GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Călător prin țara mea. Stațiunea Amara. Merită să vezi?
La bancă se înfăţişează un bătrânel care cere să i se acorde un credit destul de mare.
Puţin jenat, angajatul băncii îl întreabă:
- Ce vârstă aveţi?
- 85 de ani, răspunde senin bătrânelul.
- Ştiţi, la această vârstă aveţi nevoie de cineva care să garanteze că veţi achita împrumutul, îi explică funcţionarul.
- A, nici o problema,bine că mi-ați spus, vin cu tata!
Blocat, funcţionarul exclamă:
- Cum, cu tata?! Imposibil, câți ani are?
- 110, replică bătrânul. Haideţi, vă rog, insistă el. N-am fi venit la dvs dar, știți, avem nevoie de bani pentru nunta bunicului.
Din ce în ce mai uimit, angajatul băncii întreabă:
- Dar câţi ani are bunicul dumneavoastră?
- 140, veni răspunsul.
- 140 ?! , strigă funcţionarul. Şi la vârsta asta mai vrea să se însoare?
Bătrânelul răspunse, făcând cu ochiul:
- Ei, nu prea vrea el, dar îl împing de la spate părinţii lui.
Ăsta este un nou review despre o destinație destul de controversată, despre care s-a scris pe acest sait: Stațiunea Amara. Am văzut că parte din cei ce-au fost pe-aici au scris destul de rău despre, dar, până la urmă este dreptul lor că-și povestesc trăirile.
Cert este că, nah, auzind ”Stațiunea Amara” îți închipui că vei avea parte de animație, veselie și alte alea, ridicătoare de moral în tăriile cerului. De fapt, senzația este alta, dar, să nu anticipăm.
Despre Amara se știe de pe vremea lui Matei Basarab, care a a făcut o daniie către mănăstirea ridicată în Slobozia, tot de el, cu terenurile din jurul lacului.
De ce a donat el acele terenuri, iacă, nu se poate ști dar rămânem cu ideea că, încă de pe vremea aceea Biserica ortodoxă avea mână de luat, profitând, poate și de conștiința încărcată a domnitorului în exercițiu care cine știe ce păcate o fi avut.
Totuși, în anul 1864, lui Cuza i se pune pata pe popime și trece la secularizarea averilor mănăstirești, situație în aceste terenuri au fost preluate de stat. Din acea perioadă sunt și mențiuni referitoare la așezări omenești, de sine stătătoare.
În timp, despre apele Lacului Amara se știa că au proprietăți vindecătoare, pe care, fiecare și le-a explicat cum avrut.
Lacul Amara a atras atentia lui P. Poni, caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, efectuate în 1887. In 1896, la 4 ani după ce autoritățile județene au decis să înființeze un serviciu al băilor, insărcinat cu exploatarea instalațiilor de băi calde, apa din Lacul Amara este folosită amplu, pentru proprietățile curative, de către populație, sezonier.
Ceea ce îi făcea bine pe oameni, sunt nămolurile sapropelice. De curiozitate m-am uitat să văz și io ce-i cu tipul ăsta de nămol și am aflat că este nămolul care este bogat în substanțe organice, aflate în diferite stadii de descompunere. Ahaaa, mai bine nu aflam!
Lacul Amara are o lungime de vreo 4 km și lățime ce variază între 200 și 800 de m, fiind format din ape subterane extrem de sărate ce izvorăsc din mațele pământului precum și din ape de șiroire, adică, plouă afară (slavă Domnului, anul ăsta a plouat!) și se scurg în lac.
Cică, prin anii 1950 concentrația de salinitate a apei lacului era, undeva, spre 40%, ceea ce era ca un miracol. Apoi, comuniștii au îndiguit și nuș' ce au mai făcut ei acolo, ca să redea terenul agriculturii și astfel concentrația de salinitate a scăzut pe 11 % cât este în prezent. Dar, și-așa, lacul are mai departe, proprietăți curative de nu-ți vine să crezi?! Vorba vine...
Științific vorbind, așa cum am citit io, ”apele Lacului Amara, conțin 40% substanțe organice și 41% substanțe minerale. Nămolul extras din lac este sulfurat, cloruro-sodic și magnezian, fiind indicat (la fel ca apele minerale, care sunt sulfuroase, bicarbonatate, sodice si hipotone) pentru diferite afecțiuni. Apa lacului are un conținut crescut de sulfat, clorura de sodiu și de magneziu”www.statiuneaamara.ro.
Te vindeci de o grămadă de boli de te scalzi aicișa dar, cel mai des sunt afectiunile reumatismale degenerative, inflamatorii (în afara puseului inflamator) și posttraumatice ale aparatului locomotor. În secundar, tratamentele făcute la Amara sunt indicate pentru boli ginecologice și boli asociate (endocrine, urologice, dermatologice, boli profesionale), deci, nu-i cazul meu ! Deși, pe vremea când m-am hotărât eu să-mi bat cercel în ureche, prin 2007 adică, m-am dus la un cabinet medical din Focșani unde știam că lucra un ORL-ist. Am intrat împreună cu un coleg de serviciu, eram două huidume. Am văzut că erau numai femei la rând, dar nu mi s-a părut ciudat. M-am dus, mi-am luat număr de ordine, aia de mi l-a dat m-a întrebat, cumva mirată :
- La dna doctor ? Pentru dumneavoastră ?!!!
- Da, am răspuns eu, hotărât, după care m-am așezat, țanțoș, pe un scaun. Răzvan, ăla de era cu mine a ieșit afară, să fumeze și, la puțin timp, văd că-mi face semn, râzând, să ies afară. Am ieșit și mi-a arătat pe firma cabinetului : ” Cabinet Ginecologic- medic...”
ORL-istul de avusese cabinet acoloșa renunțase și se mutase în altă parte, iar noi am intrat ca vițeii, fără să citim...
Dar, acuma, nu pentru acest gen de afecțiuni m-aș duce în apele Lacului Amara
Procedurile folosite sunt băi si împachetări calde cu nămol, cataplasme cu nămol rece, cure cu ape minerale, hidroterapie, aerohelioterapie si electroterapie.
Cum ajungeți
Cu masina:
- Dacă veniți dinspre București, traseul pe care trebuie sa-l urmați este București – Urziceni – Slobozia, pe DN 2 și DN 2A;
- Dacă veniți dinspre Constanta, drumul este drept pana în Slobozia, pe DN 2A;
- Dinspre Brăila, traseul este direct către Slobozia, pe DN 2.
Cu trenul:
- București – Slobozia Veche (via Ciulnița);
- Ploiești Sud – Urziceni – Slobozia Veche;
- Galați – Brăila – Făurei – Urziceni – Slobozia Veche.
De ce am ajuns eu la Amara
Pentru că sunt un soț responsabil sau, mai corect, un bărbat prevăzător. Nu aș face nimic de natură a-mi altera relațiile domestice cu colega mea de dormitor. Chiar dacă știu să gătesc, îmi place mai mult să găsesc mâncare caldă când ajung acasă și dimineața, când plec la serviciu, să am hăinuțe curate și corect călcate. Plus că n-aș renunța, neam, la conversațiile de peste zi cu soția mea.
De aceea atunci când mi-a spus că soacră-mea și-a luat bilet de stațiune la Amara și că nu-i prea iese cum să ajungă acolo, cu trenul, m-am oferit voluntar, imediat:
- O duc eu, ce să se chinuie cu trenul?!
Judecând după zâmbetul larg pe care l-a afișat Adriana am înțeles că am răspuns cum trebuie și m-am simțit fericit, ca atunci când, student fiind, am dat și eu un răspuns bun de-am trecut la ”civil”. Cu un 5 amărât am trecut, dar, hei, l-am luat !
Zâmbetul Adrianei îmi garanta un trai liniștit pentru viitoarele două săptămâni, cu tot ceea ce-nseamnă el ca trai domestic. Apoi, peste două săptămâni o aduceam pe mă-sa înapoi, așa că urmau alte două săptămâni, deci, până pe la jumatea lui august mi-am asigurat confortul domestic. Dacă o mai fi nevoie, văd eu ce mai fac !
Am vrut să fiu anecdotic, de fapt, sincer vă spui, eu n-am nimic cu mama mămicii fiicei mele, așa că nu mi-am rupt vreo mână pentru a-i asigura transportul.
Acuma, despre Stațiunea Amara voi vorbi prin prisma celor 3-4 ore petrecute acolo, de aceea nu vreau să fiu vehement în aprecieri. Că, atâta am văzut eu din Stațiune, cât am lăsat-o pe soacră-mea la hotel, i-am dus bagajele-n cameră și, pe urmă, am aruncat și eu un ochi prin jurul hotelului, ca să văd ce și cum. Așa că luați sub titlul rezervat aprecierile mele despre locație. ca să fie pe cinstite !
Cazarea a avut-o la Hotel ”Ialomița”, o măgăoaie mare, de 6 niveluri și cu sala de tratament alăturea. Vopsit în albastru cu alb, are o recepție mică, imediat ce intri, pe mâna stângă, până-n holul lifturilor.
Sincer, este la nivelul unui hotel UGSR de pe vremuri, este trecut că ar avea trei stele deși, pe bune, ar fi vreo două.
Camerele nu-s cine știe ce, dar nici crimă, mă rog...
Stațiunea se află, de fapt, într-o mică pădure, accesul se face pe alei asfaltate, în mare parte corect. E drept că s-ar impune prezența unor motocoase care să taie iarba în exces de pe unele alei, dar, nah, poate se vrea natura-n deplinătatea ei.
Adică, hai s-o spuneam pe-a dreaptă: Stațiunea Amara se vrea ”Perla Bărăganului” dar e cam neîngrijită.
Am ajuns la ”Plaja Zorilor” , considerată cea mai populată. Poate pentru că era în jurul orei 10 dimineață, nu era atât de populată. Plaja este o întindere de pășune, un tăpșan cu ceva mai multă iarbă spre aleea pe unde vii iar, spre lac, din ce în ce mai mult nisip. Un nisip lutos, cam ca pe malul Siretului, în care erau înfipte câteva umbrele acoperite cu stuf, sub care nu stătea nimeni.
O terasă cu multe mese. La una din ele 4 tipi, cu cefe mai late ca a mea, jucau remi (nu știu dacă pe paletă sau etalat) m-am gândit că sunt salvamarii, deși nu aveau niciun însemn pe ei. Pentru moment, când m-au văzut coborând din mașină, s-au oprit din joaca lor, cumva stingheri, apoi, văzând că mașina-i pe Vrancea și-au continuat, nestingheriți, activitatea.
Ceva mai jos de masa la care erau ăștia, o domnișoară, care probabil servea la terasă, stătea, apatică, pe un scaun. Nu era nimeni la terasă și, probabil, nici nu avea să se înghesuie lumea. Adică, ce vreau io să simbolizez prin aceasta ; faptul că la Lacu Sărat terasele erau cumva pline de consumatori, oameni care mâncau și beau, halbele alea fiind chiar brumate din cauza lichidului din ele. Aici, pauză ! Nici tu miros de mici, nici halbe brumate !
Am ajuns până pe malul lacului,care nu miroase așa de greu ca la Lacu Sărat , dar, nah, tot candește. Public amator de plajă, canci, două femei erau în apă, un bărbat să mânjise cu sapropelicul și stătea la soare, așteptând să se usuce.
Intrarea-n lac se făcea pe niște trepte, am văzut niște balustrade chiar vechi, ce nu păreau foarte sigure, de care, probabil, trebuia să te ții dacă voiai să intri-n mediul aquatic.
Am aflat că ar fi și o zonă pentru nudiști dar, evident, nu am avut dispoziția necesară pentru că, nici în ruptul capului nu renunțam la cârpele de pe mine cu care mă deghizasem dimineața într-un tip cumsecade. Plus că nici nu-mi dădea inima ghes, de bărbați dezbrăcați nu-mi este dor să văz, la femei nu mă primește !
La capătul plajei, partea opusă terasei, un fel de foișor, părăsit în deplinătatea lui, pe care mai multe mâini au încercat un graffiti... pardon, mai multe texte.
Am făcut fotografii, spre a proba cele constatate. Puține fotografii, că, deh, nu prea aveai ce să...
Am plecat de acolo, spre hotel Ialomița și am dat de o alee total hârbuită, pe care am mers apoi, ușurel până am ajuns la locul unde aleile se desfăceau spre mai multe hoteluri.
Acuma, pe bune, prima impresie nu este entuziasmantă, ba, pe bune, e destul de jenantă ! Cam sărăcie și tristețe pe-acolo, cam vrei să-ți scurtezi șederea.
Aveam să aflu, ulterior, că Stațiunea Amara-și sărbătorește, an de an, nămolul de-a făcut-o celebră, într-un festival, zis al ”Nămolului”.
Festivalul din acest an a conținut o serie de spectacole de muzică ușoară și dans susținute de Anna Lesko și cântăreți locali precum și de trupe ale copiilor din localitate, ceea ce este frumos.
Una peste alta, ca și în cazul Stațiunii Lacu Sărat, nu cred că o să-mi fac o prioritate din a veni pe malul Lacului Amara sau pentru stațiune. Mie mi s-a părut o stațiune bătrâncioasă, care ar avea nevoie de un zvâc, ceva care s-o pună, cu adevărat, în prim-plan. Pentru că, dacă lacul ăla are asemenea proprietăți, ar fi bine să se facă bani din el, bani care să se întoarcă tot aici. Acum, însă, așa cum v-am spus, mi se pare o stațiune tristă, pentru oameni bătrâni, care nu vor decât tratament și cameră, la somn. Că, și dacă ar vrea altceva, nu prea ar găsi !
De aceea, la întrebarea dacă aș recomanda stațiunea spun ”Da” doar pentru că , mereu, e bine să vezi locuri noi ! Dar, în condiții normale de climă, temperatură și neuroni, nu aș veni aici , că nu oferă mai nimic. Sapropelicul miroase suficient de bine, acuma știți și de ce :materia organică aflată în diferite stări de putrezire...
Cea mai avizată părere mi-a dat-o soacră-mea, atunci când am venit și-am luat-o, când am întrebat-o dacă i-a plăcut :
-Mamă, să-mi aduci aminte, să nu mai cer niciodată bilet aici, m-am plictisit !
Normal, soacră-mea are 69 de ani.
Ca să terminăm într-o notă ceva mai veselă:
Un tip de 80 de ani se duce să-şi facă controlul medical anual.
Doctorul îi ascultă inima cu stetoscopul şi începe să dea din cap:
- Of, of!
Omul îl întreabă pe doctor:
- Care-i problema?
- Păi, spune el, aveţi un murmur la inimă. Fumaţi?
- Nu, spune moşul.
- Beţi mult? -
Nu.
- Viaţă sexuală aveţi?
- Da, bineînţeles!
- Păi, atunci, spune doctorul, mi-e frică cu murmurul ăsta, să nu faceți un infarct, aşa că va trebui să renunţaţi la jumătate din ea.
Uitându-se perplex la doctor, moşul spune:
- Care jumătate — privitul sau gânditul?
Web, te rog eu frumos, dacă-ți dai OK -ul ca să publici ce-am scrisără io, pune ,te rog , și partea asta de gălăgie: https://www.youtube.com/watch?v=YoDh_gHDvkk
Trimis de Yersinia Pestis in 31.07.18 14:07:32
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia pestis: Aseară am văzut văzut reportajul Inspectorul Pro de la Amara...
Primarul nici nu știa ce are de făcut în urbea lui... !!!
Ciulinul Bărăganului a ajuns stațiunea...
O știu pe când era înfloritoare... mama venea aici pentru reumatism iar eu cu trenul mergeam la ea în plimbare.
Poate dacă ajungem în zonă... să văd cea mai rămas... altfel nu...
Asta-i țara în care trăim... și... gata că m-am enervat...
Toate cele bune.
@ANILU: Păi, se poate, eu pun două bancuri și tu te enervezi?! ????
Hai, mai bine-un cântec vesel să cântăm.
Este clar, cam toate stațiunile balto-climaterice au de suferit, probabil n-au ajuns la cine trebuie și-atunci le falimentăm, puțin câte puțin, pân’ se simte cine trebuie și le cumpără pe prețuri de nimic!
Dar noi nu ne enervăm că, de 28 de ani ne-am învățat cu asta și-am modificat și oroverbul :” Cine poate, oase roade/ Cine nu, și carnea-i bună !”
@Yersinia pestis: Of, of și iar of! Mă loviși în moalele capului cu Amara și cu lacul unde mătușă-mea m-a înnămolit cu forța vară de vară, vreo 8 ani la rând, profitând cu nerușinare de localizarea la vreo 6-7 km de mers prin lanurile de păpușoi a casei ei părintești (ca și a mamei - te-ai prins că-mi petreceam vacanțele la bunici, în praful Bărăganului...).
Doamne, ce mult sufeream când stăteam cu brațele întinse în lături ca o sperietoare de ciori, în scopul de a mă usca mai iute. Singura parte bună a fost că așa m-am învățat să nu-mi fie frică de apă, fiindcă fiind sărată, te ținea la suprafață fără pic de efort. Așa că nu-mi vine a crede că cetățenii de-i văzui tu jucând remi erau salvamari...
Nu mă mir că Amara e lăsată în paragină... Cum de ce ți-e frică nu scapi, tocmai ce m-am întors de la o cură de nămol făcută, ce-i drept, într-o altă stațiune, despre care sper să-mi fac timp să scriu cât de curând.
Până atunci, toate cele bune ție și sănătate maximă soacrei!
@Yersinia pestis: Ca să fiu total nesuferită, măcar la Lac era BRRC, la Amara... amară-i viața! Nici mici, nici bere, nici pădure...
Câștigă net Lacul!
Și nici soacra n-a fost foarte fericită! Sugerează-i Lacu Sărat! măcar are bere, mânăstire și tramvai spre Brăila din oră-n oră!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@Carmen Ion: Iacă, pe mine m-o ferit Dumnezeu de emoții din astea, cu nămol. Tata m-a învățat să înot aruncându-mă, pur și simplu, în Siret. Tata înota ca un pește, la 69 de ani, când a murit, nu mă țineam după el în baltă. Asta era acum 19 ani, nici nu mai știu să socotesc ce de-a ani aveam atunci !
Nu am făcut cure cu nămol, mama avea emoții cu mine ,când eram mic , pentru că eram foarte slab și credea că-s rahitic, de-aia mă ducea la mare! Doamne, ce de-a fripturi în sânge îmi făcea iar eu, ca prostul, voiam doar parizer !!!
Totul se plătește pe lumea asta, la 14 ani aveam 1,77 și 40 de kile. La 30 de ani aveam 1,80 și 128 de kile. N-am fost rahitic, clar! Deși, la admitere în Școala Militară era să fiu respins la vizita medicală că, la cei 1,80 de-i aveam , erau doar 60 de kile față de minimum 62, cât ar fi trebuit să am.
Amara nu m-a impresionat cu nimic, la Mărășești avem plaje pe malul Siretului infinit mai frumoase!
Mersi de vorbe și vot, mai vino să mai bârfim!
@Zoazore: Alooo, centrala?! Păi ast-am zisără și moi, că, la Lacul Sărat terasele erau măcar pline, mirosea a mici și vedeai bere rece. La Amara vedeai la fel doar că exact invers: era pustiu și trist!
Da’ io țiu la tine și nu m-oi supăra așa de groaznic pe ființa lu’ matale!
Că, nah, dacă nici noi nu ne-om înțelege unul cu ălălalt, atunci cine?! ????
@Yersinia pestis: Am fost în tinerețea mea frumoasă la Amara, dar nu să mă oblojesc ci ca să dau o mână de ajutor la cules de porumb unor prieteni, că deh, eram curioasă să văz și eu cum e „la țară”!
A fost prima dată când am dat piept cu greul muncii în agricultură și, de atunci, apreciez efortul țăranului român. Nu e nevoie, cred, să mai spun că, la 3/4 din munca pe care am făcut-o, încercând să țin ritmul cu oamenii locului, am clacat, am făcut insolație și am vomat în lanul de porumb (mă ierți, dar asta s-a întâmplat!), și-am fost scoasă urgentși dusă acasă cu căruța, la prietenii mei!
A doua zi trebuia să mergem la lac, dar, vai! , nu s-a mai putut, eram în convalescență.
Asta se petrecea prin '81, '82. Nu știu cum era lacul pe atunci, dar cred că departe de ce zisăși 'mneata aci, nu era nici pe atunci!
Dacă nici mama soacră (cu care sunt de-un leat, dar să nu mai spui la nimeni, că eu mă dau mai jună! ), n-a fost prea mulțumită, o cred și n-am să merg la Amara, la Băi!
Mi-au plăcut ambele bancuri și, pentru că ai dat informațiile necesare celor ce vor să-și vadă de boli și beteșuguri acolo, sperând în vindecări, am votat, pentru că a meritat!
@doinafil: Îmi pare rău să-ți spui că, da, ai greșit! Pen’că, se știe:” A mai dracu’ lucrătură/E munca-n agricultură! ”. Munca asta are o grămadă de “ căpcăni”, gata să ne prinză pe ăștia, ca noi, suflete neprihănite, mânate de o samariteană dorință de a-ți ajuta aproapele! Îngerul de ne are în grijă ne îndeamnă să facem fapte bune când, de fapt, ar trebui să-l ascultăm pe ăla de-i cu gânduri câșe, care, la orice intenție a noastră de-a face o faptă marinimoasă ne-ntreabă: “ Da’, de ce?! ”
Respect agricultorii și munca lor dar, fie la ei!
Prin 1981 și 1982 încă mai credeam că voi fi un bun portar de fotbal, de Divizia C și, c-un pic de noroc, de Divizia B.
Viața mi-a demonstrat c-am ajuns gabor, nicio treabă cu fotbalul!
Tu, în schimb, hălăduiai pe câmpiile patriei sperând să bați recorduri agricole. Cred că se cuvine să vizitezi locurile respective, ai un motiv în plus!
Am și spus-o, orice loc neumblat merită o vizită! Deci, curaj, vino la Amara, năpădește locul și lasă-ți trăirile libere!
Vârsta ține de atitudine, nu de niște cifre din buletin, este clar că știi asta!
@Yersinia pestis: Bre, da' deprimant rău pe 'colo'șa! Nu fusei, da' nici nu visez să! Deocamdată.
@crismis: Da, da’, cică, sapropelicul e mama lui! Te faci bine de boli de nici nu știai că egzistă și, mai mult, nu știai că colcăie-n tine!
Altfel, da, e deprimant, cred că dac-aș sta acolo mai mult timp m-aș împrieteni cu lama de ras. Sau, aș deveni alcoolic! Știi ceva, cred că faza cu alcoolul e mai OK!
Acuma, cum am zis; n-oi fi io cel făr’de păcat s-arunc ,primul , piatra! Amara are potențial, să zic doar că am avut ghinion și-am nimerit o zi anostă.
Unde-i sticla cu rachiu? ... că , lame de ras, n-am !
@Yersinia pestis: Am prins ideea! Dar am intarit zisele tele, ca sa stie lumea unde-i mai bengos!
@Yersinia pestis: Ce să fac Dom'le, așa-s io de când mă știu?! Ascult îngerașul bun, nu pe cel care mă-ntreabă: „da' de ce?! ” Și-apoi, ți-am mai spus: eram curioasă cam ce trebuie făcut, cum e pe-acolo, cu ce se „mănâncă” agricultura? (și m-a „mâncat”ea pe mine!)
Chiar dacă „am luat-o în barbă”, nu mi-a părut rău! (asta o spun acum, că atunci a fost „vai, mama mea (!) ”, numai eu știu cum mi-am revenit!!
A fost o lecție de viață pe care am învățat-o și, abia acum pot să spun: „-I'm sorry! ”, munca fizică nu-i pentru mine!
Mă-ndemni să mai merg la Amara! Nu știu „dacă” sau „când” va fi să fie, dar... dacă va fi, am să-ți ascult îndemnul și-am să dau un ochi și pe acolo!
Cât despre vârstă, așa este, precum spui, numai că... fir-ar ea de viață: nu se pupă, neam (!) cea a sufletului cu cea a trupului! Dar, să nu-l mânii pe Cel de sus, este bine! (încă).
Să ai drumuri bune și plimbări frumoase!
@all: O veste „amară” ! Ar putea fi cea privind decizia „căpcăunului” de a nu mai scrie pe AFA - mno, acum e decizia lui! Dar vestea de actualitate este acea că Lacul Amara a secat complet! (digi24.ro/stiri/sci-tech/ ... -a-rupt-1991473).
Toate canalele media vuiesc despre dispariția apei din lac și transformarea spațiului într-o zonă pustie, fără păsări, fără pește, fără turiști. Amenajările hidrotehnice treptate din zonă au stopat alimentarea cu apă a lacului, seceta și încălzirea globală au definitivat acțiunea.
Trist!
@tata123 ????: Îmi pare rău să te contrazic, dar așa-s io, ca pietricica din pantof de te necăjește la mers, Lacul Amara de-a secat e ăla din Buzău, dintre Rm. Sărat și Șuțești, nu e ăla de Ialomița! Spui asta pen' că știu, abia ce fusei pe-acoloșa!
Altfel, să sperăm c-o să plouă și toate fi-vor la locul lor!
@Yersinia pestis: Si daca-i schimba cursul lu' apa de sa cheama Buzau!
Altfel, confirm pozitiv! Ii ala da Buzau!
@Yersinia pestis: la care ai fost? La ăla de la Buzău sau la cel de la Ialomița? ... că nu te-am prea ginit.
@Zoazore: fac și io ca aia la proces: "dovada, unde e dovada? ", că altfel nu crez... să puie poze, după cercetarea ușoară de vară, declarație pe propiu răspăr, etc., așa cum scrie la manuela...
@all: Mda, confuzia a fost mare în rândul poporului. Lacul Amara din județul Buzău e situat la circa 100 km de Lacul Amara (stațiunea) de lângă Slobozia - județul Ialomița. Unii s-au speriat atât de tare încât și-au anulat rezervările din stațiunea Amara (libertatea.ro/stiri/lacul ... alneara-4196830).
????Oricum, situația nu e roz, chiar dacă e vorba de lacul buzoian. Era un rai al păsăretului acolo, loc de cuibărit.
Vremea a devenit capricioasă!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2018 Laguna Blue din Amara — scris în 17.05.19 de SorinGeorge din SLOBOZIA (IL) - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Lebăda Hotel, doar am trecut prin hol si a fost de ajuns — scris în 17.08.14 de cristianam din BUCUREșTI - nu recomandă
- Dec.2010 Bataie de joc — scris în 20.12.10 de mogeo* din PLOIESTI - nu recomandă
- Oct.2010 Lacul Amara — scris în 13.11.10 de valimi din SLOBOZIA - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Plaja Mircesti, cea mai animata plaja la Lacul Amara — scris în 29.11.10 de valimi din SLOBOZIA - RECOMANDĂ
- Aug.2010 "Garden Park" - O terasa numai buna de vizitat satul — scris în 25.08.10 de valimi din SLOBOZIA - nu recomandă
- Aug.2010 O plaja civilizata pe malul Lacului Amara — scris în 24.08.10 de valimi din SLOBOZIA - RECOMANDĂ