Thassos sau Corfu?

TIPĂREȘTE

Anul acesta am avut bucuria de a revedea, pentru a doua oară, atât Thassos, cât şi Corfu. Prima oară am ajuns în Grecia în septembrie 2008, în cadrul unui circuit organizat tocmai pentru că nu am putut să mă hotărăsc asupra unei singure destinaţii. Am avut astfel ocazia de a străbate atunci o bună parte din Grecia continentală dar, după excursia opţională în insulele Hydra, Poros şi Egina, spre sfârşitul excursiei am poposit pentru o noapte şi în Corfu. Apa mării era caldă, am făcut fără probleme baie atât seara târziu cât şi dimineaţa devreme, înainte de a vizita palatul Achileon, reşedinţa împărătesei Elisabeta a Austriei. Am regretat atunci că totul a decurs cam în grabă şi mi-am promis să revin, pentru a putea vedea pe îndelete atât încăperile şi grădina superbă a palatului dar şi restul insulei.

Anul următor însă, după ce am studiat mai multe oferte, am renunţat la Corfu în favoarea insulei Thassos. M-a descurajat în primul rând distanţa dar trebuie să recunosc şi faptul că sejurul pe care l-am achiziţionat pentru începutul lui iunie 2009 - de Rusalii - la hotelul Angelica din Limenas a fost foarte tentant, în jur de 125 euro/persoană (AC, mic dejun si transport cu autocarul), un hotel care s-a dovedit ulterior o opţiune foarte bună. Din păcate a doua vacanţă în Grecia a debutat cu stângul - am avut ghinionul să ni se strice autocarul înainte să ieşim în ţară plus alte incidente– dar toate acestea le-am dat uitării când am început să traversăm Marea Egee însoţiţi de pescăruşii atât de prietenoşi şi restul vacanţei ne-am bucurat din plin de liniştea şi frumuseţea naturii din Thassos. Am văzut atunci locuri de un pitoresc aparte, unele mai frumoase decât altele dar cele care mi-au rămas în suflet sunt satele tradiţionale Panagia, Potamia, Theologos şi îndeosebi Kazaviti, o localitate puţin mai ferită de ochii turiştilor şi unde s-au păstrat case vechi, din păcate multe dintre ele abandonate. Muntele Ypsarion, pe care l-am „escaladat” pe o căldură sufocantă, a reprezentat o altă atracţie importantă pentru mine. Turul insulei l-am făcut de mai multe ori, distanţele sunt relativ mici, circumferinţa insulei fiind de aproximativ 100 km. Plajă şi baie am făcut câte puţin în Limenas, Golden Beach, Paradise Beach, Potos, Aliki, toate cu nisip fin dar am ajuns şi pe plaje mai izolate, al căror nume (dacă îl au) nu îl ştiu şi care erau puţin sau chiar deloc populate.

În 2010 nu am mai ajuns în Grecia astfel că după un an, când mi s-a propus să petrec Paştele în Thassos alături de o familie de prieteni, nu am stat pe gânduri. Insula ne-a întâmpinat în haine de sărbătoare, casele păreau proaspăt văruite, curţile localnicilor sclipeau de curăţenie, a fost o plăcere să mă plimb pe străduţele din satele tipic greceşti care mi-au plăcut atât de mult încă de la prima vacanţă aici. Am revăzut atunci locuri dragi dar am ajuns şi în altele neştiute de mine sau despre care doar auzisem, precum piscina naturală Giola, complexul Makryammos, plaja de marmură, plaja Tripiti şi multe alte plaje care acum erau pustii. Cazarea am avut-o în Skala Potamia la Hera, o vilă cochetă care m-a impresionat prin ospitalitatea şi amabilitatea gazdelor. În noaptea de înviere am participat la slujba oficiată la biserica din Panagia, alături de alţi turişti şi localnicii care se îmbrăţişau zgomotos, urându-şi cu atâta bucurie „Hristos Anesti” încât ne-au molipsit şi pe noi cu veselia lor. Puţin după miezul nopţii cerul a fost brăzdat şi de artificii, iar mai târziu spre dimineaţă din balconul camerei am asistat la un alt joc de artificii, lansate chiar de pe plaja din Skala Potamia. Aroma de miel rotisat direct în vitrinele tavernelor, lumânările împodobite special pentru această ocazie, au întregit atmosfera de sărbătoare din această noapte specială îmbogăţindu-mi amintirile de neuitat din Thassos.

În vara aceasta mi-am făcut curaj şi am plecat din nou la drum spre Grecia printr-o agenţie, de data aceasta spre Corfu. Ghinionul m-a urmărit însă în continuare şi din nou autocarul a făcut pană în apropierea Sofiei, fapt ce m-a făcut să îmi promit solemn că nu mai plec în vacanţă niciodată noaptea şi în nici într-un caz cu autocarul. Peripeţiile din timpul călătoriei şi locurile pe care le-am vizitat în Corfu le-am descris amănunţit în câteva articole (vezi impresii). Voi menţiona acum doar obiectivele care mi-au plăcut cel mai mult şi pe care le-aş revedea oricând cu drag: palatul Achileon, partea veneţienă din Kerkyra, capitala insulei, zona Paleokastritsa, Canal d’Amour, mănăstirea de pe muntele Pantokrator, Ano Moraitka precum şi celelalte sătucuri din munţi. Dintre plajele pe care le-am văzut cel mai mult mi-au plăcut Glyfada şi Chalikounas, cea mai lungă plajă cu nisip din Corfu.

Am făcut această introducere puţin mai lungă pentru că o comparaţie „la rece” a celor două insule cred că ar fi nedreaptă şi, poate, şi neconvingătoare, atâta vreme cât avem gusturi dar, mai ales, aşteptări diferite de la vacanţele noastre. Aprecierile care urmează se bazează strict pe experienţa mea personală, pot să nu coincidă cu alte păreri iar completările sunt binevenite.

Aşadar chiar şi acum, în urma vacanţelor pe care le-am petrecut în Thassos şi Corfu, când mă întreabă cineva unde mi-a plăcut mai mult, rămân pe gânduri pentru că mi-e în continuare greu să mă decid. În Thassos am găsit de fiecare dată linişte, oameni calzi şi primitori, a doua oară când am revenit mă simţeam aproape ca acasă, aveam acel sentiment plăcut de siguranţă dar şi bucuria de descoperi şi o altă faţă a acestor locuri arhaice. Mi-a plăcut faptul că distanţele sunt mici şi puteam ajunge cu uşurinţă cam în orice localitate aflată la şoseaua ce înconjoară insula, fără să ne facem griji că ne poate prinde întunericul pe drum. Plajele întinse cu nisip fin, muntele care coboară în mare m-au fascinat de la bun început pentru că, nefiind o mare amatoare de plajă, vroiam să am siguranţa că voi putea face măcar o drumeţie la înălţime.

Al doilea aspect pe care l-am luat în calcul în planificarea primei vacanţe în Thassos a fost prezenţa vestigiilor istorice care, deşi nu sunt foarte numeroase, sunt destul de bine reprezentate pe insulă pentru că grecii ştiu să îşi pună în valoare istoria şi tradiţiile. Prima oară am trecut în revistă siturile arheologice de la Aliki şi Limenas dar, de câteva ori, am părăsit şoseaua principală, ghidându-ne după diverse indicatoare care sunau promiţător, de genul Ancient pottery factory, pentru a descoperi, de fapt, doar nişte ruine aflate într-o stare mai mult sau mai puţin avansată de deteriorare. Aşa ne-am hotărât într-o zi să mergem pe cont propriu pe continent, pentru a vizita castelul bizantin şi încă câteva obiective din Kavala, un oraş foarte frumos pe care l-am văzut până la urmă cam pe fugă, depinzând de mijloacele de transport în comun. Aş fi vrut atunci să vizitez si situl de la Philippi, aflat la câţiva kilometri de Kavala, dar timpul nu ne-a permis nici atunci şi nici ulterior, într-o vacanţă de cel mult o săptămână este destul de complicat să vezi cam tot ce ţi-ai dori şi să te şi odihneşti câte puţin.

Din punctul de vedere al atracţiilor turistice, Corfu stă mult mai bine, o vacanţă de o săptămână fiind insuficientă pentru a bifa măcar principalele obiective. Mă aşteptam aşadar să găsesc o insulă animată, invadată de turişti de toate naţiile – o contribuţie majoră având-o şi aeroportul din Kerkyra - şi chiar aşa a şi fost.

Locurile de maxim interes erau mereu aglomerate, la palatul Achileon, deşi ne-am dus dimineaţa devreme tot am avut parte de grupuri mari de turişti, în special nemţi şi britanici, mănăstirea din Paleokastritsa s-a dovedit şi ea neîncăpătoare pentru numărul mare de vizitatori, lucru de înţeles având în vedere frumuseţea sa. Peisajul variat şi spectaculos atrage şi el ca un magnet turiştii de pretutindeni, astfel că nu cred că există cineva care a ajuns în Corfu şi nu a văzut, de pildă, golfurile frumos dantelate din Paleokastritsa şi marea ce aici îmbracă nuanţe de un turcoaz parcă ireal.

Satele tradiţionale din zona de nord a insulei Corfu, drumurile strâmte pe care de multe ori încăpea doar o maşină, ne-au dat ceva emoţii mai cu seamă pentru că în repetate rânduri ni s-a întâmplat să ne pierdem drumul din cauza indicatoarelor care fie lipseau fie erau amplasate în locuri unde cu greu le puteai observa. Noi am avut mai multe hărţi la noi dar când am văzut cum stau lucrurile am hotărât să ne îndreptăm spre casă mai din timp, dar tot ne-a mai prins noaptea traversând câte o pădure de măslini – ce-i drept, luminată – sau urcând din greşeală spre o localitate din vârful unui deal, în loc să coborâm în direcţia opusă spre Messonghi... Timp de trei zile am parcurs în jur de 400 de kilometri dar nu cred că am reuşit să văd nici un sfert din câte are Corfu de oferit. Cred că cel mai bine ar fi dacă s-ar putea petrece măcar 10 zile pe insulă, pentru a avea timp şi de odihnă sau, ideal, jumătate din vacanţă să fii cazat în partea de nord a insulei şi jumătate undeva în capătul opus, pentru a nu fi în permanenţă pe drumuri.

Eu aş spune că insula Corfu se adresează în primul rând amatorilor de vacanţe active, mereu în căutare de ceva nou sau tinerilor dornici de distracţie, aici găsindu-se mai multe cluburi, localuri decât în Thassos care este o destinaţie mai liniştită, mai aproape de tradiţional. În Thassos traficul este mult mai lejer, te poţi deplasa în tihnă, fără să ai grija parcărilor sau a scuterelor prezente în număr mare în Corfu...

M-am ferit până acum să dau un răspuns ferm la întrebarea din titlu dar trebuie să recunosc în final că insula Thassos este cea care ocupă un loc special în amintirile mele. Corfu m-a cucerit cu peisajele sale de vis dar o părticică din sufletul meu a rămas tot în Thassos, locul unde vacanţele mele au început să aibă altă culoare. E greu de găsit argumente, sunt unele lucruri ce nu pot fi explicate ci pur şi simplu se simt. De aceea, indiferent unde veţi hotărî să mergeţi, vă doresc să aveţi vacanţe minunate, să nu lăsaţi nimic să vă strice buna-dispoziţie şi să vă bucuraţi pe deplin de fiecare clipă de libertate pentru că, până la urmă, cred că asta ne dorim cu toţii în vacanţe: să ne eliberăm de griji şi să trăim mai frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 9093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI