Poiana Brasov si Tampa

TIPĂREȘTE

Poiana Brasov a fost pentru mine o destinatie plina de bucurie. Asa mi-a ramas intiparita in minte inca din copilarie, atunci cand mergeam cu Dacia noastra 1300, fara cauciucuri de iarna, pe o zapada de trebuia sa facem carare pentru a iesi din parcare. In urma noastra ramanea o cazemata care inconjura locul unde fusese masina.

Acum, am plecat spre Poiana Brasov, dupa ce cativa ani nu am mai fost in zona. Am regasit o serie de hoteluri pe care le stiam, dar si multe constructii de care nu imi mai aduceam aminte deloc. Am parcurs tot centrul statiunii, cautand dealul de pe care ne dadeam cu sania in copilarie. Ce mare mi se parea atunci! Cat de inalt il vedeam si ce frica imi era cand imi dadeam drumul de sus! Acum insa, parca intrase la apa. Nu imi venea sa cred ca este acelasi deal, cel de care aveam o anumita teama cu niste ani in urma.

Apoi am luat telecabina si ne-am dus sus, pe Postavarul. Am urcat cu placere pana la vechea cabana si apoi pe varf, pe stanci. Ne uitam la instalatiile de ski, la noua telecabina, ne imaginam cum am schia pe acolo. Ne-am plimbat prin toate colturile si ne-am uitat la toti versantii care se pot vedea de pe acest platou. Apoi ne-am hotarat: ne intoarcem pe jos. Si doar platisem biletele dus-intors. Dar frumusetea muntelui, atractia spre o plimbare in natura nu ne-au lasat in pace.

Drum este foarte usor. E un pic cam lung, dar nu ridica absolut nici o problema pentru orice persoana doritoare de o plimbare in natura. Aproape de final, am coborat pe marginea partiei pentru ca ne doream un pic de panta, un pic de actiune.

Cu doua saptamani in urma, fusesem tot la Brasov, cu telecabina ce duce pe Tampa. Atunci, am cautat poalele versantului pe care scrie cu litere de o schioapa: BRASOV, m-am plimbat pe strazi intortocheate, printre case sasesti, incercand sa parchez cat mai aproape. Am mers pe jos o buna bucata de drum pentru ca nu am gasit cea mai buna solutie, dar, in acest mod am intrat un pic in atmosfera orasului sasesc.

Am ajuns in apropierea acestei telecabine si am vazut ca exista o parcare uriasa, chiar la piciorul ei. Asta e!

Am urcat si ne-am plimbat pe toate cararile amenajate, pana in varf, apoi ne-am dus la uriasa inscriptie ce domina orasul. Am privit cu nesat panorama Brasovului, incercand sa identific cat mai multe obiective dintre cele pe care le stiam. Am petrecut mult timp acolo, langa inscriptie, pentru ca doream sa imi fixez in minte panorama orasului. Eram si foarte impresionata deoarece cu cateva zile in urma fusese un incindent cu un urs, iar un astfel de moment zguduie orice iubitor de natura.

Mergand la scurt timp dupa excursia pe Tampa, la Poiana Brasov, am remarcat cu multa bucurie o multime de obiective pe care le identificasem atunci cand am privit cu nesat Brasovul. Atunci cand incepi sa cunosti panorama unui oras, cand poti sa te orientezi in spatiul citadin, parca nu mai e asa de greu sa gasesti unele obiective pe care ti le propui, parca nu te mai sperie faptul ca trebuie sa il strabati in lung si in lat pentru a ajunge la o destinatie. Cunoscand directia, poti sa te gandesti ca Pamantul e rotund.

Am facut aceste doua excursii deoarece orice zi petrecuta in natura aduce un plus de bucurie, o multime de ganduri bune, de amintiri frumoase pe care le putem rememora oricand, cu multa placere.

---

VIZUALIZĂRI: 2671 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI