este alimentat 100% electric.

După ce-am depășit imensitatea asta de aeronavă din Ungaria, am început să văd și celelalte aparate de zbor. Multe erau militare dar și civile. Erau și elicoptere diverse, unul mare venit tot din Ungaria, altele, mai sprintene, venite din Germania, Slovenia și Olanda. În premieră, a participat și Iordania. Statele Unite erau mai în spate, aproape de hangar și aveau două avioane micuțe și mobile și ajungeam cu mâna la aripa lor care stătea la mai puțin de 2 metri înălțime de sol.

Aeroclubul Regal Român s-a înființat în 1923 prin legea de înființare deși inițiativa a pornit din 1920 deci în 2023 aniversează 100 de ani de existență (oficial). Astfel, un spectacol aviatic de excepție a pregătit Howks of România care sunt niște avioane micuțe, colorate tricolor, un fel de șoimii patriei. Zboară în echipă și suportă un singur pilot. Am văzut un exemplar – avionaș din ăsta, zic – în hangarul EOMAERO, atârnat de tavan cu roțile în sus.

Red Bull avea vreo 4 aeronave în zona lor: B25, F4U, P38, T28. Nu recomand energizantele Red Bull dar avioanele lor erau cochete, mici și pline de însemne, ca să atragă atenția.

Forțele Aeriene Slovene au prezentat un Pilatus PC-9 de antrenament, cu un singur motor, doar pentru admirat în Static Display dar și un Turbolet L410 care poate transporta maxim 19 persoane sau 1,7 tone de marfă și care era pregătit pentru o demonstrație aeriană.

Mai în spate am găsit un boeing de la Tarom trecut la pensie pe care l-a luat cineva de suflet și l-a făcut aeronavă privată. I-a scos fotoliile, a pus niște canapele în zona centrală astfel că a rezultat un living ușchit iar spre coada avionului a amenajat un dormitor cu pat dublu și tot ce trebuie. Ingenios, nu zic. Gazda ne povestea că mai sunt astfel de aeronave și prin Africa. Îl cred. Corupția și nepotismul sunt maxime acolo.

După hotelul ăsta zburător stătea cuminte și un elicopter Smurd, roșu și echipat cu toate cele.

Impresie au făcut avioanele de luptă F16, Fighting Falcon, le-am văzut la demonstrație, mă uitam în stânga și ele erau în dreapta deja, zgomotul venea dintr-o parte și când mă uitam, ele deja erau în altă parte. Zburau în formație de 3, în V (ca cocorii ????) intrau în nori, ieșeau din nori, nu mai înțelegeam nimic. La sol aveau și panou cu explicații. Le vedeam, cu botul lor ascuțit, aripile de deltaplan și ovalul acela de sub cabina pilotului, erau impresionante. Cine vroia, putea merge să vadă bordul.

La hangare era și zonă de lobby și Aeroclubul ne poftea să venim să participăm. Cine are chef de cursuri, de parașutism, de una – alta, se poate adresa.

Cartierul ăsta, Aviației, Băneasa e scump peste măsură dar m-a uimit, totodată, că e plin de clădiri în paragină și de ruine. Aici e o clădire nouă, alături e-una prăbușită, mult mai rău decât multe zone ale capitalei. Surprinzător... Mai la vale, spre lacuri, spre Herăstrău, e mai adunat și mai îngrijit dar tot cu blocuri comuniste însă, spre Floreasca, tot un cvartal bine întreținut, unul în paragină și tot așa, e un haos arhitectural și niște prețuri de te ia amețeala. Mai am drum prin Băneasa, ocazional, și o dată am intrat la restaurant Voievodal care zice că are specific vânătoresc. A fost bine, servire ireproșabilă, high class, am stat pe terasă că era cald, au niște separeuri cu perdele albe ce fâlfâie ușor cu briza și vederea e spre apă. E trafic intens pe pod și de-asta nici nu e trecere de pietoni, de vrei să treci, e alee pe sub pod, cobori scări, ajungi la nivelul apei, privești peste balustradă, de-astea, mai original, așa dar sus, la stradă, e amețeală de trafic. Mi-am propus să merg pe insulă și în Parcul Bordei dar încă nu am ajuns.

---

VIZUALIZĂRI: 139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI