Prima dată cu BACUL, o experiență memorabilă

TIPĂREȘTE

Fiindcă este vară, într-o zi de duminică, am decis să mergem... undeva!

În majoritatea cazurilor planific o ieșire cu ceva timp înainte, dar fiind vorba de o mini excursie de o zi, planificarea nu era imperios necesară. Totuși, am hotărât de acasă că vom traversa Dunărea cu... FERIBOTUL (cel puțin acesta era planul), lucru pe care nu-l mai făcusem absolut niciodată.

Am mai avut acest gând acum ceva vreme dar parcă aveam un ușor sentiment de frică. Totuși am hotărât că este cazul să trec peste acest sentiment, cumva nejustificat. Am luat rapid decizia de a merge spre Călărași pentru a luat feribotul sau bacul (nu știam sigur) către Silistra (Bulgaria).

Din verificările mele, mai mult pe un topic mai vechi de aici de pe AFA, nu am reușit să mă lămuresc 100%. Am plecat totuși la drum având destinația... Feribot Călărași.

Undeva după 12, am ajuns la malul Dunării. Venind dinspre Călărași, aveam Dunărea la stânga. Prima dată era locația Bacului și puțin mai înainte feribotul. Am dat și de panoul informativ cu orele feribotului.  

Înțelesesem că ar fi 2 feriboturi care fac cursele după un program prestabilit. Primul feribot pleacă din Călărași la ora 7 dimineața, apoi la interval de30-50 de minute se fac curse alături de feribotul bulgăresc denumit 'SPIKA FERI'. Cel românesc se numește '5 CĂLĂRAȘI'.

Așadar am ajuns în zona de control a poliției de frontieră, imediat înainte de îmbarcarea în feribot. Polițistul de acolo ne-a întrebat unde mergem... noi am zis: Păi... Bulgaria, Silistra...

El ne-a comunicat foarte amabil că feribotul este folosit acum doar de TIRuri, iar timpul de așteptare dar și cel de traversare este foarte mare, ajungând undeva la 2-3 ore cu totul! Ne-a spus că feribotul merge și foarte lent și are și traseul mai lung. O rețetă tocmai 'perfectă' pentru un timp de traversare exagerat de lung !

Ne-a recomandat BACUL pe lângă tocmai ce trecusem, acesta fiind folosit exclusiv de turisme sau alte mașini mici. Am făcut cale întoarsă și am ajuns în zona de îmbarcare (sau debarcare căci este aceeași) a BACului. Am plătit taxa de 55 lei pentru autoturism și ne-am îmbarcat.  

Procesul de îmbarcare și de plecare propiu-zisă a fost extrem de rapid și chiar mi-a plăcut agilitatea cu care se mișcau angajații Bacului, în număr de 3-4. Am asistat precum un copil, la manevrele acționării sistemului de compensare (echilibrare) a bacului.

În cazul bacurilor și al altor tipuri de ambarcațiuni de transport, aceste sisteme folosesc de obicei pistoane hidraulice sau cilindri hidraulici pentru a ajusta poziția și unghiul rampei de îmbarcare și debarcare, asigurând astfel un transfer sigur și lin între bac și mal.

Aceste sisteme sunt esențiale pentru a compensa variațiile de nivel ale apei și pentru a asigura alinierea corectă a rampei cu platforma de pe mal, indiferent de condițiile de încărcare ale bacului sau de nivelul apei.

După ce ne-am desprins de mal, călătoria a durat undeva la 8-10 minute, adică extrem de rapidă. La dus am folosit bacul denumit CRISTIAN. Spre diferență de feriboturile imense cu care eram obișnuit din Grecia și Turcia, aici nu prea am avut mult loc unde să ne putem feri de razele solare care erau destul de puternice. Motiv pentru care mulți rămăseseră în mașini. Bacurile acestea nu sunt mari, având o capacitate redusă, de 15-20 mașini.

Ni se spusese de la casierie că vama este pe partea opusă, tot în România și îmi dădea cu virgulă... cum tot România? Nu traversăm în... Bulgaria? Nu...

De aici din Sudul Călărași-ului sau nordul orașului Silistra, granița României 'o ia' în jos, mult mai jos de cursul Dunării, ajungând la un moment dat la Vama Veche. Așa că debarcarea s-a făcut tot pe pământ românesc, cumva ciudată granița. O mică parte din malul orașului Silistra este pământ românesc. Ajungi la debarcare, mergi pe strada care duce spre  vamă, iar pe dreapta după ceva copaci și cred că și un gard... Bulgaria, unde am zărit multe blocuri vechi, din perioada comunistă.

Așadar debarcarea s-a produs la fel de repede ca și îmbarcarea. Chiar și mașinile cu garda la sol ceva mai redusă, nu păreau să întâmpine probleme din cauza diferențelor de nivel.

Cum spuneam, am debarcat pe pământ românesc, iar dacă am menține direcția drumului DN3, am putea merge liniștiți spre Ostrov, Bugeac, Lipnița, plus multe alte localități din România, fără să intrăm în Bulgaria.

Revenind. Imediat cum am debarcat, am mai mers câteva sute de metri și ne-am pus la coadă la vama Ostrov-Silistra. O vamă mică cu doar 2 porți pe sens din care doar un culoare era deschis. Vama era la marginea unui cartier de blocuri vechi (cele menționate anterior), o poziționare tare ciudată din punctul meu de vedere. Multe persoane traversaseră cu BACUL pe jos. După calculele mele erau bulgari care probabil au fost în vizită la noi sau români care vizitau Bulgaria. Nu știu cât costă trecerea pe cale pietonală, nu am întrebat.

Entuziasmul mersului cu bacul s-a tăiat destul de brusc când am observat că mașinile din fața noastră care așteptau la control, nu se mișcau deloc. Deși aveam doar 6-7 mașini, am stat mai bine de 20 de minute. Din ce am văzut, aveau prioritate cei care erau pe jos. S-au pus la coadă ca la magazin, pe partea stângă, erau verificați și abia apoi au început să verifice mașinile.  

Cumva stranie această continuă tevatură birocratică dintre români și bulgari. Am fost controlați inclusiv la bagaje iar la acte... totul regulamentar. Pașapoartele scanate atât de vameșul român cât și de cel bulgar, plus talonul mașinii. Da știu că așa este procedura dar mi s-a părut cam exagerat plus că abia se mișcau.

Returul

După ce am vizitat una alta de prin Silistra, ne-am întors spre bac. La retur desigur că am stat din nou la minunata vamă, undeva la 15 minute deși numărul de mașini nu era ridicat dar ca și la venire, din cele 2 benzi, era deschisă doar una.

Am plătit din nou 55 lei (cu cardul) pentru autoturism (nu contează numărul de persoane). Ne-am pus la rând, fiind a doua mașină ce aștepta îmbarcarea. După aproximativ 10 minute a venit și bacul, de data aceasta bacul MARIA.

Am urmărit din nou cu mare curiozitate, mânuirea sistemului de compensare dintre bac și mal. O invenție atât de banală dar atât de eficientă, fără de care nu prea aveam cum să folosim bacul. Ca și la dus, călătoria a fost super rapidă, în nici 10 minute fiind deja lipiți de malul debarcării.

Per total mi-a plăcut foarte mult experiența și cu siguranță aș repeta o ieșire de genul acesta. Despre preț nu știu ce să zic... dar costurile operării unor astfel de bacuri sunt convins că nu sunt mici, apoi ai combustibil, personal, salarii plus alte cheltuieli. De trecut ca turist nu treci des pe aici, așa că cei 11 euro/sens mi se par chiar decenți ca și tarif.  

Pentru mine nu a fost doar o traversare, a fost o... experiență frumoasă.

---

VIZUALIZĂRI: 666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI