Mănăstirile Bucureștiului

TIPĂREȘTE

După ce am prezentat Mănăstirile din jurul Bucureștiului, doresc a face referire și la mănăstirile amplasate pe teritoriul capitalei. Vizibile, ascunse printre blocuri sau izolate la margine de oraș, lăcașurile mănăstirești ale Bucureștiului - cu unele mici excepții - sunt acolo de veacuri și își așteaptă credincioșii și vizitatorii.

Catedrala Patriarhală este situată pe Dealul Patriarhiei, aproape de Piața Unirii. Biserica inițială, înălțată în 1654-1658, având hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost ctitorită de voievodul Constantin Șerban și soția sa, Bălașa. În 1658, în timpul domniei lui Mihnea al III-lea, biserica a fost sfințită de Patriarhul Macarie al Antiohiei și de Mitropolitul Ștefan al Țării Românești.

10 ani mai târziu, în 1668, voievodul Radu Leon hotărăște ca sfântul lăcaș să fie transformat în reședință mitropolitană. După primul război mondial (în 1925) Biserica Ortodoxă Română este ridicată la rangul de Patriarhie, Catedrala Mitropolitană devenind Catedrală Patriarhală. Se înțelege că, restaurată de mai multe ori de-a lungul timpului, construcția nu mai păstrează forma și dimensiunile originale.

Nu voi intra în amănunte. Trebuie totuși să menționez că în prezent catedrala este integrată în "Ansamblul patriarhal" compus din Catedrala Patriarhală, Turnul clopotniță, Paraclisul cu Reședința Patriarhală și Palatul Patriarhal (fostul sediu al Camerei Deputaților).

Pictura murală a catedralei a fost executată de Dimitrie Belizarie în 1932-1935, înlocuind-o pe cea a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusă, la rândul ei, peste un strat și mai vechi). Catapeteasma, ușile și icoanele împărătești - cu email și sculptură în filigran poleită cu aur - sunt de o rară frumusețe.

Într-o raclă de argint, în partea stângă a pronaosului, Catedrala Patriarhală adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou aduse din Bulgaria, din satul Basarabi de pe malul drept al Dunării, la 13 iulie 1774. Sfântul Dimitrie cel Nou este ocrotitorul spiritual al Bucureștiului, iar ziua sa de prăznuire (27 octombrie) este, în fiecare an, prilej de mare pelerinaj al credincioșilor din întreaga țară.

În partea dreaptă a pronaosului se află mormintele patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române: Miron Cristea (1939), Nicodim Munteanu (1948), Justin Moisescu (1986) și Teoctist Arăpașu (2007).

Mai trebuie manționat că la Catedrala Patriarhală viețuiesc două obști monahale. Obștea de călugări slujește la catedrală, iar obștea de maici la paraclis. Catedrala Patriarhală prăznuiește hramurile Sf. Dimitrie cel Nou și Sf. Împărați Constantin și Elena, iar Paraclisul Patriarhal prăznuiește hramurile Sf. Gheorghe și Sf. Cuvioasă Parascheva.

Cum ajungi? Catedrala Patriarhală se află în apropiere de Piața Unirii, pe Dealul Mitropoliei sau Dealul Patriarhiei. Adresa exactă: Aleea Dealul Mitropoliei, nr. 25, sect. 4, București.

Mănăstirea Antim se află la câteva sute de metri de Catedrala Patriarhală, în apropiere de Piața Constituției, destul de mascată de noile construcții.

Mănăstirea ctitorită de Antim Ivireanul - mitropolit român de origine georgiană - ridicată în 1713-1715, era înconjurată inițial de ziduri de cetate având la fiecare colț câte un turnuleț. Întregul ansamblu monahal a fost proiectat de Antim Ivireanul. Tradiția menționează că toate sculpturile din piatră ale tâmplei, ale bazelor coloanelor și ale ancadramentelor, ca și pictura din biserica mare și din paraclis, au fost executate după planurile ctitorului care a și pictat câteva icoane pe ziduri, alături de Preda Zugravul. Icoana Tuturor Sfinților și Icoana celor patru sfinți (Alexie, Nicolae, Antim și Agata) sunt două icoane pictate de însuși Antim Ivireanul. Tâmpla de piatră nu mai este cea originală, la renovarea din 1966 adăugându-i-se icoanele împărătești și cele praznicare, executate în mozaic.

Demn de remarcat este faptul că mitropolitul Antim Ivireanul a înființat în mănăstirea ctitorită de el două tipografii, una grecească și alta românească. Prin tipăriturile lucrate de el însuși, coordonate sau patronate de el, în diferite limbi și de o mare diversitate, ca și prin formarea de numeroși ucenici, Antim Ivireanul este considerat unul dintre cei mai mari tipografi ai culturii medievale româneaști, cu un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în biserică.

Mai trebuie menționat că la restaurarea din 1863 a lucrat și Carol Storck sculptând în lemn de stejar amvonul și alte elemente interioare.

Mănăstirea Antim este locul în care - în anul 1945 - a luat ființă mișcarea isihastă "Rugul Aprins" numită și "Grupul de la Mănăstirea Antim". Grupul - un nucleu de teologi și de intelectuali laici care își propunea păstrarea valorilor ortodoxe, a dreptei credințe și a Bisericii Ortodoxe Române în vremuri de ateism comunist - va activa până în 1948 când va fi scos în afara legii. Au urmat mai multe valuri de arestări, inculpații fiind acuzați, în majoritate, de "crimă de uneltire contra ordinei sociale și pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare". Nu intru în amănunte, detalii se găsesc pe internet.

În prezent ansamblul mănăstiresc, valoros monument istoric, găzduiește, în afara așezământului mănăstiresc propriu-zis, o parte a administrației patriarhale, precum și Biblioteca Sfântului Sinod. Pe lângă hramul Duminica Tuturor Sfinților, bisericii i s-a atribuit și un al doilea hram - Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul.

Cum ajungi? Mănăstirea Antim se află în centrul capitalei, în apropiere de Piața Constituției, ascunsă între blocuri. Adresa exactă: Str. Antim, nr. 29, sect. 4, București.

Mănăstirea Radu Vodă unde se prăznuiesc hramurile Sfânta Treime și Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei, a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) și doamna Ecaterina drept mulțumire pentru izbânda în lupta împotriva lui Vintilă Vornicul și Dumbravă Vornicul. Intenția ctitorului era ca așezământul să devină mitropolie, dar vremurile tulburi care au urmat au împiedicat acest lucru.

În încercarea de a opri înaintarea turcilor spre București, Mihai Viteazul i-a atacat la Călugăreni (august 1595), dar victoria a fost insuficientă pentru a opri marșul lui Sinan Pașa spre București. Turcii s-au instalat la Mănăstirea Radu Vodă, iar Sinan a inițiat administrarea noului pașalâc ridicând și o întăritură de cetate ale cărei ruine se văd și astăzi în jurul mănăstirii. În fruntea unei armate puternice, Mihai Viteazul i-a alungat pe otomani din Târgoviște (octombrie 1595) și apoi din București (tot în octombrie 1595). Silit să se retragă, Sinan Pașa distruge toate fortificațiile pe care el însuși le ridicase și dărâmă biserica ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea.

Timp de câteva decenii, frământările și desele schimbări de domnie din Țara Românească nu au permis refacerea obștii și reconstruirea așezământului. Abia în 1614 voievodul Radu Mihnea începe lucrările de refacere a mănăstirii pe care o închină apoi Mănăstirii Ivirion din Muntele Athos (1625). Mănăstirea s-a numit Radu Vodă după numele celui de-al doilea ctitor - Radu Vodă Mihnea. Fiul și urmașul său la domnie, Alexandru Coconul, a fost cel care s-a îngrijit de pictarea bisericii.

În interior impresionează iconostasul și pietrele de mormânt din pronaos, una dintre cele mai vechi fiind cea a lui Vlad Voievod, fiul lui Mihnea Turcitul, mort la sfârșitul sec. XVI. În nișa dintre pronaos și naos se află mormântul ctitorului pe a cărui lespede fiul său a scris: "… celuia ce au fost binecinstit și de Hristos iubit Domn creștin Radu Voevod ce au fost Domnu Țării Românești și Moldovei… s-au pristăvit întru cetatea Hârlău în luna Ghenarie 13 zile și cu mare cinste i-au adus trupul dumnealui și l-au îngropat în luna lui februarie în 5 zile duminică. Aicea zac oasele dumnealui. Dumnezeu să-l irate în Împărăția Cerului adevărat, ani 7134" (1626).

În 1960 Mănăstirea Radu Vodă a fost desființată. PF Justinian Marina se va îngriji de restaurarea bisericii pe care o și resfințește în 1979. Pictura interioară aparține părintelui arhimandrit Sofian Boghiu, doar în pronaos păstrându-se o parte din pictura lui Gheorghe Tăttărescu. În biserica Mănăstirii Radu Vodă se află și mormântul Patriarhului Justinian Marina pe care el însuși și l-a pregătit în lăcașul rectitorit de el. Reactivarea Mănăstirii Radu Vodă se datorează PF Teoctist (1998). Trebuie adăugat și faptul că în biserică se păstrează moaștele Sfântului Ierarh Nectarie al Eghinei.

Cum ajungi? Mănăstirea Radu Vodă se află tot în sectorul 4 al capitalei, în imediata apropiere a stației de metrou Piața Unirii (ieșirea dinspre Hotel Horoscop și traversare Bd. Dimitrie Cantemir). Este de asemenea ascunsă între blocuri. Adresa exactă: Str. Radu Vodă, nr. 24 A, sect. 4, București.

Mănăstirea Stavropoleos a fost ctitorită de arhimandritul grec loanichie Stavropoleanul, în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730), după ce cu doi ani mai înainte cumpărase de la jupâneasa Despa locul pe care intenționa construirea unui han cu biserică în incintă așa cum era obiceiul timpului. Mica mănăstire înfiripată în jurul bisericii era susținută economic din veniturile hanului. În următorul an, la 9 iulie 1725, Maria, fiica logofătului Radu Greceanu, dăruiește mănăstirii terenul pentru clopotniță și pivniță. Astăzi, din vechiul han nu se mai păstrează nimic, iar bisericuța Mănăstirii Stavropoleos pare înghesuită între stradă și construcțiile apărute ulterior.

Numele mănăstirii - Stavropoleos - datează din 1726 când arhimandritul Ioaniche a fost ridicat la rangul de mitropolit al Stavropolei. Decedat la 7 februarie 1742, loanichie Stavropoleanul va fi înmormântat în biserica ctitorită de el.

În perioada 1890-1940, datorită faptului că biserica era ruinată aproape complet, lăcașul a rămas închis. Arhitectul Ion Mincu face planurile pentru renovare și pentru ridicarea, alături de biserică, a clădirii ce amintea de vechiul han dispărut, clădire care va servi ulterior ca muzeu monahal. Biserica Stavropoleos a rămas doar un monument istoric, în incinta sa depozitându-se elemente de arhitectură și pietre funerare recuperate de la bisericile demolate din centrul vechi al capitalei.

Biserica a fost redată cultului în 1940, dar abia după 1991 viața monahală de aici începe să renască. În prezent, la Mănăstirea Stavropoleos se prăznuiesc hramurile Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, Sf. Ierarh Atanasie cel Mare, Sf. Martir Iustin Filosoful și Sf. Haralambie.

Cum ajungi? Biserica Stavropoleos se află în centrul istoric al Bucureștiului, în spatele Muzeului Național de Istorie. Adresa exactă: Str. Stavropoleos, nr. 4, sect. 3, București.

Mănăstirea Duminica Sfinților Români

Iată și cea mai nouă ctitorie mănăstirească din București! Este mică, dar frumoasă ca o bijuterie. Mănăstirea Duminica Sfinților Români situată la marginea de sud-est a capitalei, pe Șoseaua Olteniței, aproape de Popești-Leordeni, a fost ctitorită de Patriarhul Teoctist pe un teren ce aparținea Arhiepiscopiei Bucureștilor. Biserica având hramul "Duminica Sfinților Români", este închinată tuturor sfinților ortodoxiei românești și este totodată un prinos de recunoștință a ctitorului Teoctist față de înaintașii săi în scaunul patriarhal. Biserica a fost construită în perioada 2003-2006 și - pentru că pe atunci drumurile mele treceau adesea pe acolo - pot spune că am asistat la înălțarea ei.

La demisol este amenajat un paraclis, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Prin arhitectură, pictură și sculptură, sfântul lăcaș amintește de stilul brâncovenesc.

La intrare, de o parte și de alta a ușii, sunt reprezentați în mozaic Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Pisania se află deasupra ușii și are în partea superioară stema Patriarhiei Române. Pe fațadă, pe toată lățimea ei, este reprezentată, tot în mozaic, icoana hramului bisericii "Duminica Sfinților Români".

Cele două registre inegale ale fațadelor sunt despărțite de un brâu din piatră, cel superior având o succesiune de ocnițe în care sunt reprezentate în mozaic icoanele unor sfinți români. Pe peretele de vest, în registrul inferior, în trei ocnițe succesive sunt înfățișați patriarhii Miron Cristea, Justinian Marina și Teoctist Arăpașu.

Interiorul zugrăvit în frescă, este compartimentat în pronaos, naos și altar. Pe peretele de vest al pronaosului se află inscripția: "Întru slava împlinirii a 80 de ani de Patriarhat, întru slava și pomenirea sfinților români și pentru cinstirea înaintașilor săi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a săvârșit lucrarea ctitoricească de zidire și înfrumusețare a acestei sfinte biserici din contribuția sa și a bunului credincios Alexandru Constantin din București cu ajutorul preoților și dreptcredincioșilor creștini. Binecuvântează, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale! ". Pe peretele de nord al pronaosului este zugrăvit ctitorul - Patriarhul Teoctist.

Cum ajungi? Pe Șoseaua Olteniței, la ieșirea din București, spre sud-est, în apropiere de Popești-Leordeni. Adresa exactă: Șos. Olteniței, nr. 255, sect. 4, București.

Mănăstirea Plumbuita situată în cartierul bucureștean Colentina, pe un mic deal de pe malul drept al râului Colentina, are ca prim ctitor pe voievodul Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna. Lăcașul început de Petru cel Tânăr în 1560 va fi terminat de fiul acestuia - domnitorul Mihnea Turcitul - în 1564. Se pare că Plumbuita este cea mai veche mănăstire din București. În 1585, în vremea lui Mihnea Turcitul, Mănăstirea Plumbuita va fi închinată Mănăstirii Xiropotamu din Muntele Athos.

Avariată la invaziile turcești, grav afectată de incendiul din 1614, biserica având hramul Sf. Ioan Botezătorul, capătă înfățișarea actuală la refacerea din 1647 execuată din porunca lui Matei Basarab. Tot atunci s-au construit masive ziduri de apărare, precum și Casa Domnească. Turnul clopotniță pe care îl vedem astăzi a fost înălțat în 1802-1806 de egumenul Dionisie din lanina, fost stareț la Xiropotamu, după ce vechea clopotniță fusese grav avariată la cutremurul din 1802.

Trebuie reținut faptul că Mănăstirea Plumbuita este un monument de referință pentru cultura Bucureștiului și a țării la sfârșitul sec. XVI. Prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea și a soției sale, Ecaterina, în anul 1573, la Mănăstirea Plumbuita s-a înființat prima tiparniță din București, a treia din Țara Românească, după cea a ieromonahului Macarie de la Mănăstirea Dealu (1508) și cea a lui Radu Paisie (1544) de la Târgoviște în care s-a format ca tipograf diaconul Coresi.

Sub îndrumarea monahului Lavrentie și a ucenicului său Iovan, la Mănăstirea Plumbuita apar primele cărți tipărite la București: două Tetraevangheliare și o Psaltire.

Mănăstirea Plumbuita, numită astfel de localnici datorită faptului că biserica a fost multă vreme acoperită cu tablă de plumb, găzduiește moaște ale Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Mare Mucenic Pantelimon și Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Cum ajungi? Mănăstirea Plumbuita se afla în partea de est a capitalei, în cartierul Colentina. Se poate ajunge acolo și folosind mijloacele de transport în comun: autobuz 182 și 282, tramvai 21, troleibuz 66, la stația Doamna Ghica. Adresa exactă: Str. Plumbuita, nr. 58, sect. 2, București.

Schitul Dârvari a fost ctitorit de căminarul Mihail Dârvari și soția sa Elena, din familia Buzeștilor, care - în 1834 - au cumpărat terenul și au construit o mică biserică, fără turlă, închinată "Sfinților Împărați Constantin și Elena". Viața monahală a început în anul următor când au fost aduse 12 maici de la Mănăstirea Sămurcășești și de la Mănăstirea Pasărea.

Secularizarea lui Alexandru Ioan Cuza prin care multe mănăstiri românesti închinate Locurilor Sfinte au fost închise, a dus și la risipirea obștii de la Dârvari și închiderea schitului. Prin strădania ctitorei Elena Dârvari, în anul 1868 schitul este repopulat cu o obște de călugări. Perioada în care călugării români de la Schitul Prodromul din Muntele Athos au fost adăpostiți aici (cu îngăduința familiei ctitorilor) a fost o perioadă benefică pentru schit. În trecerea lor prin București, unde veneau pentru strângerea de ajutoare, acești călugări săvârșeau slujbele după tipicul athonit.

Ruinată de trecerea timpului, biserica schitului a fost refăcută din temelii de nepotul ctitorului, Mihail Dârvari. Lăcașul reconstruit în 1933-1934 este cel pe care îl vedem și noi astăzi.

În 1959, urmare a decretului 410, Schitul Dârvari a fost desființat, obștea împrăștiată, biserica schitului devenind biserică de mir, cu toate că - în continuare - i se spunea Schitul Dârvari. După 1989, sub supravegherea părintelui Sofian Boghiu, starețul Mănăstirii Antim, încep lucrări de restaurare a picturii deteriorate. În primăvara anului 1996, prin hotărârea Sfântului Sinod și ca urmare a grijii deosebite a Patriarhului Teoctist, prin aducerea unor monahi de la Mănăstirea Crasna - Prahova, Schitul Dârvari redevine așezământ monahal.

Trebuie menționat că în pronaosul bisericii, acoperit cu o lespede de marmură frumos decorată, se află mormântul ctitorilor.

Cum ajungi? Schitul Darvari se află aproape de centrul capitalei, nu departe de Biserica Icoanei. Adresa exactă: Str. Schitul Dârvari, nr. 3, sect. 2, București.

Mănăstirea Christiana a fost ctitorită din inițiativa Dr. Pavel Chirilă care, susținut de un grup de preoți și de medici din București, a solicitat în anul 1992 PF Patriarh Teoctist binecuvântarea de a construi un Complex medico-eclesiastic ce trebuia sa cuprindă o policlinică și o mănăstire.

Imediat a început construcția policlinicii, dar aceasta avea să fie curând abandonată și transformată în sediu al Poliției Rutiere - București. În anul următor (1993) s-a pus piatra de temelie și s-a sfințit locul noii mănăstiri.

În octombrie 2005, biserica închinată Pogorârii Duhului Sfânt și Sfinților Apostoli Petru și Pavel a fost sfințită, iar Așezământul Social pentru bătrâne inaugurat. În prezent, obștea de la Mănăstirea Christiana numără 15 călugărițe și surori, dintre care una este medic și zece asistente medicale.

Biserica mănăstirii este un pic diferită față de ceea ce vedem în mod obișnuit. Altarul și naosul sunt încorporate în clădirea căminului de bătrâne, iar pronaosul și pridvorul sunt în exterior. Pridvorul deschis este sprijinit pe două perechi de stâlpi cilindrici, iar pe fronton este amplasată icoana în mozaic a hramului principal - Pogorârea Duhului Sfânt. În afară de acesta, la Mănăstirea Christiana se prăznuiesc și hramurile Nașterea Maicii Domnului și Sf. Apostoli Petru și Pavel.

Cum ajungi? Cu metroul (stația Aurel Vlaicu) sau cu autobuzul 135. Mănăstirea Christiana se află la 500 m nord de intersectia Șos. Pipera cu Str. Căpitan Alexandru Șerbănescu. Adresa exactă: Șos. Pipera, nr. 49, sect. 2, București.

***

Despre cele 8 lăcașuri monahale din capitală, poate că ar fi trebuit scris separat. S-a mai făcut acest lucru pe AFA și cu siguranță se va mai face. Intenția mea a fost să le cuprind pe toate într-un singur articol, vederea de ansamblu fiind - poate - mai bună. A rezultat un articol lung și - desigur - plicticos fiind împănat cu foarte multe date istorice și mai deloc cu impresii personale. Referindu-mă, pe rând, la cele 8 mănăstiri bucureștene, am încercat să evidențiez cine au fost ctitorii, anii înălțării lor, importanța lor pentru ortodoxia și pentru cultura românească, precum și modul în care se poate ajunge la fiecare dintre ele.

Se înțelege că nu le-am vizitat pe toate într-o singură zi. Ar fi fost prea obositor, iar vizita mea ar fi fost mai degrabă o alergătură. Pentru că includerea articolului pe AFA presupune și specificarea datei la care am fost acolo, am menționat ianuarie 2021 pentru că atunci am fost - în treacăt, doar pentru a-mi completa setul de fotografii - la 4 dintre ele: Catedrala Patriarhală, Mănăstirea Antim, Mănăstirea Radu Vodă și Mănăstirea Duminica Sfinților Români.

Și încă ceva, acum, la final! Enumerând cele 8 lăcașuri mănăstirești din capitală, nu trebuie să uităm faptul că Bucureștiul păstrează în istoria sa și amintirea unor mănăstiri care astăzi nu mai sunt. Este vorba despre Mănăstirea Cotroceni (ctitorită în 1679-1682 de Șerban Cantacuzino, dărâmată în 1984 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu) și despre Mănăstirea Văcărești (construită în 1716-1736 de Nicolae Mavrocordat și fiul său Constantin, ansamblu cultural religios demolat în 1986 tot din ordinul lui Nicolae Ceaușescu).

Cele două sfinte lăcașuri dispărute au făcut obiectul unor ample scrieri de specialitate, iar internetul și bibliotecile abundă de informații referitoare la ele. De aceea, dacă vreți să aflați mai multe despre "unul dintre cele mai mari asasinate culturale din istoria României", despre cele 22 de lăcașuri de cult (mănăstiri și biserici) care au căzut pradă necredinței și inculturii, rase de pe fața pământului, translatate sau ascunse după blocuri, accesați internetul!

---

VIZUALIZĂRI: 2770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI