Mont-Saint-Michel — piramida din ocean

TIPĂREȘTE

Suntem pe drum de peste zece ore. Am plecat din Wurzburg pe la ora 10 dimineața cu direcția Saint Georges de Grehaigne, un sat mic din Bretania, in apropiere de Mont-Saint-Michel. Drum lung, de peste 1000 Km. Cu excepția centurii Parisului, unde am petrecut peste o oră, autostrada a fost destul de liberă, așa că am circulat destul de bine. Autostrada o părăsisem cu ceva timp in urmă, și acum mergeam pe N175, un drum național cu câte o bandă pe sens. Deși mergeam mereu spre soare, intunericul incepea incet să pună stăpânire pe tot ce ne inconjura. La un moment dat, in depărtare, o un punct luminos mi-a atras atenția. Era o piramidă cu o lumină puternică in vârf. Nu mi-a venit să cred că ceea ce vedeam in intuneric, acea piramidă aproape perfectă strălucind in intunericul nopții, era chiar Mont-Saint-Michel, principalul motiv pentru care mergeam in Bretania.

Aveam să constat in zilele următoare că celebrul munte era vizibil de la mare depărtare, ca o pată intunecată de formă piramidală in albastrul oceanului contopit cu cerul.

Le Mont-Saint-Michel este așezat la granița dintre Bretania și Normandia, ambele regiuni ale Franței disputându-și celebrul munte. Se pare totuși că aparține Bretaniei, dar asta, după părerea mea, are mai puțină importanță. Mont-Saint-Michel aparține Europei, fiind unul dintre cele mai vizitate obiective turistice de pe bătrânul continent.

Stânca granitică, inaltă de 78 metri și cu o circumferință de aproape 900 m, se află in Golful Saint-Malo, intr-un loc unde mareea inregistrează cel mai inalt nivel din Europa. In timpul fluxului, Mont-Saint-Michel devine o insulă, aflată nu departe de țărm. Imediat ce apa se retrage la km depărtare, Mont-Saint-Michel devine o peninsulă legată de țărm de o limbă de pământ.

Pe vremea celților, mica insulă stâncoasă se numea Muntele Tombe. Conform legendei, in anul 708, episcopului Aubert de la Avranches ii apare in vis, Arhanghelul Mihail. Trei apariții i-au fost necesare Arhanghelului Mihail până când episcopul a ințeles mesajul – să construiască pe Muntele Tombe, intr-un loc indicat de Arhanghel, un oratoriu. Sanctuarul s-a dorit a fi o replică a Sanctuarului Gargano din Italia, dar până la urmă episcopul Aubert a construit un sanctuar circular, aducând de la Gargano doar o piatră cu amprenta piciorului arhanghelului și o bucată de țesut de pe altar. Legenda spune că cele două artefacte au dispărut in anul 709, in urma unui tsunami. Tot in acel an sanctuarul a inceput să fie locuit de doisprezece călugări iar din anul 710 muntele se numește” Mont Saint Michel au péril de la Mer” . Au inceput să fie construite noi clădiri, iar din secolul al IX-lea, in timpul domniei lui Carol cel Mare, locul a fost numit Mont-Saint-Michel.

In anul 966 se stabilesc aici călugării benedectini, care au dezvoltat abația, aceasta devenind un important loc de pelerinaj și unul dintre centrele culturii medievale. Dar, o dată cu reforma religioasă din sec. al XVI-lea, interesul pelerinilor pentru acest loc a inceput să scadă iar numărul călugărilor a s-a redus semnificativ. După Revoluția Franceză, abația a fost inchisă și transformată in inchisoare pentru deținuți politici de nivel inalt, statut pe care l-a avut până in 1863, când inchisoarea a fost inchisă.

Urmare nenumăratelor apeluri ale unor importanți oameni de cultură ai vremii, a urmat o perioadă de consolidare și restaurare a mănăstirii, a fost construit, in stil neogotic, un turn inalt de 170 m, in vârful căruia, a fost instalată statuia din cupru a Arhanghelului Mihail. La sfârșitul secolului al XIX-lea apar și primele hoteluri pe insulă, muntele devenind un obiectiv turistic tot mai căutat.

Din anul 1979, Mont-Saint-Michel impreună cu golful din jurul insulei au fost incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cum am ajuns la Le Mont-Saint-Michel

Pentru Mont-Saint-Michel am rezervat o zi din vacanța noastră in Bretania. Am ajuns in jurul orei 10 dimineața in parcarea mare aflată puțin inainte de capătul drumului care duce la Munte.

Nu trebuie să cauți locuri libere de parcare, ești indrumat spre locul unde poți parca de cum ajungi. Trebuie să menționez că parcarea nu este deloc ieftină, costul fiind de 14,90 EURO pentru 24 de ore.

In apropierea parcării este un centru de informare turistică, de unde pleacă shuttle bus-uri gratuite. De la inceput ne-am hotărât că vom merge pe jos, hotărâre intărită in momentul in care am văzut coada mare de la la aceste shuttlere.

Dacă insă nu vrei să stai la coadă la bus dar nici pe jos nu vrei să mergi, poți lua, contra sumei de 6,70 Euro, nisste trăsuri trase de doi cai frumoși, numite” Maringote” .

Sunt insă și foarte mulți turiști care vin la Mont-Saint-Michel in excursii de o zi, cu trenul din Paris sau din alte localități. Dacă veniți din Paris, puteți lua trenul până in Pontorson și de acolo shuttle bus-ul până la Mont-Saint-Michel. Mai este un tren din Paris până in Caen, de unde puteți lua un alt tren până in Pontorson și apoi shuttle bus-ul până la Munte.

Din parcare, noi am pornit pe jos, pe un drum de aproape doi Km, și pot să spun că a fost cea mai bună alegere. Am mers pe un drum mărgint intr-o parte de râul Cousneson iar de cealaltă parte de lanuri de porumb. După un km am ajuns la pasarela care duce la insulă. Dacă mergi pe jos ai ocazia să vezi Mont-Saint-Michel crescând sub ochii tăi, să te plimbi pe câmpul de pe lângă pasarelă, să simți toată acea agitație din jurul insulei, să te oprești la fiecare pas când crezi că ai găsit un alt unghi, că vezi golful și insula intr-o altă lumină.

Satul Mont-Saint-Michel

Am ajuns la insulă și am intrat, trecând pe sub Poarta Regelui, in micul sat Mont-Saint-Michel. Am inceput să urc străduțele inguste, pietruite, mărginite de case vechi, transformate acum in hoteluri, restaurante sau magazine cu suveniruri.

Satul a inceput să fie construit incă din anul 709, iar in prezent numără aproximativ șaizeci de clădiri, in mare parte monumente istorice. Principala arteră este Grand Rue din care pornesc străduțe inguste, pe unele dintre ele abia putând să se strecoare o singură persoană.

La intrarea pe Grand Rue, se află celebrul restaurant La Mere Poulard, deschis in anul 1888, in perioada de restaurare a insulei. Personalități ale lumii artistice, conducători de state, prinți și prințese au călcat pragul celebrului restaurant, printre ei numărându-se Ernest Hemingway, Pablo Picasso, Claude Monet, regele Eduard al VII-lea, Georges Clemenceau, membri ai familiei imperiale japoneze, prinți și prințese din Rusia, aflate in exil.

Cel mai celebru fel de mancare este o omletă după o rețetă a Annetei Poulard, fondatoarea restaurantului. Peste 20 de Euro costă o omletă, dar prețul destul de mare nu ii impiedică pe pofticioși să stea la cozi lungi ca să obțină o porție din celebrul fel de mâncare.

Noi nu am zis pas la această omletă, nu aveam nici timp să stăm la coadă și nici nu ni s-a părut in regulă să cheltuim peste 50 de Euro pentru două omlete, oricât de pufoase ar fi fost ele.

Am lăsat străduțele satului și am urcat lângă fortificațiile ridicate in secolele XIV și XV. Plimbarea de-a lungul acestor fortificații oferă frumoase priveliști asupra golfului, iar dacă vrei să asiști la spectacolul fluxului și refluxului, fortificațiile sunt locul ideal.

Sunt și câteva muzee care pot fi vizitate – Muzeul Istoric din Mont-Saint-Michel sau Muzeul Maritim.

Noi am mers mai departe spre Mănăstirea Mont-Saint-Michel.

Mănăstirea Mont-Saint-Michel

Am ajuns și la cel mai important obiectiv al insulei, Mănăstirea Mont-Saint-Michel. Coada la intrare era destul de mare, mulțimea inșirându-se pe treptele care duceau la intrarea in mănăstire. A durat cam jumătate de oră până am reușit să ajungem la intrare, unde ni s-a verificat existența Certificatelor Verzi Covid și am achiziționat biletele.

Costul unui bilet este de 11 EURO, iar al unui audioghid de 3 EURO. Recomand audioghidul, a fost unul dintre cele mai complete și utile ghiduri pe care le-am intâlnit până acum.

Mănăstirea este structurată pe trei nivele, incepând cu Biserica Notre-Dame Sous-Terre, sanctuar construit aici in anul 966. Având in vedere fluxul mare de pelerini de la in ceputul secolului al X-lea, călugării au decis construirea unui nou sanctuar, care să il inlocuiască pe cel construit de Episcopul Aubert la inceputul sec. al VIII-lea.

Abația a fost ulterior mărită, peste Notre-Dame Sous-Terre fiind construite mai multe clădiri, abația fiind complet acoperită și uitată până la sfârșitul sec. al XIX-lea, când a fost redescoperită și restaurată.

Notre-Dame Sous-Terre poate fi vizitată doar cu ghid, in urma unei planificări prealabile. Din păcate nu am știut acest lucru, nu am putut să programăm vizita in acea zi, așa că a rămas pentru o eventuală dată viitoare.

Merveille, minunea Muntelui, reprezintă un ansamblu de construcții gotice in care locuiau călugării. Construcțiile au fost ridicate pe fața nordică a Muntelui, la inceputul sec. al XIII-lea. Cele trei niveluri care compun Merveille, cu o inălțime totală de 35 m, au fost ridicate pe parcursul a 25 de ani.

Prima incăpere o reprezintă Le Cellier, pivnița unde călugării țineau mâncarea și băutura.

Pivnița susține Sala Cavalerilor, unde se ajunge urcând o scară spiralată din piatră. Numele acestei săli vine de la Ordinul Cavalerilor Sfântului Mihail, ordin instituit de Ludovic al XI-lea. Numele este singurul care are legătură cu cavalerii, sala fiind de fapt un scriptorium, locul in care călugării copiau manuscrisele și le traduceau din greacă sau arabă in latină

Camera de oaspeți, se află la etajul doi din Merveille și era destinată oaspeților de seamă care vizitau Mănăstirea.

Tot din pivniță, printr-o ușă dublă se ajunge in Capelania, camera in care pelerinii se odihneau și se incălzeau după plimbările lungi prin golf,

La al treilea etaj se află Claustrul, locul in care călugării se intâlneau și meditau. De forma unui patrulater neregulat, Claustrul are in centru o grădină medievelă, recreată de un călugăr benedectin in 1966.

La al treilea nivel se află Reflectoriul, locul unde călugării serveau masa. Ghidul audio ne spune că masa se servea in tăcere deplină, călugării nu aveau voie să vorbească in timpul mesei. Singura voce care se auzea era cea a călugărului care citea textele sacre.

Biserica mănăstirii a fost cosntruită intre anii 1023 și 1085, pe cel mai inalt punct al stâncii. Biserica are o lungime de 80 de m, iar pentru construcția ei in vârful Muntelui, s-a folosit un subterfugiu prin extinderea artificială a suprafeței. Au fost construite cripte care aveau rolul de susținere a corului și a brațelor transeptului. Trei cripte servesc drept fundații: Cripta Marilor Stâlpi, Cripta Notre-Dame-des-Trentes-Cierges și Cripta Saint-Martin.

Naosul a fost construit deasupra vechii biserici Notre-Dame Sous-Terre, puternic consolidată in acest scop.

Corul construit inițial in stil romanic s-a prăbușit la inceputul secolului al XV-lea. A fost reconstruit, la mijlocul aceluiași secol, in stil gotic târziu.

Datorită nenumăratelor incendii, prăbușiri și restaurări, biserica este astăzi un amestec de stiluri arhitectonice.

Fațada bisericii a fost reconstruită in anul 1780, după ce a fost distrusă in urma unui incendiu. In fața bisericii este o terasă deschisă spre mare, cu frumoase priveliști asupra intregului golf.

Am petrecut mai bine de două ore prin Mănăstirea Mont-Saint-Michel, nici nu știu cum a trecut timpul. Nu am putut să redau in detaliu tot ce am văzut, mi-ar fi imposibil. Fotografiile sper să spună mai mult, dar chiar și dintre ele mi-a fost destul de greu să fac o selecție.

Golful Mont-Saint-Michel

Vizita la Mont-Saint-Michel nu este completă fără o plimbare, măcar una scurtă, prin golf.

In această zonă are loc cea mai mare mare din Europa, cu o inălțime medie intre 10 și 12 m, ajungând, in anumite condiții, chiar la 16 m.

La reflux apa se retrage la aproape 10 Km distanță, lăsând golful acoprit de un nisip fin, tocmai bun pentru o plimbare.

Orarul mareelor este afișat sau se poate consulta pe internet, și este bine de știut in cazul in care plecați la plimbare prin golf. Se fac și excursii organizate, conduse de ghizi care cunosc locul și timpul necesar parcurgerii diferitelor distanțe.

Noi am făcut o plimbare scurtă, cât să putem vedea și partea dinspre ocean a Muntelui. Nu ne-am aventurat prea mult, incepuse fluxul dar până la maximul lui mai erau cîteva ore. Este foarte plăcut să te plimbi desculț prin nisipul fin, mai greu este la ieșire că nu prea ai unde să te speli. Dar, cu o sticlă de apă problema este rezolvată.

Am scris mai mult decît de obicei, dar tot ste prea puțin față de cele văzute și simțite.

Voi incheia tot cu vorbele lui Victor Hugo, care inainte de moarte a spus:

” Mont-Saint-Michel este pentru Franța ceea ce Marea Piramidă este pentru Egipt. Trebuie să-l protejăm de orice mutilare. Mont-Saint-Michel trebuie să rămână o insulă. Trebuie protejată cu orice preț această dublă operă a naturii și a artei” .

Le Mont-Saint-Michel este așezat la granița dintre Bretania și Normandia, in Golful Saint-Malo

O plimbare prin satul Mont-Saint-Michel, o vizită la mănăstirea cu același nume, o plimbare după reflux, prin golful care inconjoară insula, toate la un loc sau chiar și separat pot să te relaxeze și să te distreze in egală măsură.

---

VIZUALIZĂRI: 3192 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI