GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pestera primului sfant al francezilor, Ioan Casian
Introducere (a se citi optional)
Iubesc nespus locurile unde m-am nascut. Probabil va suna cunoscut, nu-i asa? Demult nu mai este doar o poveste faptul ca energia si vibratia locurilor natale, fiind in perfecta armonie cu noi, ne fac mereu sa le ducem dorul si sa reprezinte cel mai bun loc in care ne putem incarca bateriile si reechilibra energetic, ori de cate ori viata ne incearca. Sa uiti de origini si sa nu te intorci la ele este un rau suprem pe care ti-l faci cu manuta proprie si personala. Dar, poate este mai bine sa trec peste teoriile mele paranormale, mult prea SF pentru multi. Ce sa fac? Fiecare cu pasarelele lui, parca asa se spune... In cazul meu, iata, fiecare cu stolul sau de pasari... Desi, mie chiar mi-e drag de ele, fie vorba intre noi. Ufff! Cum o iau eu mereu pe aratura si ma urc iar in varful corcodusului. Sa revin. Pentru mine Dobrogea are un farmec aparte, asadar. Poate ca sunt eu legata emotional de ea, poate ca intr-adevar are ce sa ne povesteasca si sa ne arate. Am descoperit-o tarziu, ce-i drept. Desi m-am nascut la Cernavoda si am copilarit acolo o perioada, viata m-a purtat apoi pe meleaguri covasnene muuulti ani, apoi s-a facut fata intelectuala la Cluj, a plecat si si-a conturat cariera si miile de visuri in capitala pentru ca, in final, s-o lovesca sagetile lui Cupidon si sa se intoarca acasa, in Dobrogea, pentru a se casatori cu cine nu si-ar fi imaginat vreodata, cu un vechi prieten. Ce ciudata-i viata asta... si ce ciudata sunt si eu ca va povestesc cate-n luna-n si-n stele. Unii spun ca lucruri de genul acesta trebuie sa ramana secretul fiecaruia, mai ales in spatiul virtual. Din pacate, sau din fericire, niciodata nu m-am putut abtine sa fiu volubila si am dat toooot din casa. In copilarie va imaginati cate urecheli mi-am luat pentru ca le povesteam vecinilor tot ce se intampla la noi in casa, tot ce faceau mama si tata, tot ce cumparau, ba de multe ori, daca parintii cumparau ceva bunatati “in exces” (din punctul meu de vedere), imediat stia si avea toata strada. Uite asa disparusera la un moment dat doua ladite cu piersici din camara, de se bucurau toti copiii de pe strada. Timpul a trecut, personajul a ramas acelasi. Cum spuneam, poate din pacate, poate din fericire. Alooo, Ancooo, revino la subiect si povesteste-le celor care nu s-au plictisit de divagatiile tale cum ai plecat tu la Pestera Casian, intr-o zi de primavara cand pasarele cantau pe afara!
Pesterile din Dobrogea nu sunt la fel de daruite de natura ca cele din Gorj, Bihor sau Alba insa au o valoare istorica sau biologica inestimabila, fapt care a atras atentia cercetatorilor din toata lumea. Putini stiu ca „acolo unde natura a fost mai zgarcita, istoria a compensat.” Dobrogea este foarte apreciata, intrucat in aceasta zona exista obiective pretioase, care au un caracter unic. Aici se regasesc pesteri in care au trait personalitati ale crestinismului ortodox (Pestera Sfantului Andrei si Pestera Sfantului Ioan Casian) sau ansambluri considerate deosebite datorita bogatiei faunistice, fosile si, mai mult decat atat, istorice. Pe Valea Casimcei, in zona Gura Dobrogei, exista mai multe pesteri, dintre care cele mai importante sunt Casian, Liliecilor si La Adam. Tot in judetul Constanta exista Pestera Movila, inchisa, care a atras atentia celor de la NASA deoarece prezinta similaritati cu mediul ostil de pe Marte. Nu in ultimul rand trebuie amintita existenta celebrului labirint de la Limanu, despre care legendele locale spun ca are o iesire pe teritoriul Bulgariei. Unii cercetatari spun ca Pestera de la Limanu este vechea Keiris, ascunzatoarea cu multe iesiri care a fost pentru dacii din zona ultimul refugiu, ultima speranta, locul unde au fost ziditi de catre romanii care i-au descoperit toate gurile de comunicare. Dacii au crezut, cand s-au adapostit in pestera, ca pot iesi pe alta parte, dar romanii au gasit, din pacate, toate iesirile. Cateodata, la vreme de furtuna, se aude tanguirea lor. Multi ciobani au auzit plansul, asa se spune.
Traseul catre Pestera Casian este usor: cand ajungeti in Mihail Kogalniceanu, dinspre Constanta, nu faceti stanga catre Harsova, pe drumul cu prioritate, ci o tineti drept, catre satul Targusor care se afla la vreo 10 km distanta. Inainte de intrarea in Targusor se afla o trecere la nivel cu calea ferata (a doua peste care veti da, de fapt). Daca faceti dreapta inainte de calea ferata ajungeti la rezervatia Pestera Liliecilor (cam 5 km) iar daca faceti dreapta dupa calea ferata, pe un drum de tara, neasfaltat, ajungeti catre Manastirea si Pestera Casian (3-4 km). Odata ajunsi la aici peisajul este superb. Sunt exact acele peisaje tipice Dobrogei care o fac atragatoare daca te incumeti sa o explorezi.
„Cu Sfantul Ioan Casian te intalnesti la capete opuse de lume: la Marsilia, unde i se afla racla cu moaste, si in Dobrogea, locul nasterii sale, unde astazi se inalta o manastire ce-i poarta numele. Francezii il considera pe Ioan Casian primul lor sfant si primul calugar din Galia romana. Se roaga la racla lui si ii rostesc numele cu adanca emotie. Noi, romanii, abia de aflam ca cel care a pus bazele monahismului apusean e de neam daco-roman, ca locul nasterii si copilariei sale se afla nu departe de pestera si de tinutul care ii poarta numele: Casieni” (formula As)
Acolo s-a nascut si a trait Sfantul Ioan Casian si daca nu stiti cine este dansul am sa scriu eu un ecou. Manastirea se afla in varful unui deal, locul pare rupt total de lume. La pestera se poate ajunge ajunge numai pe jos, printre tufe de liliac, ciulini si copaci contorsionati. Din cand in cand, cate un indicator indica traseul care seamana foarte bine cu unul de munte, cu abrupturi si scari, cu bucati de stanca care iti dau impresia ca s-ar putea pravali peste tine in orice moment.
Dupa circa 30 de minute de mers, cascand gura si facand poze, se ajunge la pomul laudat, pestera. Aventura insa nu se opreste aici. Pentru a intra in interiorul grotei, trebuie sa urcati o scara foarte abrupta. De fapt, acolo totul este foarte abrupt, motiv pentru care, moi, fluturas-dragalas, m-am intors cu piciorul luxat acasa. Al meu barbat chiar mi-a zis: „ Nici nu ma mir... e normal sa faci tu ceva! ” Ce parere buna are despre mine... hmmm... Pestera este una foarte simpla. Sa nu va imaginati stalactite si stalacmite, sau mai stiu eu ce forme carstice, ca nu sunt. Este ceva atipic, de o frumusete data de inedit. In fata, se afla altarul si in traditia locului, se crede ca aceasta a fost lacasul de rugaciune pentru comunitatile crestine din perioada secolelor al IV-lea si al X-lea.
Daca aveti curajul sa urcati pe un coridor abrupt si intunecat, in partea stanga, experimentand mersul piticului, ajungeti in zona unde se crede ca ar fi trait sfantul, o "incapere mica si intunecata". Am mers si eu aici cu o lumanare in mana pentru a vedea pe unde sa pun piciorusele, am reusit chiar sa-mi dau foc la esarfa de la brau si sa alunec, in momentul in care lumanarea, din cauza lipsei de oxigen s-a stins. Va dati seama ce senzatie minunata: intinsa pe jos, intuneric, miros de ceara arsa si lipsa de oxigen. In final am ajuns in grota unde erau aprinse lumanarile „credinciosilor”, vechiul lacas al Sfantului, i-am spus si eu ce vant ma aduce pe la el si m-am intors la curajosul meu barbat care ma astepta la iesire. De sus, de la gura pesterii, se vad frumos tare toate imprejurimile, ce a mai ramas din cei mai vechi munti ai Romaniei si iazul Casimcea.
Dupa iesirea din pestera va recomand sa nu va intoarceti in sus, ci luati-o in jos, spre stanga, coborand prin abrupturi pe o poteca ingusta, pana ajungeti la malul iazului. De aici puteti experimenta niste trairi unice incercand sa treceti o padurice, tot pe langa malul iazului. Spun trairi unice pentru ca trebuie sa fiti familiarizati cu mersul piticului si cu luatul de crengi „peste ochi” (daca nu sunteti atenti). Veti iesi apoi intr-o poienita langa care veti gasi izvorul de unde, CICA, a baut Sfantul apa. Acuma, Dumnezeu stie daca e adevarat ori ba insa, aceste lucruri mentin credinta vie multora dintre noi, nu? De la izvor, urcati pe o poteca batatorita inapoi spre manastire (mult mai usoara decat cea pe unde v-am dus eu acolo). Veti urma, in acest fel, un traseu in forma de U, admirand locuri frumoase si, primavara, tufele de liliac salbatic si stanjenei.
Este un loc special, cu peisaje frumoase, trairi unice, unele de-a dreptul spirituale pentru cei care doresc acest lucru insa... grija mare la picioare!
Trimis de ancamariagadea* in 03.06.10 18:51:43
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ancamariagadea*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Sper sa ajung si eu sa vad pesterile, mai ales cea de la Limanu. Legendele deseori sunt cele care ne determina sa vizitam anumite locuri. Felicitari pentru prezentare!
"De pe platoul Casienilor cuprinzi toata pustia Scitiei Minor, pana la Cheile Dobrogei sau la stravechea cetate Histria. Amintirea Sfantului e pretutindeni. Dealul si padurea de stejari pitici ii poarta numele, ca si valea dimpreuna cu stancile ce o strajuiesc. Totul apartinea neamului Casienilor: locurile de pasune, iarba si potecile, satul de peste raul Casimcea, din care acum nu a mai ramas decat un palc de trei case - un sat candva de tarani nobili, mandri de obarsia si libertatea lor.
Marele teolog Ioan Casian s-a nascut in anul 360, in Dacia Pontica, la 40 de km de Tomis, in "hotarele Casienilor si tinutul Pesterilor". Dupa o perioada de ucenicie in pestera unor anahoreti sciti, celebri pentru trairea lor, Sfantul a plecat la Bethleem, impreuna cu un alt dobrogean, mai varstnicul sau prieten, Gherman, care va si scrie o bruma de biografie a sa. Traind in asceza si rugaciune, cei doi vor ajunge in sihastriile Egiptului si Antiohiei - leaganul monahismului crestin. Cercetand calugari si isihasti, egumeni si dascali renumiti ai pustiei, va scrie in 24 de carti "Convorbiri duhovnicesti" (Collationes) - o transcriere emotionanta si plina de miez a sfaturilor si a intelepciunii marilor pustnici din acea perioada de inceput monahal. Tot mai cunoscut prin cultura, dar si prin trairea sa ascetica, prieten si sfatuitor al Sfantului Ioan Gura de Aur, Cuviosul Casian ajunge la Roma si, de acolo, mai departe, in sudul Frantei, la Marsilia. Vreme de 30 de ani, pana la mutarea sa la ceruri, Sfantul Ioan Casian va ctitori doua manastiri falnice chiar pe muntele ce strajuieste intrarea in portul Marsiliei, dar, peste toate, va organiza pentru prima data in apusul Europei temeiul de obste calugaresc, dupa modelul si regulile aduse din Rasaritul Sinaiului, al Tebei, Nitriei si Cappadociei. Strabunul nostru a fost considerat sfant inca din viata, savarsind multime de vindecari miraculoase si de convertiri la dreapta credinta. Mutandu-se la cele vesnice in 435, va lasa in urma sute si sute de ucenici, deopotriva cu regretul, scris pe un capat de pergament, ca nu a mai apucat sa revada tinutul parintilor si al copilariei sale, Scitia Minor. Vor mai trece peste 1500 de ani pana ce, prin medierea Sfantului Parinte si a Patriarhului Teoctist, mana si capul Sfantului Ioan Casian vor reveni cateva clipe, intr-un pelerinaj unic, pe pamanturile Dobrogei, acolo unde amintirea parintilor si a involburatei Dunari l-a asteptat mereu. " (Sorin Preda, Formula AS)
@magadalena, nu am probleme cu claustrofobia insa am ceva probleme respiratorii. Locurile cu foarte putin oxigen, gen pesteri prea putin oxigenate sau saline imi dau o senzatie ciudata. E tare neplacut sa simti ca nu-ti ajunge oxigenul.
@biancuta, e musai sa ajungi Te astept cu drag!
Mi-ai (re)amintit despre un loc pe care personal il indragesc foarte mult. Am avut placerea sa scriu si eu un review, este drept, a inclus mai multe obiective si nu m-am putut concentra pe un loc anume, dar al tau este mult mai amplu si exprima mult mai multe sentimente decat ceea ce am simtit eu cand am vizitat acele locuri minunate.
Jos palaria in fata ta Anca! Punctele mi se par mult prea putine, de aceea nu vreau sa te jignesc oferindu-ti pma.
In schimb ai toata aprecierea mea...si este nelimitata! Felicitari!
Anca, ai ceva tare atrăgător în felul de a scrie: un stil puţin retoric, un pic neastâmparat, cu o notă de umor sau ironie, cand e cazul şi cu mult temperament, cum e şi firesc la vârsta ta. Aşa se face că am citit tot review-ul tău ( inclusiv partea opţională ), deşi citind doar titlul, subiectul nu m-a atras nicidecum, fiindcă nu-mi plac cine ştie ce peşterile. Dar ai reuşit să-mi restârneşti interesul şi fiindcă peştera Casian e prea departe de mine, duminica ce vine m-am hotărât să revăd peştera Dâmbovicioara, care e chiar în judeţul meu. Aşadar, mulţumesc pentru această idee de călătorie! Incă un vot şi din partea mea!
@Pepsi, prieten drag, iti multumesc. Eu zic ca familiile noastre ar trebui sa conceapa si sa urmeze, intr-un week-end, un traseu pe meleaguri dobrogene. Mai sunt multe de vazut. Ar fi mai frumos intre prieteni.
@Mariana, iti multumesc pentru apreciere si ma simt onorata. Ma bucur ca te-am "starnit" spre Dambovicioara pe care nu am mai vazut-o din copilarie. Referitor la titlu, sa stii ca sunt in asentimentul tau, insa, din punctul acesta de vedere, nu prea am avut inspiratie. Ma tot gandesc, de ceva timp, sa-l schimb cu ceva mai atragator.
wbm, daca se poate, rog a se schimba titlul cu "Pestera primului sfant al francezilor, Ioan Casian". Multumesc.
Am mai spus si in alt ecou la un rew. de-al tau partea cu a se citi optional este aceea care imi face pofta sa citesc. Ceea ce ai scris este exact pentru sufletul meu si felul in care stii sa alegi si sa manui cuvintele ma fac sa citesc totul pe nerasuflate. FELICITARI! Un vot.
Frumoasa şi misterioasa Dobrogea redescoperită prin intermediul scrierilor tale!
Felicitări pentru cele scrise!
Noua ne-a aratat drumul un catel mare si negru dar foarte bland si care ne-a asteptat cat timp am vizitat pestera... Intr-adevar drumul este destul de accidentat dar peisajul este foarte frumos. Pestera Liliecilor nu am gasit-o iar pentru Limanu recomand sa apelati la ghidul profesionist de care puteti intreba in sat pentru a nu pati ca mine -- click aici
s-au adunat cam multe impresii necitite in ultima vreme, din valcea, dobrogea.
citind despre aceste locuri minunate si destul de rare in lume, nu pot sa nu ma gandesc la infamia guvernantilor care de zeci de ani aduc turismul romanesc pe cele mai "joase culmi".
cred ca o sa schimb expresia "avem o tara foarte frumoasa, pacat ca-i locuita" cu "avem o tara foarte frumoasa, pacat ca-i guvernata".
cum ne-ar sta cu un turism bine organizat, cu locuri protejate, intretinute si curate, in care locuri greu accesibile devin usor de vizitat cu mijloace moderne de acces (lift, funicular, scari rulante, etc.), in care turisti din toata lumea sa vada "ce n-a vazut parisul"?
unii dintre noi pot vizita locurile frumoase si mai greu accesibile, dar ceilalti care isi doresc acest lucru si nu pot?
anca, felicitari si puncte pentru cele scrise si vazute.
Departe sunt de Dobrogea, dar asa de frumos scris, incat voi vota si apoi voi opera o schimbare in prioritatile de vacanta.
Tare dor mi-e si mie de Dobrogea si taaare pofta mi-e sa vad locurile de care povestesti si pe care inca nu le-am vazut. Problema e ca in toata Dobrogea practic nu exista locuri in care sa te poti caza, in afara de litoral si Delta. Nu vorbesc de gazduire la manastiri si particulari, unde poate ca te primesc oamenii, dar n-au nicio obligatie in sensul asta, ci ceva organizat, de ex. pensiune. Mai ales cand esti cu un copil mic (cazul meu) trebuie sa stii ca ai unde sa stai.
De aceea, as fi foarte recunoscatoare oricui ar putea sa scrie despre posibilitati de cazare in Dobrogea. Multumesc si felicitari, Anca!
@raton88, iti recomand o pensiune despre care voi scrie in curand, care se afla in apropierea orasului Babadag (Tulcea), unde se cazeaza foarte multi turisti dornici de explorarea Dobrogei si a minunatiilor care se gasesc aici de sute si mii de ani.
Iti voi trimite adresa prin mesaj, nu vreau sa semene a reclama postand-o aici.
Ii dau dreptate lui CosminP, ar fi bine sa existe ceva organizat - ca si excursii de o zi. Daca stiti pe cineva care organizeaza asa ceva - de preferat cu plecare din Mangalia sau imprejurimi, 2 Mai, Vama, Costinesti sa-mi spuna si mie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2024 Și drumul face parte din concediu — scris în 21.10.24 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Poveste de la Marea Neagră — scris în 09.09.24 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2024 3 zile în Delta Dunării — scris în 29.08.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Dobrogea misterioasă- Cetatea Ibida, Muzeul Constantin Paraschiva, Capul Doloșman, Cetatea Orgame, Portul turistic Jurilovca — scris în 14.07.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 O zi pe plaiuri dobrogene — scris în 06.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2022 Vizităm Dobrogea - partea a 2-a — scris în 27.09.23 de kemi27 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2022 Vizităm Dobrogea - partea 1 — scris în 24.09.23 de kemi27 din BUCURESTI - RECOMANDĂ