Vaticanul a fumegat si pentru noi odata!

TIPĂREȘTE

Buna seara dragii mei ori as putea spune dragi crestini pentru ca in postarea de astazi o sa derulez o vizita fascinanta la Vatican, orasul unde s-au mutat papii dupa esecul Avignon si unde au construit o catedrala monumentala in care sa-si doarma somnul de veci.

Cred ca absolut toti am urmarit cu sufletul la gura funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea si in gand ne-am propus macar odata sa ajungem sa calcam pietrele Vaticanului.

Zis si facut, dupa un revelion neaos romanesc am decis sa propun grupului un city break la Roma, mai ales ca fiecare dintre noi cunosteam istoria Imperiilor romane in diverse forme de la cele scrise pana la filmele de actiune culminand cu a doua cadere a Constantinopolului cand Imperiul a pierdut Cornul de Aur in favoarea otomanilor.

Fiind city break si prima vizita in capitala antica a lumii am ales o cazare prin Airbnb si sincer va spun ca a fost o cazare care ne-a taiat rasuflarea. Intr-un cartier de ambasade cam la 900 m de Vatican se afla viluta unde am inchiriat penthouse-ul de la ultimul etaj.

Dupa ce am aterizat pe aeroportul low cost al Romei ne-a asteptat microbuzul inchiriat dinainte, am uitat sa va spun ca in general am invatat ca fiind grup e mult mai util sa inchiriezi transfer de la aeroport dus-intors, si dupa un periplu cu inima, rinichii si plamanii in gat ca in „Vacanta la Roma" cu un sofer care oprea la 1 cm in fundul fiecarui motorino, am ajuns la cazare unde sincer am fost impresionati. Terasa foarte mare la etajul 4 al vilei dezvelea in proxima apropiere cupola bazilicii San Pietro.

Dupa ce ne-am acomodat cu aerul de Italia si am inceput sa stalcim cuvintele putin ca doar nu-i asa orice roman stie putina italiana, am plecat in recunoastere pe jos catre Tibru pe langa zidurile monumentale ale Vaticanului. Asa cum deja cred ca ma stiti, nu las nimic in voia sortii si de fiecare data cumpar online inainte de excursie toate biletele de intrare la muzee asa incat avem o zi muzeul Vaticanului, iar alta zi catedrala si orasul Vatican in sine.

Fiind deja seara am mers sa mancam la o Trattoria unde ne-am simtit extraordinar, restaurantul micut dar extrem de cochet si scump fiind condus din tata in fiu si avand o istorie fabuloasa, surpriza a venit de la seful de sala care dupa ce ne-a lasat cateva minute sa ne stalxim limba si sa ne dam mari turisti a zis ca il cheama George :)) ) si e din Bacau.

Masa a fost delicioasa dar portofele au plans putin mai ales ca am stropit cu vin am mancat un antipasti de melone con prosciuto :)) ) etc, oricum fiind in traditia noastra ca in prima seara ne-o cam luam indiferent de tara.

Am adormit cu ochii in cerul instelat al Romei si cu Vaticanul veghind in apropierea noastra de parca ii simteam respiratia de secole, era cumva ca un monstru adormit.

A doua zi dupa ce am luat cu totii micul dejun in Pazio facut pe terasa din termopane cu mobilier alb si ne-a cuprins o stare de bine am plecat catre prima zi de vizitare a Vaticanului.

Ne-am asezat la o coada lunga ce se insiruia pe langa ziduri ca un sarpe boa dar care surprinzator a mers destul de repede pentru ca intr-un loc se bifurca intre cei care aveau bilet online si restul.

Am trecut pragul muzeului unde in prima instanta totul parea comercial, apoi pas cu pas, sala cu sala pana spre Capela Sixtina ne-am lasat purtati in istorie, am revazut in gand Regii Blestematii cu comorile ascunse in labirintul Egiptului, am trecut pe langa istoria antica, printre mii de relicve picturi si statui, sute de opere de arta coplesitoare pana spre curtea interioara unde am facut un popas la cafea.

Nu stiu cand au trecut cateva ore si mii de imagini incarcate de istorie ce ni s-au perindat prin fata ochilor si am inceput urcarea pe treptele catre Capela Sixtina. Aveam in minte mii de filme despre cum ar trebui sa arate, nu cred ca exista om pe planeta care sa nu fi auzit de Michelangelo si iata ca noi eram acum la distanta de sute de ani dar in aceeasi incapere, in fata operei uriase a artistului.

Timpul a zburat pozele au iesit blurate, oricum era interzis, dar coplesiti de insemnatate momentului am trecut prin Capela si ne-am trezit dincolo de ea in buzele scarii spiralate monumentale unde s-au facut sute de filme. A fost ca in filmul " Back in the Future" doar ca noi eram in trecut.

Scara ne-a luat in valtoarea ei si trecand prin magazinul de suveniruri ne-a aruncat in strada unde brusc am simtit in spatele nostru din nou zidurile reci ale cetatii Vaticanului. Am plecat cumva ametiti de lectia de sitorie si arta ce ne-a fost dezvaluita noua muritorilor, putin parca prea mult si de neinteles pentru epoca moderna de astazi.

Ne-am oprit intr-un magazin de cartier in cautare de " porchetta" o sunca de porc cu mirodenii facuta doar de ei si evident ca ne-a servit o romanca ce lucra la o bacanie in cartier, dar oricum informatia era prea multa pentru procesoarele noastre. Seara am adormit din nou dupa o bere bauta pe terasa si cu aerul de Vatican in plamani.

Cum noptile in concedii trec fulgerator asa ne-am trezit si noi in a doua zi de vizitare a Vaticanului, astazi axati pe partea bisericeasca cumva si in minte cu toate povestile si intrigile de la Vatican toti stiind si vazand filmul cel mai recent cu alegerea noului Papa si iesirea fumului care anunta acest lucru.

A venit si momentul celei de-a doua vizite si cum suntem adeptii mersului pe jos am pornit orientandu-ne geografic in jurul zidului si am mers destul de mult ocolind cetatea prin dreapta si urcand si coborand prin parcurile ei pana la unul dintre arcele monumentale de intrare in piata bazilicii. Pana acolo totul a fost normal insa din momentul in care am avut acces pe platoul din fata bazilii ne-am vazut brusc niste purici mici intr-o lume sculptata triumfatoare crestina.

Am luat coada din dreptul obeliscului central avand in minte mereu slujbele cu zeci de mii de participanti in piata si cu ochii la balconul unde am crezut ca in orice clipa poate iesi Papa sa ne intampine am intrat incet pe sub colonade pana la usile, portile Bazilicii San Pietro. Piosi am calcat in interior unde am avut senzatia ca ne sufocam de atata maretie un alcov urias in centru era pregatit pentru slujba de a doua zi de Boboteaza.

Catedrala in sine e un monument fara egal aproape indescriptibil in cuvinte, totul este, daca asa o fi, creat de mana omului si inevitabil te gandesti la realitatile Romaniei de azi. Am trecut c u gurile cascate prin fata altarului la ale carui poale erau niste munti de trandafiri albi, apoi am coborat printre relicve in subsol unde sunt inmormantati Papii.

Totul este ametitor si doar experienta momentului poate aduce greutate cuvintelor, apoi am urcat cu liftul catre cupola Bazilii, iar de la locul unde am iesit pe cerul vaticanului am luat in piept o scara spiralata inclinata ametitoare care nu iti dadea voie sa renunti oricat de claustrofob ai fi, pana nu ajungi sus deasupra nacelei de unde vedeam jos mici furnici de oameni vizitand, car cu ptuin timp in urma eram noi.

De sus am vazut ceea ce au vazut ochii imparatilor Romei, intreaga cetate asternandu-se in zare, cladirile monumentale ne apasau cu importanta lor, iar jos Garda Elvetiana colorata cu pantalonii lor bufanti in dungi caraghiosi tineau in mana halebardele. Am inchis ochii pentru o clipa si ne-a teleportat in acele timpuri revenirea fiind dureroasa. Roma, Vaticanul era acolo jos la picioarele noastre de muritori dormindu-si somnul de milenii.

Am iesit din Bazilica ametiti, si am mers pe aleea principala printre ambasadele statelor reprezentate in capitala crestinatatii. Cerul ne plangea cu un soare la asfintit sfasiat de solemnitatea momentului, iar noi muritorii de rand ne-am indreptat pasii dincolo de de poveste, in realitatea secolului 21.

Multe magazine cu clasicele chinezarii, multe gunoaie neridicate, strazile usor stricate, atmosfera de Bucuresti.

---

VIZUALIZĂRI: 1355 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI