Brasov, pe sub Tampa

Mutat, la reorganizare, în rubrica "La pas prin Brașov, BRAȘOV" (deja existentă pe sait)

@dorgo: Foarte tare!

Mi-am adus și eu aminte câte ceva. Aveam vreo 17 ani și după câteva zile în Poiană (eram o gașcă, cică noi mergeam la schiat dar nu am ajuns să punem schiurile în picoare), coborâm în Brașov și vrem să mâncăm și noi ceva înainte să ne urcăm în tren. Hai la Hotelul Aro, hotel de lux la vremea aceea. Cerem meniul dar nu aveam prea multe de ales: pulpe de pui. Ei bine, pulpițe din acelea din seria "Frații Petreuș" , din care intrau 5-6 pui la kg.

Și îmi aduc aminte, că noi, bucureșteni fiind, când am văzut că e stop dar nu trece nicio mașină, am vrut să trecem strada dar am fost opriți de un localnic: "voi nu vedeți că e roșu? ". Oameni mult mai civilizați, nu ca noi. Am apreciat foarte mult acest lucru și de atunci nu am mai trecut pe roșu, am învățat să stau la stop chiar dacă nu trec mașini.

Altă dată, la Borsec cu părinții stăteam la o vilă iar mesele erau la un fel de restaurant. Meniul era fix, afișat la intrare. Într-una din zile era mâncare de măsline. Și nu era exagerat deloc, căci în sosul ăla am găsit nici mai mult nici mai puțin decât două măsline. Cu puțin am ratat mâncarea de măslină .

Imi aduc aminte cum lasam cortul nesupravegheat toata ziua si culmea, seara era intreg, fara nici o lipsa. Si la Cheia, si la Pietrele Doamnei, si-n Apuseni si in multe alte locuri.

Si mai existau si cabaane, Malaiesti, Diham, Langa Brasov era un hotel sau cabana, in apropiere de Sapfe scari, unde la un revelion studentesc (adica 2 portii la 3 persoane) am mancat prima data pastrav. Eu, din Galati, de unde sa stiu cum e pastravul? Acum cativa ani am vazut cabana in ruina. Chiar nu mai erau clienti?

Langa Brasov erau sere care de vedeau de departe de pe varf de munte. Acum vad doar flori aduse din Olanda. Probabil toata lumea lucreaza in automatizari si informatica.

Dar totusi nu regret schimbarea. In loc de Eforie, Chania sau Bodrum, in loc de Sovata Roma sau Paris.

@dorgo -

Pentru anii mei de atunci, din secolul trecut, cortul, aragazul de voiaj, Dacia plina ca un magar, coclauri, cabina de dus decorata in piatra naturala, la rau, cafeaua de dimineata, cum spunea Michi, in fata cortului, vacile sau driganele care ne ornau peluza englezo-taraneasca-autohtona din fata aceluiasi cort, vesnica ochire a unui copac mai gros sa tina de "umbra"... a fost frumos totusi si am invatat multe. Nu se putea altfel si daca ma gandesc bine, erau oameni care nu-si permiteau acest "lux" in cel mai frumos resort: natura! Acum am ceva regrete ca viata la cort e doar amintire dar sincer, vreau cat mai multe cazari la hotel, in cat mai multe zone.

Sarbatori cu bine si Lumina!

@Radu Tudoran -

Dar tu stiai cum e scrumbia! In drumurile noastre prin tara aveam mereu scrumbii congelate. Azi nu le vad decat rar de tot.

Paste cu multa Lumina!

@elviramvio: Parca esti sora cu Sefa. "Era frumos la cort, dar acum vreau macar la patru stele". Am vazut o gramada de stele si din fata cortului.

Sarbatori fericite si sa ciocnesti un ou rosu si pentru mine.

@ dorgo: Descopar ca ai trecut de faza cu phoaf (curatenie si bucatarie) si ai trecut la cea de wow (compunere).

Brasovul imi place si mi-a placut intodeauna.

Despre turismul din trecut asa cum am mai spus, eu chiar am amintiri foarte frumoase. Tatal meu aduna aproape un an intreg benzina, asa ca aveam vara suficienta si mergeam la mare, in delta si totusi cel mai mult la munte, in special cu cortul si cu aragazul acela mic portabil dupa noi. Mie ca si copil imi placea, stii pe vremea aceea parca copiii nu erau asa sclifositi si pretentiosi ca cei din ziua de azi (sper ca nu ofensez pe nimeni spunand asta, eu recunosc ca asa sunt si ai mei)

imi amintesc ca aveam vreo 10 ani si eram undeva pe munte, gasisem totusi cazare la un motel, dar de mancare nici vorba, doar cea din traista. Erau cazati acolo un grup de sportivi si tocmai se pregateau sa serveasca masa, venea pe hol un miros de friptura, care m-a dat gata. Tatal meu de regula un om mai timid si la locul lui, si-a luat inima in dinti si s-a dus in bucatarie unde a explicat ca fiica lui moare de pofta in camera, s-a intors cu bucati de carne prajita si bonus cu macaroane cu branza. Imi amintesc si acum gustul lor, erau delicioase!

Asa cum a fost copilaria mea inainte de 1989, eu nu as da-o pe una din zilele noastre!

Sarbatori fericite!

@Dabator - Hei amice, maslinele tale mi-au adus aminte de ceva. Provincia in acei ani negri (la propriu, caci 2 ore seara n-aveam lumina), era mai prost aprovizionata decat capitala si a inflorit "turismul de aprovizionare", intern si extern. Noi trebuia din cand in cand sa mergem la Bucuresti pentru piese de schimb la diferite aparate medicale din spital. Pai era bataie pe o delegatie de acel gen, pentru ca ne intorceam cu unt, cacao, masline si poate si banane. In afara tarii am patricipat si eu la o excursie la Budapesta. Excursia se vindea cam asa : 5 zile Sovata + 2 Budapesta. In seara plecarii grupul se adunase in holul hotelului Bradet (cel rotund). Lumea renuntase in mare parte, la cele 5 zile de Sovata. Eram vreo 45-50 de turisti. S-a umplut un autocar. Am ajuns la Razboieni. Apoi cu trenul spre Budapesta. Toti aveam lucruri de vanzare. A doua zi eram in gara Keleti (parca). Am vandut coniac Miorita, Vaslui si manusi de piele. Am obtinut ceva forinti. Din intreg grupul am ramas doar 3 persoane, eu, ghidul si soferul. Restul (maghiari) s-au dus pe la neamuri. Cu banii obtinuti am intrat intr-un ABC (minimarket) si am luat cacaco, cafea, mirodenii si-alte lucruri ce lipseau pe la noi. Dar existau chiar retele organizate de minibuse transporter, care mergeau regulat in primele localitati de peste granita maghiara cu lista de produse alimentare si aranjament prealabil, trageau intr-o parcare, umpleau minibusul si apoi reveneau si distribuiau produsele lipsa. E bine c-am scapat de acele vremi.

@mogly - Multumesc de urare, va doresc si voua sarbatori fericite si excursii multe! Cu sportivii in acea vreme era cam asa. Trebuia de cateva ori pe saptamana sa stau langa o echipa de baschet in Sala Polivalenta. Sala era foarte rece. Cineva a adus o aeroterma mare langa tribuna si baietii stateau cu mainile in aerul cald o vreme, altfel nu puteau arunca mingea la cos. Unii stateau cu intreg corpul. Altei echipe vicecampioane de handbal feminin, ii era foame. In mod exceptional i se aprobase de catre Comitetul Jud. de Partid, sa primeasca in plus fata de portia ratrionalizata de o jumate de kil de carne si 8 oua, inca un kilogram de carne. Tin minte ca odata am avut un banchet de sfarsit de an. Muzica am dus-o noi pe magnetofon dar a trebuit sa raportam la acelasi Comitet, toate titlurile melodiilor de pe banda magnetica. Trebuiau sa predomine melodiile romanesti. Ne-am distrat cu "Macarale" a lui Luigi Ionesu si cu "Cincinalu'n patru ani si jumatate" a lui Gica Petrescu.

@dorgo: Hai că s-a mutat discuția. Poate e bine să ne mai amintim din când în când de cum a fost.

Singurele mele rude de la țară (de la gradul II încolo) erau pe undeva pe lângă Târgu Mureș. Plecam cu mașina încărcată cu produse gen ulei, zahăr chiar și făină. Ne făceam rudele fericite . Nu am fost de foarte multe ori, dar totuși îmi aduc aminte.

Pe de altă parte noi ne întorceam cu găini și ouă de țară, șuncă (în fapt slănină), sucuri de roșii și o grămadă de alte minunății. Tot timpul am considerat că noi ieșeam în avantaj, dar cum astfel de produse lipseau de pe acolo și ei erau fericiți.

@Dorgo Interesant articol dar totuşi cred că se cuvin câteva corecturi/completări, asta aşa, pentru ca informaţiile să nu sune doar frumos ci să se apropie cât mai mult de adevăr.

Să zicem că… da, dar doar într-o mică măsură! Adevărul e că din cele 17 ediţii ale acestui festival, doar patru au avut loc înainte de ’89 (între 1968 şi 1971), toate celelalte desfăşurându-se după anul 1992.

Cam forţată această afirmaţie! Mai curând poate ar fi vorba despre defrişarea unei văi, nicidecum a unui deal, căci cartierul Răcădău este amplasat pe Valea Cetăţii – vale care defapt dă şi numele corect al cartierului.

Poate ar fi bine de adăugat că pe lângă cele două bastioane (al Ţesătorilor şi al Postăvarilor) incluse în circuitul turistic – vizitabile contra cost, tot “Sub Tâmpa” mai există încă patru turnuri, care după renovare au fost puse la dispoziţie de către autorităţi şi (cu o excepţie) în sezonul cald sunt accesibile gratuit vizitatorilor, în acele spaţii fiind prezentate expoziţii caracteristice denumirii turnului care le găzduieşte: Turnul Artelor (ăsta e închis mai tot timpul), al Funarilor, al Vânătorilor şi al Lemnarului.

Acolo sunt în total cinci terenuri de tenis, fiind vorba despre Baza Sportivă Olimpia.

Mda, corpul vechi al hotelului a rămas într-adevăr la fel ca în trecut (DOAR la exterior) însă corpul nou... acum e din cu totul altă poveste că dacă rămânea chiar atât de “neschimbat” presupun că nu avea cum să fie ridicat la standardul de 5*.

Sărbători Fericite, pline de Lumină!

@elviramvio - Eu nu mai vreau la cort decat poate in Santorini la camping, unde e 4,10 euro pe noapte si n-ai nevoie de rezervare, sunt locuri cate vrei. Cand mergeam cu cortul la mare, era parca la Eforie un camping, nu rezistam prea mult. Se auzea tot ce era in afara cortului si melcii cum se taraie prin iarba. Totul era bine pana-necepea discoteca, dupa aceea, adio somn. Si dormitul pe saltea pneumatica e greu, mereu fugea aerul in partea cealalta si eu cadeam de pe ea. In final m-am dus in localitatea la gazda.

@elviramvio: Eu cort nu am servit, căci eram prea răsfățat. Dar nu pot uita nopțile petrecute la diverse cabane. La Piatra Arsă era o sală mare de sport unde se dormea la grămadă pe saltele. Priciul de la Cabana Caraiman avea 14 paturi și te spălai direct în râul (sau pârâul) ce trece pe lângă cabană. Și multe altele de acest gen.

Maximum (adică minimum ) a fost când am dormit 4 persoane într-o construcție 2x2 m între Cabana Miorița și Bolboci.

A și să mai spun ceva. Urcând pe Jepii Mari, ne-am gândit noi (la vremea respectivă informarea era destul de precară) să luăm un pepene din Bușteni să avem sus la cabană. Îl mutam dintr-un rucsac în altul, că ne cocoșa, oricum aveam rucsacii plini cu conserve și alte prostii. Când am ajuns la Piatra Arsă erau câteva mașini din care care se vindeau pepeni. Nu ai fi vrut să vezi ce fețe am făcut .

@urjanclaudiu - Multumesc pentru completari. Sarbatori fericite si excursii multe, multe in cea mai frumoasa zona periurbana a tarii!

@Dabator - Si tot rasfatat ai ramas si acum? .

Si eu am fost de multe ori la Cabana Piatra Arsa, imi placea foarte mult. Am facut multe trasee pe jos pana la Varfu Omu, fie din Sinaia, cote, Piatra Arsa, Babele, Omu, fie din Busteni spre Caraiman si apoi Omu.

Acum am devenit si eu rasfatata, m-am adaptat vremurilor, fara cort, fara mers pe jos... doar masina sau mai bine avion si la cererea familionului hoteluri cu cat mai multe stele.

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!

@Dabator - In acele vremuri, nu daca n-aveai "un batran, trebuia sa ti-l cumperi" ci daca n-aveai un om de la tara care sa te aprovizionneze, erai pierdut. Dar oamenii de la tara s-au prins de miscare si veneau la oras si-ti bateau la use si-ti ofereau produse proaspete, mai ales lactate. In acei ani de penurie alimentara lucram la spitalul judetean. Toti colegii mei o rugau pe fata care repatiza pacientii in saloane sa le puna pacienti-"tarani"", nu boieri. Omul de la tara mai venea cu 10 oua sau cu un pui gata taiat sau cu o juma' de roata de cas!

@mogly - La varful Omul am ajuns si eu odata, per pedes, din Busteni, pe valea Cerbului, si m-am intors in aceeasi zi. Sus la cabana, oferta era redusa dar imi era o foame ca as fi mancat si farfuria. Astzi, chiar de m-as intoarce, a urca pe Omu'', nu mai pot. Unde esti tu tinerete cu vigoarea ta cu tot?

@mogly: Acum sunt complet off-topic, dar sper ca azi să se tolereze...

Nici eu nu aș da pe nimic adolescența mea de atunci cu toate vicisitudinile. Atunci aveam timp să fac de toate, să citesc, să ascult muzică, să mă întâlnesc cu colegii, să merg în excursii și să strâng sticle de pe plajă să mai fac rost de bani de o bere . Muzica pe care o ascultam eu se găsea greu, alergam dintr-un capăt în altul al Bucureștiului să mai "trag"câte o casetă. Aflam că nu știu care are o nu știu ce disc cu Pink FLoyd, Yes, Led Zeppelin, Traffic și multe altele.

A, și bairamurile. Am fost la zeci, erau niște petreceri atât de frumoase, incomparabile cu ceea ce văd azi (ei tinerii din ziua de azi - nu credeam că voi ajunge vreodată să spun asta ).

De unde știi?

@mogly -

Frumos, am trait si eu momente de cazare bunicica dar fara pic de mancare de la bucataria-muzeu, avand si copii cu noi (al nostru si al unui prieten). Sunt amintiri care nu se uita, au fost si o scoala pentru noi acele vacante, sincer, nu le regret si nici copilul meu care are cu totul alte posibilitati azi.

Sarbatori frumoase sa ai si Lumina sa-ti coboare in familie!

@Dabator - Pai cam asa era... ne descurcam si fara internet si excursii in Corfu sau la Paris, BMW-uri si vile de lux, diferente sociale nu prea existau in tara... pentru a ne simti bine, ne era suficient o gasca de prieteni si PinK Floyd, Fredie Mercury, Beatles sau Phoenix sau slagarele cenaclului Flacara. youtube

@dorgo -

La mare n-am fost cu cortul dar cautam casutele din Saturn ori Venus chiar daca faceam curat la venire, unele aveau curticica interioara. Preferam asa decat hotel pentru copil sau copii daca mergeam in grup, se jucau afara cand nu eram la plaja iar noi eram mereu cu ochii pe ei. De obicei aveam si apa calda non-stop, era vesnic curat la grupuri sanitare, liber sa facem gratare, era mai ieftin si decat la gazda. Din pacate, acele casute au fost lasate sa se degrdeze iar noi apreciem astfel de locuri la altii.

@dorgo - Hrisos a inviat!

Nu puteam incepe amintirile mele despre turismul dinainte de 1990, fara a va ura tuturor sa fiti sanatosi si sa vi se implineasca toate gandurile bune.

Amintirile mele turistice din acele vremuri sunt foarte multe si a incerca, macar sa mi le amintesc ar fi un mare efort. Sper sa reusesc sa fiu cat se poate de coerent si sa nu va plictisesc prea mult.

Prima mea experienta turistica este din anul 1958, cand am fost in prima tabara, la Predeal. Apoi in fiecare an, timp de trei saptamani, am fost in tabara, la Varteju, Blaj, Sinaia, Budila, dar si excursii in tara, pe diferite trasee la munte. Au urmat in anii de liceu (1963-1967) mai multe excursii de 2-3 zile, pana la excursii de 12-14 zile, in tururi ale Romaniei. Am urmat apoi frumosii ani de la STACO, perioada in care am fost in fiecare an, in cel putin o tabara la Poiana Stanii, o „ practica” de patru saptamani, urmata de o tabara de doua saptamani, in tabara Schiori din Sinaia, mai multe excursii si drumetii pe munte (unele cu cortul), dar si cursurile deghizi si organizatori de grupuri organizate in 1969 de BTT. Aceasta noua calitate mi-a permis organizarea si conducerea de mai multe excursii cu diverse grupuri de excursionisti. Am invatat sa concep un traseu turistic, sa selectez ce este de vizitat, unde se asigura cazarea, unde se asigura mesele, ce mananci pentru a te incadra in baremul financiar alocat, sa fac plati cu cec-ul, sa transmit telexuri, sa urmaresc comfirmarea cazarilor si a meselor. Au fost situatii in care a trebuit sa schimbam locul de cazare si cu doua zile inainte de plecare. In perioada 1972-1977 excursiile le organizam prin OJT Ilfov, cu sediul im Piata Operetei, in aceasi cladire cu BTT Ilfov. In 1977 se infiinteaza la Branesti un punct turistic cu care aveam sa colaborez pana in anul 1981, cand s-a desfiintat. A fost perioada in care faceam Trasfagarasanul aproape saptamanal, pe traseul Pitesti, Curtea de Arges, Rm. Valcea, Calimanesti, unde aveam cazare si cina totdeauna la Motelul Cozia. A doua zi continuam pe valea Oltului, la Talmaciu, pana in Posta, mergeam la dreapta pe o scurtatura prin Racovita, Avrig, Cartisoara, oprire Balea Cascada. Aici grupul se despartea. O parte urca la Balea Lac cu telecabina, iar o parte cu autocarul, sau dupa 1979, cu microbuzul. Vizitarea tunelului, daca era timp, pentru ca ora 12 aveam intalnire in parcare cu ursul. Din pacate, din august 1979, ursul nu a mai venit la intalnire, dintr-un motiv simplu : fusese impuscat de un turist care nu a stiut ca ursul manca din mana turistilor si nu a suparat niciodata un turist.

Din septembrie 1979, freventa excursiilor s-a redus, din cauza unui decret prezidential, o data cu marirea pretului la benzina si motorina, s-a limitat la 300 de kilometri distanta maxima pe care o puteau parcurge autocare si 400 de kilometri la microbuze. Din 1980 s-a gasit o solutie ca limita de 300 de kilometri sa se refera la o zi. Atunci au aparut excursiile combinate cu trenul si autocarul. Tin minte prima excursie organizata de mine in acest format mixt. A fost o excursie in Bucovina, la Vatra Dornei. Am plecat seara din Gara de Nord cu acceleratul 551, la care se atasase un vagon de dormit suplimentar, iar dimineata in jurul orei 8 am ajuns la Vatra Dornei, unde ne astepta autocarul care ne deservea. Dupa cazare prima zi am facut-o in imprejurimi. A urmat apoi o zi la Moldovita, Sucevita, Putna, intoarcere la Solca si Arbore. O alta zi am fost la Voronet, Hunor si Suceava. In alta zi am fost la Neamt, Agapia, Varatec si intoarcerea la Vatra Dornei.

Daca pana in 1983, concediile le efectuam prin sindicat, dar si pe cont propriu, in acel an am fost prima data cu bilet de la ONT, la Venus. Sigur ca la ONT conditiile erau ceva mai bune, dar apartin unei generatii pentru care cel mai important lucru intr-o excursie sau chiar si concediu era natura, sau cu ce poate fi bucurat sufletul si mai putin daca dormim in pat cu baldachin, sau ne spalam in jacuzzi.

Acum aceste lucruri au devenit foarte simple, o data cu aparitia internetului.

Dar v-am plictisit destul cu o mica parte din amintirile mele in a doua zi de Paste si inchei dorindu-va numai bine si calatorii placute!

@urjanclaudiu - Hristos a inviat! Ecoul dvs. (care apartine unui brasovean, cred get-beget) imi da prilejul de a-lm completa cu un subiect drag mie. Este vorba de prima editie a fesrtivalului de la Brasov.

Pe scena Teatrului Dramatic Brasov debuta in martie 1968 un eveniment cultural care facea din Brasov un punct pe harta festivalurilor internationale de muzica usoara, alaturi de Sopot, Varadero, Split, Berlin, Varna. Debuta astfel internationalizarea muzicii usoare romanesti, concurentii prezentand in concurs o piesa romaneasca obligatoriu. Pentru prima oara slagarele romanesti ale momentului se auzeau in limba engleza, franceza, italiana, rusa, maghiara, sau se ascultau slagare romanesti in limba romana cantate de cantareti straini. Primii prezentatori au fost doi juni actori, dar foarte apreciati la acea vreme : Iurie Darie si Stela Popescu.

Prima editie a fost un succes deosebit si imi permit sa reamintesc palamaresul acestei prime editii (sper ca memoria sa nu imi joace feste)

- Cerbul de aur Jacques Hustin Belgia (Nu mai plange babby! , Eli Roman)

- Cerbul de argint Josef Laufer Cehoslovacia

- Cerbul de bronz Kalinka Belgia (Ploaia si noi, repertoriu Doinea Badea)

- Premiul de popularitate Roddy Mc Neal Scotia, care a fost marea revelatie a festivalului, atat prin costumul traditional purtat, dar si prin interpretarea deosebita, in limba engleza, a slagarului lui Aurel Manolache, sper ca nu gresesc (din repertoriul Ilonei Motica) Tangoul de demult.

- Cea mai cantata melodie Nici-o lacrima, Ion Cristinoiu, repertoriu Dan Spataru.

Desi la aceasta editie Romania venise cu trei din cei mai buni interpreti (Margareta Paslaru, Anca Agemolu, Dan Spataru), doar Margareta Paslaru reusea sa obtina o mentiune.

Despre festival se poate scrie o carte intreaga, dar nu este cazul acum.

@Dabator - Hristos a inviat!

Chiar daca am avut ocazia cu, poate, douazeci de ani inaintea dvs. amintirile mele din drumetiile pe munte sunt de neuitat. Da, am domit in cabanele din Bucegi si opt, dar si douazeci de persoane intr-o camera, iar cand prindeam un hamac legat de o fereastra si un pat etajat ni se parea ca dormim in pat cu baldachim. Si, daca sunteti iubitor de natura, dupa cum va banuiesc, nu stiu cum se facea ca dupa o noapte dormita in niste conditii pe care tinerii de azi le-ar scoate din orice discutie, ne sculam la prima ora, care era 7, ne spalam in rau, sau la chiuveta cu apa rece, luam un mic dejun (obligatoriu ceai cu rom, nu invers) si cel tarziu la ora 8 eram pe poteca spre urmatoarele cabane. Si dupa cateva zile de drumetie, cu rucsacul in spinare, ajungeam acasa odihniti si ne gandeam ca saptamana urmatoare sa ajungem din nou la munte.

@dorgo - Imi permit o mica rectificare, legata de cele doua "slagare" ale vremii mentionate de dvs. Melodia " Macarale " a fost compusa de George Grigoriu, pe versuri de Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu si a fost interpretata de Trio Grigoriu, iar "Cincinalul in patru ani si jumatate" apartine (poate bizar pentru cei care l-au cunoscut pe marele compozitor) compozitorului Henri Malineanu, versurile lui Hari Negrin, iar interpretarea unui cunoscut interpret de muzica populara si romante, Ion Bogza. In speranta ca aceasta completare mica nu a deranjat, inchei urandu-va numai bine si calatorii placute!

@liviu49 - Multumesc pentru completari. N-am uitat nici eu "Les camelias"... " Et moi? Et moi? Je suis le fils de mon papa, j"ai le coeur tendre et bouteunuex, J"äi de camelias pleins les yueux"

youtube