Pasquetta la Vatican (Micul Paste - A doua zi de Paste)

TIPĂREȘTE

Vin cu aceasta poveste acum, ca o urmare fireasca a sarbatorii Pastelui catolic, petrecut la Roma.

Fiecare om care a ajuns sa vada Vaticanul poate spune cateva lucruri despre el. Pe unii ii atrage spiritualitatea, pe alti ii impresioneaza maretia iar pe unii pur si simplu dorinta de a vedea un lucru unic si maret. Asa se explica de ce in marea de oamenii care viziteaza zilnic sediul suprem al catolicismului, am intalnit sute de oameni de toate rasele, de toate culturile si credintele alaturi de care i-am trecut si eu pragul.

Cand am ajuns la doi pasi de Vatican, am avut pentru prima oara in viata mea de turist, o senzatie de... retinere. Ma simteam ca un scolar scos la tabla care mai trage de timp. Ceva parca ma facea sa aman momentul. Era si o zi speciala; a doua zi de Paste la catolici si parca incarcatura era si mai mare.

O eleganta si bine dotata cafenea din apropiere, m-a facut sa trec peste acel moment. Cafeneaua se numeste Sf. Petru si facand o gluma ca si sfintilor poate le place cafeaua (ca doar este de post) am baut o cescuta de licoare energizanta, am facut si ce nu accepta preotii (am fumat) si mult mai curajoasa dupa cele doua ispravi, am pasit in marea Piata Sf. Petru a Vaticanului venind de pe Bulevardul "Via della Conciliazione" construit din ordinul lui Mussolini.

Si cei care au ajuns pana acolo dar si cei care au vazut filme si fotografii stiu cat de mare este Piata Sf. Petru. Daca o privesti doar ca o piata este mare, dar daca te gandesti ca este jumatate dintr-un stat... se schimba perceptia. Caci Vaticanul este cel mai mic stat suveran cu cea mai mica populatie dar cu cea mai mare importanta religioasa pentru crestinii catolici din intrega lume. Acolo, pe mai putin de o jumatate de kmp. este resedinta papilor in Palatul Apostolic cu a sa Capela Sixtina, acolo este Bazilica Sfantului Petru, muzeele si alte cateva cladiri administrative. Desi exterm de mic, statul Vatican, are multe din institutiile firesti: are administratie, tribunal, serviciu postal, bancar, feroviar, de radio si presa scrisa, armata si ce este neobisnuit la bancomate se foloseste limba latina (asta nu am verificat-o, mi-a spus-o cineva). Emite monede si timbre si are domeniu pe internet. 560 de persoane detin cetatenie vaticana, din care mai putin de 150 sunt laici.

Am admirat atat cat pot fi vazute din piata, de jos, statuia lui Isus, cea a Sf. Ioan Botezatorul si cele 11 ale apostolilor, caci cea a lui Petru se afla in interior. Coloanele care definesc piata, opera artistului Bernini, constituie frontiera de stat dintre Vatican si Italia. Deasupra lor, 140 de statui intampina turistii si credinciosii.

In piata sunt doua mari fantani arteziene; am mers de la o fantana la alta pentru a vedea operele de arta ale lor. Nu am trecut indiferenta nici pe langa obeliscul egiptean din centrul pietei, inalt de 40 m. caruia i s-a atasat o cruce in varf, dar care mie imi ridica multe semne de intrebare. Daca nu materialul din care este realizat ii da valoare... care este legatura, simbolul sau asemanarea cu crestinismul? Oare ce scrie pe el atat de important incat merita sa stea " in curtea " statului pontifical? Este adevarat ca egiptenii antici credeau intr-o multime de zei iar noi crestinii desi spunem ca avem un Dumnezeu unic, am ridicat din randul oamenilor credinciosi o pleiada de sfinti... dar eu tot nu vad legatura. Pana acum nimeni nu m-a putut lamuri. Dar trecand peste acest aspect intr-un final m-am asezat la randul de la intrare. Controlul mi s-a parut destul de superficial: seara la hotel mi-am sat seama ca aveam in rucsac o pila si o forfecuta, care ar intra in categoria lucrurilor interzise. Spun asta pentru ca am citit odata undeva ca distrugerile sunt atat de fregvente si faptasi nedepistati, incat ma asteptam la mai multa vigilenta.

Simpatic mi s-a parul un strajer din garda elevetiana. Spun simpatic fara nici o urma de ironie, referindu-ma doar la costumul sau medieval. In rest am tot respectul fata de cei de azi si de istoria lor ce se leaga de mai bine de 500 de ani cu istoria crestinismului. Primii 150 de bravi soldati elvetieni care au primit binecuvantarea Papei Iulius al II-lea in sec XVI au deschis un lung drum de devotament pentru papalitate si pentru crestinism. Astazi pe langa devotament soldatii din garzile elvetiene trebuie sa fie tineri intre 19- 30 de ani, necasatoriti, absolventi de scoala militara in Elvetia si sa aiba cel putin 1,74 m inaltime.

Nimic nu este lasat la voia intamplarii; nici macar usile bazilicii. Fiecare are o semnificatie, fiecare este opera unui artist si poate fi accesata cu ocazii speciale. Astfel " Usa Mortilor " cea din stanga este folosita in procesiunile funerare si pe ea sunt reprezentate scene din Vechiul Testament, Buna Vestire si Rastignirea. Pe usa din dreapta, cea mai recenta, panourile reprezinta " Binele si Raul".

Am trecut de imensa usa centrala din bronz, ce are peste 550 de ani vechime. Pe ea artistul Filareto, a imortalizat cele sapte Sfinte Taine; botezul, spovedania, miruirea, casatoria preotia, euharistia (cand mancand paine si band vin ne unim cu trupul Mantuitotului) si maslu (izbăvirea celui suferind prin ungerea cu ulei sfintit si prin rugaciune).

Cu ochii in tavanul inalt si frumos, aproape neatenta pe unde calc, am pasit in Bazilica Sf. Petru. Grandioasa; impresionanta; magnifica. Cred ca as putea insira toate cuvintele similare din vocabular pentru a reda senzatiile traite de mine in fata multor altare, frescelor, sculpturilor si mai ales in fata mormantul Sf. Petru.

Istoric vorbind totul a pornit de la locul in care a fost martirizat apostolul Petru unul din apostolii lui Isus, care desi la inceput a crezut cu tarie ca doar iudeii pot fi increstinati, si-a trait ultimii ani din viata la Roma unde a predicat si atras multi adepti. Cand Petru a fost condamnat la moarte a cerut sa fie crucificat cu capul in jos, pentru a se deosebi de Isus. Asta se intampla in a doua jumatate a sec. I e. n. O suta de ani mai tarziu crestinii din Roma au ridicat un mic monument funerar pe locul unde a fost inmormantat, iar dupa alte doua sute de ani Imparatul Constantin a cerut ridicarea pe acelasi loc a unei biserici.

Cand in sec. XX. s-au facut sapaturi arheologice si a fost cercetat scheletul gasit in mormant, scepticii au spus ca un schelet mic de inaltime, fara semnele specifice lasata de piroane in timplul crucificarii, putin probabil sa fie al lui Petru. Cu toate acestea, din ciclul " crede si nu cerceta " biserica isi sustine cu tarie convingerile si locul a devenit loc sfant de pelerinaj pentru multi credinciosi.

In interior totul emana grandoare; de la dimensiuni, la materialele folosite (marmura, travertin sau bronz) pana la nume ilustre care au realizat operele de arta; Bernini, Michelangelo, Canova si multi altii. Nu poti sa ajungi inauntru si sa nu remarci de la intrare, imensul baldachin inalt de 29m. (cat un bloc cu 10 etaje), realizat din bronz sub domul inalt de 138 m. cu un diametru de 42 m. pictat de Michelangelo. Minunata realizare arhitecturala si artistica este cea mai mare lucrare din bronz din lume.

In centru sub marea cupola este mormantul Apostolului Petru, mai exact grota Vaticanului, care reprezintă cripta bazilicei, unde mai sunt inmormantati cativa papi, cardinali si printi.

Din punct de vedere arhitectural si artistic, bazilica este ce a dat mai maret, mai fastuos si mai elegant stilul baroc roman. Cum obrazul subtire cu cheltuiala se tine, catolicismul niciodata nu a facut economie cand a fost vorba de fast. A dorit mereu sa se impuna nu doar prin concepte religioase ci si prin imagine. De cateva sute de ani incoace, necontenit se cheltuiesc sume fabuloase pentru imagine... si rezultatele se vad.

Nimeni nu poate ignora „ Pieta „ opera in marmura a lui Michelangelo; opera sa din tinerete (avea doar 24 de ani) singura lucrare pe care artistul a semnat-o. Pieta este o sculptura din marmură de Carrara ce o reprezintă pe Fecioara Maria tinand pe brate corpul lui Iisus, dupa ce a fost coborat de pe cruce.

Dar parca cel mai mult mi-a placut „ Adevarul” un ansamblui statuar realizat de Gian Lorenzo Bernini. Printr-o tehnica desavarsita acesta a dat la lumina din marmura bruta, o splendoare de statuie... Nu cred ca am vazut vreodata o marmura ata de bine prelucrata incat sa imite catifeaua si matesea atat de perfect.

Nu mai putin de 45 de altare imense, fiecare cu povestea si opera sa artistica, inobileaza interiorul bazilicii. In alte 39 de nise, exista statuia unui sfant intemeietor al unui ordin religios. Ce sa admiri mai intai? Ce sa spui ca ti-a placut mai mult? Totul si toate.

Am vizitat Muzeul Trezoreriei din incinta. Acolo, etalate in vitrine securizate sunt alte splendori dar la scara redusa (in comparatie cu statuile imense): ostensorii si multe alte obiecte de cult, din aur, batute cu diamante cum nu am ocazia sa vad in fiecare zi. Un muzeograf s-a straduit sa mi garanteze ca sunt piesele autentice si nu copii.

In bazilica oriunde am privit, am descoperit o opera de arta. Pana si pavimentul din marmura este frumos; pana si capacele din bronz de pe podea, cu stema Vaticanului sunt deosebite.

Eu una, pentruca nici banii si nici timpul nu imi permit sa vad toate frumusetile lumii, incerc macar pe cele din categoria " cea mai... " sa nu le pierd banal, trecand pe langa ele. Asa am facut si cat am stat in Roma; am vizitat cea mai mare Basilica europeana a crestinatatii. Si ca mine sunt si vor fi multi.

Daca Bazilica Sf. Petru este un mormant... atunci este cel mai frumos, valoros si grandios mormant de pe Pamant.

Voi reveni cu mai multe fotografii dupa ce voi reusi sa le recuperez de pe o camera care nu mai functioneaza bine pentru moment.

---

VIZUALIZĂRI: 3808 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI