Hotel Dobrotitsa – o ambiție gri spre alb

TIPĂREȘTE

Până acum, anul ăsta a fost cam ciudat pentru mine. De ce-ar face excepție concediul?

Din start, vă anunț c-am băut după @papone! Mi-a ieșit cel mai lung articol scris de mine vreodată. Sper c-aveți curaj și răbdare până la sfârșit!

De ce-am ales Dobrotitsa? Mulțumită impresiilor de aici și de aici, dar mai ales ecourilor răutăcioase ale unui user la primul set impresii. Acum îi mulțumesc lui @costi67, dator și-acum cu impresiile de anul trecut! Îi mulțumesc fiindcă m-a ambiționat să merg acolo și nu-mi pare rău c-am făcut-o!

Planificat încă de anul trecut pentru Dobrotitsa, abia în aprilie am putut lua biletul. Prețul destul de mărișor – 618 E pentru două stele, în condițiile în care anul trecut au fost 700 E la 4 stele, dar... soarta, karma, destinul. Am pierdut reducerile de început de an.

Așa că, pe 23 iunie, cu arme și bagaje, am purces spre Albena, pe ruta normală: București-Dajna-Călărași-Silistra-Dobrich-Albena. 267 km, 4 ore jumate: harta

La bac, prima surpriză: nu era coadă, bacul stătea să plece (cred că pe noi ne așteptau), dar... 35 de lei. Câât? 35, că-i Dunărea mică! Așa a zis patronu’!

Ei, nu zău? Bafta ei era că pleca bacul!

15 minute traversarea, vreo câteva în vamă, cam coadă la vigneta lor de 15 leva, per total încă vreo jumătate de oră. La 16:30 am ajuns la hotel. Am parcat la umbră, parcarea era cam goală, locuri destule. Am plătit și intrarea de 6 leva.

Eiiii, de-aici începe ”dansul”!

La recepție era un puștiuleț simpatic. Dau voucherul și buletinele și-mi zice direct, uitându-se fix în ochii mei: 118 B!

Eu, uitându-mă fix în ochii lui: Nu! Nu vreau la parter!

Din spate apare tatuatul.Probleme? Da, zic eu, având o vagă presimțire. Nu vreau la parter. De ce? Vedere frumoasă la mare, umbră..., zice Alexandru (cam în ofensivă).

Biiine! Luăm cheia, mergem în cameră... Presimțirea s-a adeverit: ușa spartă cu mascații, nu se deschidea. Și, dacă se deschidea nu se mai închidea. Aerul condiționat funcționa doar pe ventilator, unitatea externă nu se mișca, Furnici ca-n furnicar, televizorul mai mult nu funcționa, bateria de la chiuvetă era ruginită, ”scaunul regal” se clătina, scurgerea era înfundată, prosoapele gri și cu rugină...

Merg la recepție. Se schimbase garda, era o fătucă blondă. Dar blondă rău!

(la al meu don’t work mi-aș fi dat palme, ea nu s-a prins!). Îi povestesc, face ochii mari, o iau de mână, o duc în cameră, vede și-ncepe să dea telefoane.

”Au plecat toooți! De ce n-ați văzut mai devreme defecțiunile? ” Mi-era milă de ea!

Cum facem? zic. Mai avea puțin și plângea: ”nuuu știiiu! ” Nici eu! Noi aici NU stăm! Mergem la recepție și ne dă o cheie de la 423 B. NU! În nici un caz! Nu car bagajele pe scări. Ea se uită perplexă la mine, ia o foaie, calculează ceva (probabilități, integrale de volum, Bessel modificate, ceva, c-o trecuseră apele) și-mi dă cheia de la camera... 117 B. Alături. Mergem s-o vedem întâi. Ea, speriată, aprobă pozitiv. Mergem la 117 B. Altă viață: AC-ul funcționa perfect, tv-ul la fel, ușa se-nchidea-deschidea mai bine, dar... tronul se hâțâna periculos, la duș nu era perdea. Și, mai ales, erau furnici! Tipa venise cu noi. Zic: noi mergem la masă, poate se rezolvă între timp! Ei, pe naiba! Au fost tehnicienii, dar nu v-au găsit! Păi nu zisei că mergem la masă? Card îmi dați? Nu! Ba da! N-avem! Ba da! Biiine, avem!

În fine, prima seară a rămas așa, dar a doua zi m-am înființat la recepție de cu zori. Alexandru la post. I-am povestit, a venit cu noi să vadă și... s-au rezolvat toate. Pe bune. Furnicile au fost parfumate cu AROXOL (ce bine știam eu citi în bulgărește!) și-au dispărut TOTAL. Ba, în plus, am avut 5 prosoape albe și noi!

Camera de două stele. Micuță, dar foarte curată, cu un pat matrimonial și unul single, televizorul micuț, dar suficient, cu ProTv Internațional.

Veioze la fiecare pat, plus 2 aplice, masă, un scaun, dulap cu multe umerașe, dar și cu rafturi. Două perne suplimentare, două pilote și două pături groase, din lână. Lenjerie albă, nouă, mirosea frumos. Pe jos este gresie. Mult mai igienică și mai ușor de curățat. Nu are plasă de insecte la ușă și are micro-controler care oprește AC-ul când se deschide ușa (oricare). Dacă nu e totul închis, nici AC-ul nu pornește.

Baia mică, dar curată. Dușul cu cădiță zidită, dar larg. Scurgerea buna, perdeaua împiedica apa să se răspândească în restul încăperii. Șampon de levănțică, două săpunuri, trei suluri de hârtie igienică. Noi nu folosim șamponul și săpunul de la hotel, le-avem pe-ale noastre de-acasă. Prosoape schimbate zilnic.

Balconul mic, dar dotat cu măsuță cu scrumieră, două scaune și uscător pentru rufe, aproape nou, nu ruginit.

În fața balconului aveam grădina hotelului, brazi, umbră, răcoare, aer curat. Și liniște!

Curățenie se făcea zilnic, în timpul cât noi am fost la plajă. A treia sau a patra zi s-a schimbat și lenjeria. În penultima zi a venit mai târziu, dar i-am zis că plecăm a doua zi și ne-a lăsat în pace.

Masa multă, bună, proaspătă și gustoasă. Variată. Partea bună este c-au scos clătitele și cartofii prăjiți afară. Oricum nu era coadă, dar nici nu ne călcam pe picioare. Micul dejun, de la 07:30 la 10:00, cu tot cam ce mănâncă un om normal, fără ifose, de obicei, la micul dejun. Da, recunosc, n-aveau fasole (mic dejun britanic), dar aveau bacon prăjit. Nu mai înșir, că-i la fel ca-n orice loc normal. NU se reciclează mâncarea, sau nu m-am prins eu.

Prânzul, de la 12:00 la 14:00, cu două ciorbe zilnic. A fost suficient să gust odată ciorba, că apoi, zilnic o căutam: de pui, de porc, de roșii, de pește, de legume. Nu era două zile le fel! N-a existat zi să zicem că ”efectiv n-am avut ce mânca! ” Se puteau face combinații. În plus, grătare zilnic: pește, pui, miel, porc, coaste, legume. Ce mi-a plăcut este că-ntr-o zi au avut chperci și chiperci țârgâșite (ardei capia verde prajit) Chipercile-s mai complicat să vă explic. Un fel de omletă cu ardei gras, suc de rosii și brânză grasă de oaie.Iaurtul delicios, fructe, miere, prăjituri... Voi pune poze. Pe măsură ce se terminau tăvile, se înlocuiau.

Cina era de la 18:30 la 21:00 și era cam ca la prânz.

La ”colțul copiilor” iarăși, mâncare bună. Erau mulți copii de toate vârstele. N-am auzit să se plângă cineva. Și erau multe familii cu copii mici, mici de tot.

Barul de la piscină și lobby barul bine garnisite, nu mai lungesc vorba, de la 10:00 la 23:00, dar noi eram la plajă la mare. Seara ce mai beam o bere sau suc.

Bun sucul de cireșe din restaurant, bune cafelele de la baruri. La restaurant—ness, dar mergea de trezire.

Între mese, de la 11 la 21, înghețată Nestle, fursecuri, cartofi prăjiți, fructe și pizza.

Piscina doar am pozat-o! Noi am stat la mare.

Animatorii erau p-acolo. Nu ne-am deranjat reciproc. Nici nu le-am dus dorul, nici nu ne-au căutat. Noi la mare, ei la piscină...

Plaja și marea-nisip curat, mai puțin vreo două zile, când a fost marea agitată și-a adus alge. Noi ajungeam cam pe la 8-8:15 și găseam șezlong în linia a doua fără probleme. Aveam două șezlonguri și-o umbrelă cu măsuță și scrumieră, mereu curate. Intrarea în apă lină. Am prins și niște valuri superbe, de steag galben.

Vremea a fost superbă în primele trei zile. De luni, 27 iunie, dimineața era frumos, cald, bine, seara ploua.

Ne-am plimbat și-am avut parte și de-o companie superbă luni și marți, că miercuri a plouat de mai devreme de-a ieși la plimbare.

Concluzie.Sincer, mie mi-a plăcut. Ar merita chiar 3 stele dacă și-ar da mai mult osteneala. Dar, dacă știi să vorbești, să zâmbești, dar să fii ferm, se poate!

N-am văzut să facă cineva discriminare între români, ruși, bulgari, polonezi...

Ba, mai mult, pe cei mitocani îi tratau cu o politețe rece, dar politețe. Zâmbetul era prezent.

L-am întrebat, în ultima seară, pe ”tatuat” unde-s afișate stelele hotelului. Erau pitite undeva în spate. ”Sunt doar două, că n-avem lift! ” ne-a răspuns cu un mic regret în glas. ”Nici. COM n-are lift, dar are trei steluțe. Dar n-au nici furnici! ” A zâmbit amărui. Devenisem deja prieteni.

Nu-i raiul pe pământ, dar nici cruntul iad.E un hotel de 2*, destul de corect. Partea cu furnicile... ce să zic? La Brăila stau la curte și acolo, tot așa de multe furnici sunt, din cauza vegetației. La parter este normal, că intră, n-ai ce face. Nu știu în restul camerelor cum este.

---

VIZUALIZĂRI: 2853 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI