Muzeele Vaticanului – o etalare fără egal a artei și spiritualității creștine

TIPĂREȘTE

Călătoria la Roma nu poate fi desăvârșită decât incluzând în lista obiectivelor de vizitat și Vaticanul. Este fără doar și poate una din cele mai accesate destinații ”must-see” de pe mapamond și unul dintre cele mai spectaculoase, mai cuprinzătoare și mai reprezentative repere ilustrative pentru istoria, arta și credința umanității, pornind din antichitate și până azi.

Vaticanul devine și mai irezistibil dacă adăugăm acestui elan cultural și teologic, istoria misterioasă și de multe ori picantă a capitalei catolice a creștinismului: a existat sau nu papesa Ioana și tragicul ei sfârșit? care e adevărul despre Papa Alexandru al VI-lea și celebra sa familie Borgia? dar despre atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea? care este adevărata profeție de la Fatima și de ce Vaticanul se ferește să vorbească deschis despre ea? de ce o parte din arhivele Vaticanului sunt strict secrete și chiar cele deschise publicului permit accesul doar cu aprobări speciale și cu numeroase interdicții sau limitări? există un cod secret al Capelei Sixtine? care e prețul ”dispenselor”papale și cât de legată e istoria Inchiziției de istoria Vaticanului? ce ne facem cu ”microbul” perversiunilor sexuale de care se pare că s-au molipsit slujitorii bisericii catolice? Și chiar dacă toate aceste întrebări ne stau pe buze, sigur e că o vizită la Vatican nu le va găsi răspunsul!

În ciuda dimensiunilor foarte mici ale acestei enclave (0,44 kmp), care-i conferă statutul de cel mai mic stat suveran al lumii, lista obiectivelor de vizitat în Vatican nu este deloc scurtă, numai că accesul turistului de rând la acestea este restricționat și limitat de regulile administrației statului papal. Este motivul pentru care, cel mai adesea, vizitatorul se limitează la a accesa doar două obiective: Piața și Basilica San Pietro și Muzeele Vaticanului. Sunt de fapt cele mai reprezentative repere turistice și de pelerinaj catolic ale Vaticanului, așa încât dacă turistul de rând le va vedea numai pe acestea, el nu va fi tulburat de senzația neliniștitoare că a fost acolo și a pierdut ocazia de a vedea ceva important.

O vizită la Vatican presupune afectarea unui buget de timp de cel puțin o zi. Aceasta nu înseamnă că vei reuși să vezi pe îndelete totul și nici că nu vei dori să te reîntorci măcar o dată pentru a întregi panoplia reperelor turistice care merită a fi văzute și chiar revăzute.

În ce mă privește, am avut șansa să vizitez Vaticanul în două rânduri și în ciuda faptului că ultima vizită a fost una mai amănunțită, mărturisesc că n-aș ezita niciodată să mă întorc acolo ori de câte ori destinul mi-ar oferi acest prilej. Pentru mine, Vaticanul rămâne primul pe lista celor n locuri demne de vizitat într-o viață de om. De aceea, contrar propriilor mele opinii potrivit cărora nu este productiv și onest să încerci a- ți impune propriile păreri și preferințe în oricare domeniu aflat în discuție, mă simt datoare să recomand cu convingere și cu căldură vizitarea aceastei destinații de top, fără de care imaginea pe care orice om și-o făurește despre artă și creație umană, ar fi incompletă.

Pentru cei care au văzut Vaticanul, dar mai ales pentru cei care încă nu l-au văzut sau chiar nu vor avea prilejul de a-l vedea vreodată, îngăduiți-mi să rememorez ultima mea vizită aici și să fiu un modest ghid virtual, mergând pe urmele pașilor grupului nostru, admirabil ghidat de venerabila doamnă octogenară despre care am mai vorbit în unele review-uri anterioare. Cele două obiective turistice vizitate vor face subiectul a două review-uri separate, căci ele nu numai că implică un volum mare de informații, dar se și constituie în două repere de sine stătătoare, pe care le putem vizita pe rând, chiar și în două zile distincte.

Încep a povesti despre Muzeele Vaticanului, pentru că și vizita noastră la Vatican a debutat tot cu ele; am să trec peste reperele istorice ce au marcat existența și evoluția acestor muzee, pentru că despre acest subiect puteți consulta o mulțime de pagini web sau albume și texte tipărite, mult mai complete și mai exacte în informații decât aș putea eu să redau pe seama celor reținute de la ghida noastră.

Era o dimineață înnorată, dar calmă, o zi de început de octombrie, când ne-am așezat la imensa coadă de vizitatori ce înconjura impozantul zid al cetății vaticane, începând de la Piazza del Risorgimento și până la intrarea vizitatorilor de pe Viale Vaticano.

Întrucât accesul autocarelor în zonă este restricționat, am fost debarcați inițial într-o stație de autobuz de pe Via della Conciliazione. Mergând pe jos, am depășit zona colonadei nordice a Pieței San Pietro, apoi intrarea Santa Ana în cetatea Vaticanului și după ce am înconjurat o parte din zidurile cetății ne-am alipit cozii deja formate încă de la prima oră a dimineții. Era doar 9,00 și timp de aproape o oră și jumătate am înaintat cu viteza melcului până la intrarea în Muzeele Vaticanului. Această așteptare poate fi evitată dacă aveți inspirația să faceți rezervare de bilete în avans (on-line, detalii despre condiții și tarife: aici), sau dacă vă înscrieți în grupul vreunui ghid autorizat, constituit de multe ori ad-hoc, chiar în vecinătatea cozii de la intrare, caz în care veți plăti firește un tarif mai mare, care include și prestația ghidului.

În fine, iată că ne-a venit și nouă rândul să trecem pragul muzeelor Vaticane: am depășit cu bine zona scanerului de securitate (aici, pe lângă restricțiile de securitate, trebuie să aveți în vedere și impunerile de vestimentație decentă; sfaturi utile și obligatorii: aici) și curând am intrat în posesia biletelor de acces (15 euro/persoană). De la ghișeele de bilete se pot procura infoghiduri în principalele limbi de circulație mondială, atât audio, cât și în format tipărit, care se dovedesc a fi extrem de utile și necesare pentru a te putea descurca prin labirintul a numeroase săli și coridoare ce se deschid vizitării. Noi nu am avut nevoie să profităm de aceste facilități, pe de-o parte pentru că eram însoțiți de propriul ghid, iar pe de alta, pentru că încă de la plecarea din hotelul în care eram cazați, ni s-au distribuit niște foi conținând planul arhitectural al zonelor muzeale pe care urma să le vizităm. Întrucât consider aceste planuri foarte utile și foarte simplu de urmărit, le atașez ca fișiere foto, cu precizarea că explicații despre zonele notate cu cifre voi furniza în cursul review-ului.

Datorită timpului limitat, impus de pespectiva accesării în aceeași zi și a Bazilicii San Pietro, am fost consultați asupra oportunității de a vizita muzeele situate în aripa din dreapta (vest) a scării principale de acces. Este vorba de Pinacotecă - Galeria de picturi (5), Muzeul de istorie al mijloacelor de transport și Muzeele Paoline-Muzeul de antichități păgâne, Muzeul de antichităși creștine, Muzeul Etnologic Misionar (4) . Fiindcă printre noi se aflau mai puțini amatori de pictură, dar și pentru că acestea sunt considerate în general a fi mai monotone, în ciuda notorietatii și celebrității mai multor exponate, s-a optat pentru excluderea lor din traseul de vizitare. Pentru iubitorii și admiratorii acestui gen de exponate, muzeele menționate pot constitui fără îndoială, subiecte interesante de studiu și contemplare, care nu vor dezamăgi niciun vizitator.

Am pornit așadar a vizita aripa din stânga (est) a ansamblului de muzee de la Vatican, adică aripa găzduită de o parte a clădirii Palatului Apostolic.

Urcând mai întâi la etajul inferior pe o scară rulantă, traseul nostru se continuă spre stânga, pe lângă un restaurant elegant (6), până într-un atrium cu patru ieșiri (7). De aici, accesând prima intrare de pe partea stângă, depășim Scara Simonetti (poartă numele cunoscutului arhitect al secolului al 18-lea) și pătrundem în sălile Muzeului Pio Clementine, inclus în mai larga titulatură a Muzeului Gregorian Etrusc. El ocupă două etaje ale capătului de nord al Palatului Apostolic, respectiv pavilionul Belvedere. Vizităm sălile în ordine, trecând dintr-una, într-alta. Mai întâi, camerele de la etajul inferior:

-sala în formă de cruce greacă (8) - se remarcă prin cele două exponate rare din perioada creștină timpurie: două sarcofage grandioase, originale, din porfir cărămiziu, unul aparținând Sfintei Elena, mama Împăratului Constantin și celălalt Constantinei, fiica aceluiași împărat; un impresionant mozaic antic adus din Tusculum poate fi admirat în centrul sălii;

-sala circulară (9) -plasează în jurul unui superb mozaic central adus din Orticoli, înfățisând o scenă de bătălie între greci și centauri, mai multe busturi și statui impozante, dintre care se distinge cea a lui Jupiter din Ocriculum, precum și statuia din bronz aurit a lui Hercule. Remarcabilă este și cada din porfir a lui Nero, adusă de la Domus Aurea, dar și cupola acoperișului, imitând cu acuratețe cupola Pantheonului; arhitectura sălii este semnată de Michelangelo Simonetti;

-sala muzelor (10) -alături de impozanta statuie a lui Apollo, sunt expuse mai multe statui ale muzelor, toate descoperite între ruinele unei vile antice din Tivoli. Mai multe busturi ale marilor gânditori greci (Homer, Socrate, Platon, Epicur, Demostene), dar și celebrul ”Torso Belvedere”, creația lui Apollonius din Atena, care l-a inspirat atât de mult pe Michelangelo, întregesc această minunată expoziție de sculpturi;

- sala animalelor (11) -expune diverse statui antice, de diverse mărimi, înfățisând animale sălbatice, dar și domestice;

-sala măștilor (13), galeria de statui (12) și galeria de busturi și portrete (14) , precum arată și denumirea lor, etalează colecții întregi de măști, statui și busturi grecești și romane, în principal ale unor împărați romani, unele originale, altele doar copii. Dintre ele, se remarcă statuia Ariadnei dormind, o copie romană a originalului din Pergam, găzduită de Galeria de statui.

De la Galeria de busturi ne întoarcem la Sala animalelor, de unde putem să ieșim în Curtea octogonală (15) . Este o curte interioară de dimensiuni nu foarte mari, cu o oază mică de vegetație în mijloc. Între zidurile exterioare care o mărginesc, patru nișe delimitate de arcuri masive din piatră sunt gazdele unor statui impresionante dedicate câtorva zei și eroi greci. Sunt așa-numitele ”cabinete”, pe care le admirăm și noi, mergând în sensul acelor de ceasornic, adică de la stânga spre dreapta intrării pe care tocmai am pășit:

-Cabinetul lui Hermes (16) , cu statuia zeului grec călăuzitor al sufletelor spre Hades (versiunea greacă a Iadului), copie a capodoperei lui Praxiteles;

-Cabinetul lui Perseus (17) , cunoscut și sub denumirea de Cabinetul lui Canova, conține trei statui neoclasice, una a eroului grec Perseu, ucigașul Medusei și alte două ale unor legendari luptători olimpici greci: Damoxenes și Creugas, opere ale lui Canova;

-Cabinetul lui Apollo (18) , expunând copia romană a celebrei statui de bronz a lui Leochares, Belvedere Apollo (sec. 4 î. Ch.);

-Cabinetul lui Laocoon (19) , cu nu mai puțin celebrul grup statuar ”Laocoon și fiii săi”, luptând cu șerpii trimiși de Atena, ca pedeapsă sortită preotului troian care îndrăznise să-i avertizeze pe concetățenii săi asupra pericolului aducerii în cetate a calului troian. Este o copie romană a originalului grec din bronz.

Accesăm ieșirea dintre Cabinetul Perseus și Cabinetul lui Apollo și pătrundem pe rând, mergând de la stânga spre dreapta, în alte trei cabinete;

-Cabinetul lui Apoxymene (20) , o altă paradă de statui, între care atrage atenția copia de bronz a statuii atletului grec imortalizat de Lysippus;

-Vestibulul Rotonda (21)

-Vestibulul torsului (22)

De aici se poate urca la etajul superior, fie pe minunata scară Bramante (61) din colțul nord estic, fie pe scara dinspre sud. Sus se pot admira exponatele din sălile 52-63, aparținând aceluiași muzeu Pio Clemenetine: sarcofage, artefacte din mormintele Regolini-Galasi, bronzuri, urne funerare și de ceremonii, artefacte din colecția Gugliemi, bijuterii, teracotă, antichități romane din perioadă mai recentă, colecția de antichități Falcioni, antichități grecești, vase antice de diferite întrebuințări.

Coborând scara și ajungând din nou la etajul inferior, mergem spre dreapta: am ajuns în Muzeul Gregorian Egiptean, care expune în sălile sale o impresionantă colecție de monumente și mumii antice egiptene și romane, sigilii și tăblițe cuneiforme din Mesopotamia, vase din Siria, Palestina, Egipt, basoreliefuri din Palmyra și Asiria, grupate astfel:

-Artefacte egiptene (23)

-Sarcofage și statui (25-28) , zonă care se parcurge în sens circular, trecând dintr-o sală într-alta, cu întoarcere în sala 25. Dintre exponate, atrage atenția statuia gigantică a reginei Tuaa, mama regelui Ramses al II-lea, adusă la Roma de împăratul Caligula.

Din sala 25 avem acces în curtea interioară Cortile della Pigna, despărțită de Curtea Belvedere prin două construcții paralele și perpendiculare pe secțiunea longitudinală a curții interioare, delimitînd astfel între ele o altă curte interioară, Curtea bibliotecii. Cele două construcții adăpostesc Braccio Nuovo-Galeria nouă (58) și Sala capelei lui Sixtus al V-lea (34) , în fapt Biblioteca Apostolică.

Cele trei grădini interioare menționate în paragraful anterior sunt încadrate la nivelul inferior:

-pe latura de est, de aripa nouă a Muzeului Chiaramonti (51) și în continuare de Galeria de inscripții (49)

-pe latura de vest, de Muzeul de antichități păgâne (30), Galeria Clementine (31), Camera Alexandrină (32), Camerele paoline (33), Camerele Sixtine (35), Galeria Urban al VIII-lea (36), Muzeul de artă creștină (37), Sala Aldobrandini (38) și Capela Pius al V-lea (39) .

La nivelul etajului inferior, capătul de sud al complexului muzeal găzduit de Palatul apostolic este ocupat de Apartamentul Borgia (42-47) , un ansamblu de șase săli înșirate una după alta de la vest spre est. Ele mărginesc pe latura estică alte trei curți interioare, mai mici, dar nu lipsite de eleganță și frumusețe: Curtea Sentry (B), Curtea Borgia (C) și Curtea Papagalii (D) . Pe latura de vest a acestor curți, respectiv capătul nordic al Palatului Apostolic, pătrundem în Sala Regia (41) și de acolo în celebra Capelă Sixtină (40) .

În ce ne privește, după ce am zăbovit căteva minute în Curtea Pigna, admirând imensul con de pin turnat din bronz-Pinecone (de la care și-a primit numele și curtea), cel care decora cândva băile împăratului Agrippa, apoi ciudatul glob din metal inox aurit, ”Sfera con sfera” plasat în mijlocul curții, am parcurs în ritm alert cei aproape 500 m ai coridorului plin de statui antice (printre care și câteva busturi și statui de daci) găzduite de Muzeul Chiaramonti (51) , am traversat curtea Pigna prin Galeria de artă nouă-Braccio Nuovo (58) , un splendid hol lung cu un sistem de iluminație aparte, dintre ale cărui exponate trebuie reținută cunoscuta statuie a Nilului cu cei 16 copii ai săi, reprezentând cele 16 cotituri ale cursului fluviului și ne-am întors prin sălile 32,31,30 la scara Simonetti. Am urcat la etajul superior și am accesat intrarea din dreapta, străbătând una după alta:

-Sala di Riga (64) -nimic ieșit din comun, căci ne-am obișnuit deja cu spectacolul încăperilor gătite regește, decorate din belșug cu statui, mozaicuri, picturi și decorațiuni care mai de care duse spre perfecțiune.

-Galeria candelabrelor (65) - prezintă o suită de statui romane și grecești. Arcadele încăperii sunt decorate cu impresionante candelabre de Orticoli din sec. II.

-Galeria de tapițerii (66) - expune zece tapițerii flamande de mari dimensiuni din sec. 16, păstrate într-o excelentă condiție fizică, încât văpaia culorilor nu a fost deloc estompată de patina timpului. Desenele înfățișate sunt reproduceri ale desenelor lui Rafael și ale elevilor săi.

-Galeria hărților (67) - pe o distanță de cca. 100 m, pereții galeriei sunt acoperiți de frescele a 40 de hărți reprezentând regiunile italiene și posesiunile papale în perioada pontificatului lui Grigorie al XIII-lea (a doua jumătate a sec. 16). Fiecare hartă este însoțită de planul orașului capitală a sa. După părerea mea însă, ceea ce eclipsează toate aceste fresce este formidabilul plafon aurit, pictat în nenumărate casete simetrice cu scene biblice și care îți captează iremediabil atenția încă de la intrare. Coloritul, bogăția ornamentelor picturale și luminozitatea deplină ale acestui plafon sunt atât de perfecte, încât pentru mine, această galerie a rămas preferata numărul 1.

-Galeria Sf. Pius al V-lea (68) -este o înlănțuire de două săli, o galerie și o capelă, cu exponate îndeobște textile: țesături și tapițerii medievale, foarte vesele și colorate, dar și picturi de mari dimensiuni. Pictura capelei aparține în principal lui Giorgio Vasari.

-Camera de audiențe pentru doamne (69) -o încăpere frumos decorată cu numeroase picturi, în care puținele elemente de mobilier amintesc că aici erau primite cândva în audiență papală reprezentantele familiilor regale sau ale congregațiilor bisericești. Azi sala nu mai are această destinație și cel puțin în ziua vizitei noastre, putea fi admirată doar din prag, din fața ușii deschise, dar ”ferecate” de un cordon de mătase roșu.

-aceeași interdicție discretă am remarcat-o și la intrarea în Capela lui Pius al V-lea (70) , motiv pentru care am aruncat doar o privire din prag, prin deschizătura ușilor.

-Camera Sobieski (71) se remarcă prin expunerea pe un întreg perete a picturii lui Jean Matejko, pictor polonez care a imortalizat astfel victoria regelui polon Ioan Sobieski al III-lea asupra turcilor învinși la Viena în 1683.

-Sala Neprihănitei Zămisliri (72) -este o sală minunat decorată cu fresce care îmbracă pereții și plafonul în culori aprinse, în mijlocul căreia o vitrină de mari dimensiuni expune cărți, crucifixuri și alte însemne religioase donate de regi, înalți prelați ai diocezelor și ordinelor bisericești catolice, întru susținerea dogmei Neprihănitei Zămisliri.

-Camerele Raphael (Stanze di Raphael) -un ansamblu de patru camere folosite de papa Iulius al II-lea della Rovere, succesorul și oponentul predecesorului papă Alexandru al VI-lea (Borgia), care din această postură nu a mai dorit să folosească apartamentele Borgia, plus alte trei încăperi adiacente, toate pictate în frescă de Raphael Sanzio și elevii săi, dar și de alți mari artiști, alcătuiesc un reper turistic de notorietate, poate cel mai cunoscut și mai vizitat din Muzeele Vaticanului, după mult mai celebra Capelă Sixtină. De aceea, două cuvinte mai mult despre acestea se cuvine a fi spuse și aici:

- Camera incendiului din Borgo (73) a fost numită astfel după subiectul picturii principale ”Foc in Borgo”, care imortalizeză intervenția miraculoasă a Papei Leon al IV-lea, cel care de la fereastra palatului pontifical, făcând semnul binecuvântat al crucii, a determinat stingerea incendiului din cartierul vecin Bazilicii San Pietro din Vatican. Această pictură, ca și cele de pe ceilalți pereți (Încoronarea lui Charlemagne, Jurământul lui Leon al III-lea și Bătălia de la Ostia, imortalizând victoria papei Leon al IV-lea împotriva sarazinilor) poartă semnătura elevilor lui Raphael.

- Camera della Segnatura (74) este prima pictată integral de Raphael. Denumirea face referire la funcția căreia i-a servit inițial această încăpere, și anume aceea de bibliotecă și birou privat al papei Iulius al II-lea, locul unde acesta semna de regulă documentele oficiale. Tematica picturilor face trimitere către cele trei atribute de căpătâi ale spiritului uman: adevărul cu cele două ipostaze ale sale (sacrul-ilustrat de ”Disputa din Sfântul Sacrament” și raționalul-ilustrat de ” Filozofia Scolii din Atena”), binele reprezentat de ”Virtuțile cardinale și teologice” și de ”Lege” ca exprimare a justiției, si frumusețea patronată de ”Parnassus, Apollo și Muze”. Frescele de pe tavan reprezintă figuri alegorice ale teologiei, justiției și poeziei. În plan central se află Apollo și cele nouă muze ale sale, alături de o întreagă pleiadă de poeți (Homer orb, Virgiliu, Dante, poeta Sappho având numele ei înscris pe foaia din mână). De bună seamă, fresca ”Școala din Atena” nu este doar cea mai cunoscută, ci și cea mai reușită prin bogăția de personaje prezentate, printre care recunoaștem îndeosebi filozofi antici (Platon, Aristotel, Heraclit, Euclid), dar și discretul autoportret al lui Raphael (personajul îmbrăcat în verde din partea dreaptă, jos, a frescei).

- Camera lui Heliodorus (75) ne captivează atenția cu patru fresce de mari dimensiuni, semnate și ele de Raphael:

-Expulzarea lui Heliodorus din templu - infățișează momentul în care Heliodorus, trimisul regelui Siriei spre a fura comoara templului din Ierusalim, este alungat de un călăteț al Domnului.

-Întâlnirea lui Leon cel Mare cu Attila – imortalizează momentul în care papa îl convinge pe marele cuceritor să renunțe la atacul asupra Romei. Acțiunea se petrece chiar la porțile Romei, căci în fundalul picturii se zărește Colosseumul.

-Eliberarea Sfântului Petru-redă trei episoade din epopeea eliberării Sfântului Apostol din temnița în care era înlănțuit din porunca lui Nero: intervenția îngerului eliberator, zborul Sfântului Petru și a îngerului în afara temniței și revelația minunii trăită de paznicii temniței abia treziți din somn.

-Masa de la Bolsena-rememorează miracolul sângerării petrecut în 1263 la Ovieto, când preotul ce săvârșea serviciul Sfintei Liturghii, cu îndoială în suflet în ce privește adevărul preschimbarii vinului și a pâinii în sângele și trupul Domnului, a observant că din pâinea de împărtășanie pe care o ținea cu mâinile sus, închinând-o divinității, au început să picure stropi de sânge, desenând astfel pe fața de masă o cruce însângerată. Martor al acestei minuni a fost însuși papa Pius al II-lea, cel care în semn de cinstire a semnului divin, a instituit sărbătoarea Corpus Christi și a dispus construirea frumoasei catedrale din Ovieto.

-Camera lui Constantin (76) ne prezintă patru episoade din istoria creștinării împăratului Constantin, cel care a declarat creștinismul drept religie de stat în Imperiul Roman: Viziunea crucii, Bătălia de la Podul Milvio împotriva lui Maxențiu, Botezul lui Constantin și Închinarea Romei (Constantin îngenunchiază în fața papei Silvestru, reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, oferindu-i cetatea Romei). Panoul central al tavanului portretizează ”Triumful religiei creștine”, prin plasarea idolilor sparți în mijlocul scenei. Pictura aparține unuia din discipolii lui Raphael, ca de altfel majoritatea celorlalte picturi, căci maestrul a murit chiar în decursul decorării acestei săli.

Alte patru săli adiacente au privilegiul de a fi fost pictate în parte de Raphael și școala sa: Loggia lui Raphael (77), Sala Chiaroscuri (78), Capela lui Nicolae al V-lea (79) și Capela lui Urban al VIII-lea (80) . Parcurgerea lor am făcut-o însă în grabă, obosiți deja de contemplarea atâtor picturi minunate ce ne înconjurau din toate părțile.

Coborând treptele de pe partea sudică a complexului muzeal, ajungem curând la Sala Regia (41) , anticamera Capelei Sixtine. Emoția apropiatei întâlniri cu cea mai cunoscută capelă catolică din lume, dar și prezența rigidă și solemnă a gărzilor elvețiene, interdicția rostită, dar și afișată de a folosi aparatele foto-video, ne copleșește într-atât, încât nici nu mai remarcam splendoarea Sălii Regia: ne grăbim să ne alipim micii cozi formate la intrare. Curând, pășind în interiorul Capelei Sixtine (40) rămânem muți și privim stupefiați mulțimea de vizitatori înghesuiți realmente unul lângă altul în spațiul nu foarte mare al capelei (133 m lungime/46 m lățime, dimensiuni similare, se spune, templului dărâmat din Ierusalim). Toată lumea privește în sus și deși la intervale scurte de timp un oficial supraveghetor face apel la păstrarea liniștii, o rumoare în surdină stăpânește văzduhul. Ne strecurăm cu greu prin toată acea aglomerație și ne facem loc undeva, în mijlocul sălii. Avem răgaz un sfert de oră pentru a admira în voie minunatele picturi de pe plafon și de pe pereți, opere ale marilor pictori italieni Perugino, Pinturicchio, Botticelli, Pier di Cosimo, Rosselli, Signorelli, della Gatta, Ghirlandajo, Salviati, Fiammingo, Matteo da Lecce, toate culminând cu inegalabilele fresce ale lui Michelangelo Buonarrotti de pe tavan (Geneza) și de pe peretele din spatele altarului (Judecata de apoi). Umăr la umăr cu toți ceilalți vizitatori, îmi plimb și eu privirile peste frescele colorate ale pereților, îmi ridic privirea spre tavan și pentru că imaginația mea este prea săracă în aceste momente și în această ipostază, rememorez scene din filmul vieții lui Michelangelo: îl văd acolo, sus, pe schele, cu vopseaua picurându-i pe față și cu degetele înghețate, silindu-se să țină penelul și să desăvârșească pictura cadru cu cadru. Apoi, văd cu ochii minții sala golită de orice suflet (o puteți admira și voi virtual, într-o splendidă versiune, aici; informații și detalii foarte bine structurate puteți consulta aici); apoi, purtată pe aripile imaginației, văd cum ușa din spatele altarului se deschide și începe ”parada” cardinalilor, monsenirilor și a papilor, în veșmintele lor purpurii și albe…conclavul papal poate începe! În capul meu se amestecă imagini și sunete fără legătură între ele, dar legate sigur de ritualurile și tradițiile Capelei Sixtine: fuiorul de fum alb anunțînd alegerea unui nou papă, litania dei Santi, binecuvântarea Papei, Sancta Missa pontificală…pașii istoriei și ai celor ce au marcat această istorie par că devin vizibili și palpabili, încât mă cutremur gândind că pășesc pe urmele amprentelor lor ….

Dar mă trezesc curând din această reverie: a venit timpul să părăsim capela! Ieșirea se face prin capătul vestic. Dincolo de treimea inferioară a capelei, spațiu izolat de restul capelei printr-o barieră de marmură cu grilaj metalic aurit, se află cele două ieșiri: cea dinspre dreapta este o trecere spre Bazilica San Pietro, iar cea din stânga ne permite să ne reîntoarcem în Muzeele Vaticanului. Întrucât punctul de reîntâlnire pentru grupul nostru fusese stabilit tot acolo de unde plecasem, adică intrarea oficială în muzee, noi am accesat ieșirea din stânga. Am profitat de ocazia reîntâlnirii cu muzeele vaticane și am ales să ne întoarcem prin Apartamentul Borgia (42-47) , situat la nivelul etajului inferior al palatului. Fosta reședință a papei Alexandru al VI-lea (Papa din Borgia) cuprinde șase săli decorate cu interesante fresce semnate de Pinturicchio, del Vaga, Giovani de Udine și alți artiști celebri ai acelor vremuri. Vizitarea lor însă s-a făcut mai mult în trecere, cu o scurtă oprire în sala Sala 5 (a Misterelor), decorată cu picturile lui Pinturicchio. Tot astfel am străbătut și Galeria de Artă Religioasă Modernă (48) , după care ne-am întors prin aripa de vest a Palatului Apostolic (sălile 37-30) până la deja foarte populara scară în spirală din capătul de nord al complexului, ale cărei trepte le-am coborât încă sprinteni după atâta mers pe jos, doar la gândul că plimbarea noastră încă nu se terminase: după pauza de masă, urma să vizităm și Bazilica San Pietro! Așa că, vă invit curând la un nou review ….

P. S. Îmi cer de pe acum scuze pentru eventualele inexactități ce s-ar fi putut strecura în cuprinsul review-ului sau în explicațiile fotografiilor. La așa volum mare de informații sper să-mi găsiți circumstanțe atenuante și nu mă supăr dacă mă veți ajuta cu eventualele corecturi.

Cu mulțumiri anticipate, rog webmasterul să adauge și ilustrația muzicală: http://www.youtube.com/watch? v=fzumCrhp4hE&feature=related

--

---

VIZUALIZĂRI: 11916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI