ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.10.2024
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: UM01065
ÎNSCRIS: 18.11.12
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
OCT-2024
DURATA: 1 zile
Cuplu

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Și drumul face parte din concediu

TIPĂREȘTE URM de aici

Nu știu alții cum sunt (vorba lui Creangă), dar eu când mă întorc acasă din vacanță simt așa... un” gust” ca de la un vin amar. Dar nu e de la vreun vin pelin, e de la ” vin din concediu” . Cu toate astea, întotdeauna când am ocazia, consider și drumul ca făcând parte din concediu și dacă pot face ceva să vin acasă mai pe ocolite, nu ezit și încerc să încropesc un traseu care să se lase cu ceva vizite pe la diverse obiective.

Mi-era ușor ca, plecând de la Eforie Nord (vezi impresii), să mă sui pe autostradă la Agigea și în trei ore s-ajung la Ploiești. Dar de ce să nu îmbinăm utilul cu plăcutul? Și-atunci am ales s-o luăm mai pe ocolite și să-mpărțim drumul în mai multe etape. Așa că după ultimul mic dejun de la Mirage MedSPA de la Eforie Nord, pe la 09.30 am pus cap-compas pe Adamclisi. Drum de vreo 70 de kilometri, numai bine să se-ncălzească suficient motorul mașinii.  

O vizită la Adamclisi era o mai veche dorință de-a mea. Din lipsă de timp, poate și din comoditate, niciodată până acum n-am ales ca variantă de întoarcere de la Constanța spre casă drumul mai ocolit ca să ne ducă și pe aici. De data asta am zis să împăcăm și capra și varza. Eu cu” bolovanii” vechi, soția mea cu Peștera Sfântului Andrei și cu Mănăstirea Dervent. Dar, s-o luăm pe rând.

Ajunși la Adamclisi, ne-am oprit prima dată la Tropaeum Traiani. Sincer, nu mi-am făcut temele de-acasă, cum fac de obicei. Mi-am zis ceva de genul văzând și făcând. OK, dacă nu găsesc acolo surse de informații, un pliant, un panou informativ, am telefonul la mine, caut pe loc și găsesc informații care să m-ajute să înțeleg mai bine ceea ce văd. N-a fost cazul să folosesc telefonul. Spre plăcuta mea surpriză am găsit acolo, la casa de bilete, pliante, iar în interiorul sitului există și panouri informative, marcate puțin de trecerea timpului, dar de pe care poți citi și înțelege mai bine ceea ce vezi. Monumentul Tropaeum Traiani poate fi fi vizitat de luni până duminică, între orele 09.00-17.00, iar biletele costă 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru pensionari și 2.5 lei pentru elevi sau studenți.

Țineam eu minte ceva, ceva despre o bătălie care a avut loc aici în primul război daco-roman. Însă aici am aflat de ce a avut loc bătălia tocmai aici, la o distanță mare față de Sarmisegetuza. Decebal, simțind că pericolul de a pierde capitala e mare, i-a atras pe romani tocmai aici, unde împreună cu ceva aliați a sperat să-l poată învinge pe Traian. A avut loc o bătălie aprigă, în care romanii au învins până la urmă, dar n-aveau să cucerească definitiv Dacia atunci. În memoria celor câteva mii de soldați romani căzuți aici, Împăratul Traian a dat ordin să fie construit acest monument pe care l-a închinat Zeului Marte, zeul războiului în mitologia romană.

Monumentul pe care îl vedem în zilele noastre este o reconstituire a celui original. Restaurarea a fost făcută în anul 1977, după schițe făcute de Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice aici, la Adamclisi, în perioada 1882-1890. Se presupune că inițial monumentul ar fi avut diametrul bazei egal cu înălțimea, 40 de metri, ceea ce-ar însemna că ar fi fost cu vreo 10 metri mai înalt decât Columna lui Traian de la Roma. Astăzi, baza monumentului restaurat are tot cam aceleași dimensiuni, însă înălțimea este ceva mai mică. Pe partea cilindrică a monumentului pot fi văzute 48 din cele 54 de basoreliefuri inițiale care prezintă scene din războiul purtat în aceste locuri. La fața locului am aflat că aceste basoreliefuri se numesc metope și că ceea ce putem vedea astăzi sunt replici ale originalelor. Vârful monumentului reprezintă o armură romană înaltă de 10.75 metri care are la bază un grup statuar format din trei persoane care îngenunchează în fața învingătorului.

Fiind situat pe o colină, monumentul poate fi văzut de departe. Se pare că locul ales de Traian pentru a construi acest monument nu a fost întâmplător. Pe lângă rolul de a comemora pe cei 3,800 de soldați romani căzuți în luptele de aici, Traian a dorit să transmită vizual și un avertisment triburilor sarmatice ce-și aveau teritoriile în zonă.

Deși drumul de acces către Tropaeum Traiani, drum de un kilometru și ceva este pe două benzi pe sens, deși parcarea este generoasă, am fost singurii vizitatori în acel moment. Situl este bine întreținut, cu multă verdeață, cu arbori frumos aliniați pe calea de acces, cu gazon tuns englezește. Pe lângă pliantul cumpărat de la casa de bilete (3 lei), sunt câteva panouri informative cu date, zic eu, mai mult decât suficiente, din care poți înțelege foarte bine ceea ce vezi.

Fiind în zonă este păcat să nu continui după ce vezi Tropaeum Traiani cu o vizită la ruinele fostului oraș-cetate, aflate la vreo doi kilometri vest de acest mausoleu. Drumul de acces este îngust, dar este asfaltat recent, iar la capătul lui găsești din nou o parcare generoasă. Nici timp prea mult n-ai de alocat aici. Poți însă să-ți faci o idee despre ce a reprezentat orașul care a apărut aici în urma construirii mausoleului la vremea respectivă. Se pare c-a fost un oraș-garnizoană, loc în care romanii au lăsat ceva trupe, pentru că la acea vreme Adamclisi era cumva granița de est a Imperiului Roman.

Sunt ruine, sunt doar câteva rânduri de zidărie de piatră care delimitează pereții fostelor clădiri ce-au existat cândva aici. Dar la fiecare fostă clădire există câte un panou informativ care, pe lângă date despre ce a reprezentat respectiva clădire, arată și câte un desen în care poți vedea cum se presupune c-ar fi arătat clădirea. Și da, pe fosta” Via Principalis” , strada care împărțea orașul în două, există și-acum, foarte bine conservată chiar, fosta canalizare a orașului. Vă dați seama? Canalizare în anul 109! Acum suntem în 2024 și la mine pe stradă nu există canalizare :).

Cum zic italienii? Non c’e due senza tre! Bine, ei zic la fotbal când e 2-0 și se-așteaptă și la al treilea gol. Pentru noi, al treilea obiectiv la Adamclisi a fost Muzeul Tropaeum Traiani. Clădirea muzeului a fost construită tot în 1977, odată cu restaurarea Mausoleului. Exponatele din muzeu au o poveste mai zbuciumată. În perioada 1882-1890, atunci când Grigore Tocilescu a efectuat săpăturile arheologice în zonă, a recuperat cele 48 de basoreliefuri originale cu scene din războiul care a avut loc la Adamclisi. Unii zic c-ar fi recuperat chiar 49, dar una a fost scăpată în apă în timp ce erau cărate cu șlepurile pe Dunăre până la Giurgiu, de unde au fost duse ulterior cu trenul la București. Au fost duse inițial în curtea Universității, unde la vremea respectivă funcționa Muzeul Național de Antichități. Apoi, în 1923, la cererea lui Vasile Pârvan, au fost expuse în Parcul Carol, apoi mutate în clădirea unde astăzi funcționează Muzeul Țăranului Român. În ultimă instanță au fost duse înapoi la Adamclisi și expuse sub panouri de sticlă pentru ca odată cu construirea clădirii Muzeului Tropaeum Traiani să fie expuse aici.

Orarul de vizitare al Muzeului precum și taxele de acces sunt identice cu cele dela Mausoleu. Din nou am fost singurii vizitatori la acea oră și nu pot să ascund că pentru mine a fost o reală plăcere ca timp de 30 de minute să simt că întregul muzeu este doar al meu. Pe lângă cele 48 de metope originale expuse aici, într-un ansamblu realizat extrem de reușit, am putut vedea bucăți de statui, capete de coloane, vase, căni, toate recuperate din fostul oraș-cetate, ale cărui ruine le vizitasem cu puțin timp înainte. Foarte multe panouri explicative în română și engleză cu tot felul de date despre ceea ce vezi în muzeu. Habar n-am în administrarea cui este acest muzeu, habar n-am câți vizitatori are de-a lungul unui an, dar din punctul meu de vedere cei care se ocupă de muzeu merită toate felicitările.

Per total, pentru mine au fost două ore și ceva care nu m-au făcut să regret ocolul făcut în drumul spre casă. Ba din contră, mă bucur c-am” scăpat” de o altă pată albă pe care o aveam printre dorințele mele turistice.

Și pentru că e frumos ca-ntr-o familie ambii membri să fie mulțumiți, de-aici încolo începe jumătatea de zi pe care soția mea și-a dorit-o. La vreo 22 de kilometri de Adamclisi, în direcția Ostrov-Călărași se află Peștera Sfântului Andrei. Am ajuns acolo după cât să zic... 30 de minute de condus lejer pe DN3, pe un drum destul de sinuos în care alternează zone de câmpie și zone de pădure, un drum care urcă și coboară. Liber pentru o zi frumoasă de sâmbătă, de început de toamnă, cu oameni ieșiți la porți prin satele prin care am trecut și care aveau la vânzare tot felul de legume, dar și fructe și mai ales struguri culeși din viile ce-și etalează rodul bogat printre frunzele ce stau să ruginească.

Dacă la Adamclisi parcările erau absolut goale, iaca aici, am găsit un loc destul de greu. M-am strecurat printre autocare cu număr de Brăila, de Dâmbovița sau de București, semn că turismul de tip pelerinaj este în vogă. Se spune că în această peșteră a trăit și a creștinat Sfântul Apostol Andrei și că ar fi cea mai veche biserică creștină de pe teritoriul României. A fost abandonată în timpul stăpânirii otomane, a fost redescoperită în anii 1930 de către un avocat (am uitat cum îl cheamă) în urma unui vis pe care l-a avut, apoi a fost distrusă de către cine? păi de armata eliberatoare sovietică (aici ar trebui să mai adaug câteva epitete, dar mă autocenzurez) și apoi refăcută în anii postbelici. Pentru că ține de Arhiepiscopia Tomisului, cum îl cheamă pe-ăla de zicea că femeile căsătorite ar trebui să umble numai cu basma pe cap... ăăăă, Teodosie, a transformat locul în mănăstire, așa că s-a construit și o biserică aici, cu hramul Sfântului Andrei, normal. Locul e frumos, chiar și pentru unul ca mine, care n-are treabă cu chestiile bisericești și care privește o biserică doar din punct de vedere arhitectural sau în contextul perioadei istorice în care a fot construită. În Peșteră oamenii stăteau ordonat la rând și avansau până lângă micul altar pentru a primi binecuvântarea unui preot. Peștera este decorată simplu, cu câteva icoane și cu un mic altar improvizat. Se vede cu ochiul liber că pereții au fost săpați manual, iar faptul că sunt foarte afumați nu vine decât să întărească ideea de vechime. Biserica de-afară este destul de nouă, construită probabil cu materiale moderne. În interior însă... cineva nu s-a lăsat până n-a dat cu bâta-n baltă. Pe peretele interior, cel cu ușa de acces în biserică, două picturi cât peretele. În stânga, Domnul Ciubotea (Dani, pentru prieteni, Marele Alb pentru unii dintre subalternii lui), flancat în dreapta, dar” umăr la umăr” cu el de cel al cărui nume l-am pomenit mai sus. Teodosie. Pe vremuri, acuzam și înfieram cu toții cu mânie proletară cultul personalității. Acum, văd c-a devenit normalitate. Chiar și să-ți treci numele pe clopotele alea de la Catedrala Neamului e foarte normal. Că doar ai adus bani de-acasă ca să le faci. Mda, nu dați cu pietre, asta e părerea mea. Dacă eram inspirat, începeam cu biserica și terminam cu Peștera. Rămâneam probabil cu o imagine mut mai frumoasă despre un loc important în spiritualitatea românească. Așa...

Venit, văzut, (aproape) plăcut, mergem mai departe, că ziua trece. După încă vreo 40 de kilometri am ajuns la Mănăstirea Dervent, alt loc pe care soția mea își dorea de mult timp să-l vadă. Odată intrați în interiorul mănăstirii am” divorțat” puțin :), în sensul că ea și-a văzut de treburile ei, eu de ale mele. Adică m-am plimbat prin curtea mănăstirii, am admirat vegetația excelent întreținută, am intrat în biserica veche, acolo unde sunt expuse Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni și Crucile de Leac, de altfel obiectele de cult pentru care Mănăstirea Dervent este vestită. Apoi am intrat și în biserica cea nouă, cu o arhitectură impresionantă, neterminată la interior. Doar catapeteasma era gata și este prima dată când văd o catapeteasmă din marmură cu icoane din mozaic încadrate frumos în marmura perfect finisată. Apoi am făcut o mică plimbare până la Izvorul Sfântului Apostol Andrei, izvor a cărui legendă spune că a apărut atunci când Sfântul Andrei a lovit pământul cu toiagul pentru că ucenicii lui erau însetați după un drum lung. Am citit acolo, lângă cristelnița amenajată la locul izvorului, că în perioada anilor 1960, când mănăstirea a fost închisă, izvorul a secat și doar în ziua de Izvorul Tămăduirii mai apărea câte un firicel de apă. Dacă am înțeles eu bine, în curtea mănăstirii este și o clădire în care pelerinii care vor să petreacă mai multe zile acolo se pot caza. Având în vedere c-am văzut și o terasă cu mai multe mese sub o boltă de viță de vie, bănuiesc că se poate servi și masa.

Nu știu cât să zic c-am stat la Dervent. 30, poate 40 de minute? Mie mi-a plăcut ce-am văzut acolo, soția mea a fost chiar fericită c-a ajuns aici. De-aici de la Dervent până la punctul de trecere cu bacul Ostrov – Chiciu mai sunt vreo 20 de kilometri. Destul de aglomerat, dar probabil fiind trecut de ora 17.00, deja erau multe mașini care veneau dinspre Bulgaria în drum spre România. Am” prins” al doilea bac totuși, am stat cu totul vreo 40 de minute până am trecut” gârla” . Biletul costă 50 de lei pentru autoturisme (include șoferul) și încă 5 lei pentru fiecare pasager. Total deci, 55 de lei. Pe la ora 20.00 intram în casă, asta în condițiile în care am mai oprit vreo 30 de minute la OMV-ul de pe A2, cel de pe lângă Fundulea.

Cam asta a fost ultima zi dintr-o săptămână de vacanță, ziua în care ne-am întors acasă. Am făcut zece ore și jumătate pe vreo 330 de kilometri în loc de trei ore pe 300 de kilometri, dar ne-a plăcut ce-am vizitat. Atâta timp cât voi mai putea, voi considera mereu și drumul ca făcând parte din vacanță. Măcar la întoarcere. La dus parcă suntem mai nerăbdători s-ajungem acolo unde ne propunem, dar la întoarcere... să amânăm puțin amăreala aia de care vorbeam la începutul articolului.

Pffff, cât m-am lungit. De obicei când închei un articol, vă doresc s-aveți vacanțe cu zile liniștite și cu nopți romantice. Mă gândesc să mai schimb, că poate ați” obosit” :). Și totuși... de ce să schimb ceva dacă nimeni nu reclamă nimic? Așa că, rămâne cum am stabilit.


[fb]
---
Trimis de Pușcașu Marin in 21.10.24 08:05:45
Validat / Publicat: 21.10.24 08:25:29

VIZUALIZĂRI: 795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

33 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P18 Biserica Mănăstirii Sfântul Andrei
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29900 PMA (din 31 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

33 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[21.10.24 08:25:17]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Hoinar prin Dobrogea, #EXCURSII şi CĂLĂTORII - DOBROGEA continentală" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

webmasterPHONE
[21.10.24 08:46:29]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

MichiPHONE
[21.10.24 10:18:23]
»

@Pușcașu Marin: Imi face multa placere sa citesc reviewuri despre locuri in care am fost si noi, ca acesta. Pana acum cativa ani pentru mine Dobrogea insemna litoralul, Constanta si Tulcea, Tropeum Traiani si Istria. Am facut o excursie de 5 zile in Dobrogea continentala si am avut ce vedea. Reviewul tau mi- a adus un plus de informatii, multumesc.

elenaadinaPHONE
[21.10.24 14:14:51]
»

"Nu știu alții cum sunt (vorba lui Creangă), dar eu când mă întorc acasă din vacanță simt așa... un” gust” ca de la un vin amar. Dar nu e de la vreun vin pelin, e de la ” vin din concediu” . "

Perfect adevărat!

La mine se manifestă asemănător.

În primele zile mă simt dezorientată, parcă nu știu ce trebuie să fac, apoi apare o stare de plictiseală, iar leacul ca să-mi schimb energia e să intru pe AFA și să văd noutățile!

adso
[21.10.24 14:27:38]
»

@Pușcașu Marin: Faină zi de vacanță! Mulțumiri pentru poveste și pentru fotografii - sunt locuri pe care nu le-am văzut. Și nici nu le voi vedea prea curând, că n-am mașină, deci nici posibilitate de a transforma drumul în zi de vizitat, în prelungirea concediului. Dar uite că există și posibilitatea de a afla cum e acolo de la alții - să profităm de ea, zic!

Și eu sunt amator de bolovani vechi. Monumentul de la Adamclisi nu o fi el antic, încă nu a împlinit 50 de primăveri, dar e mai bine că există așa decât dacă nu ar fi deloc. Disputa asta din arheologie are sens în cazul monumentelor păstrate parțial: cum le restaurăm, ce materiale folosim, cât de mult intervenim etc. Dar la Adamclisi, din câte pricep, nu e o restaurare, ci o reconstrucție de la zero. Care e bine că s-a făcut.

Și... nici eu nu sunt mare amator de biserici în timpul slujbelor, dar îmi place să le văd ca turist. Interesante cele prezentate de tine, deși istoria lor e mult mai discutabilă decât în cazul monumentului. Acolo exista o amprentă la sol a celui ridicat de Traian. Urma toiagului Sf. Andrei, însă, e mai neclară. Sau, din contră, mai puternică - depinde de care parte te situezi.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][12 voturi]
Zoazore
[21.10.24 14:56:49]
»

@Pușcașu Marin:

Dacă la Adamclisi parcările erau absolut goale, iaca aici, am găsit un loc destul de greu. M-am strecurat printre autocare cu număr de Brăila, de Dâmbovița sau de București, semn că turismul de tip pelerinaj este în vogă.

Dovada ca turismul istoric, de informare nu mai atrage atat de mult si ca, din cauza vremurilor, oamenii nu mai gasesc alta 'cale de salvare' decat rugaciunile. Pe scurt, suntem la Mila Domnului.

Ca si @adso, nici eu nu am masina si nu stiu cand voi ajunge acolo, dar plimbarea cu tine si cu Adina mi-a facut mare placere.

Este imbucurator faptul ca s-a re-creat Monumentul Adamclisi si eu, oprttimista cum ma stii, sper ca numarul copiilor si tinerilor care-l vor vizita, sa creasca.

Locul e frumos, chiar și pentru unul ca mine, care n-are treabă cu chestiile bisericești și care privește o biserică doar din punct de vedere arhitectural sau în contextul perioadei istorice în care a fot construită.

Subscriu. Cum bisericile, dupa 1990 au aparut ca ciupercile dupa ploaie, prefer sa le vad / revad pe cele 'cu istorie', care au insemnat si inseamna ceva, nu pe cele 'cu fast' si cu pozele 'ctitorilor' (a se citi sponsori) pe pereti

De obicei când închei un articol, vă doresc s-aveți vacanțe cu zile liniștite și cu nopți romantice. Mă gândesc să mai schimb, că poate ați” obosit” . Și totuși... de ce să schimb ceva dacă nimeni nu reclamă nimic? Așa că, rămâne cum am stabilit.

Chiar! Este asa de frumoasa urarea asta... Mai ales partea cu 'nopți romantice'... Las-asa!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][11 voturi]
Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[21.10.24 18:38:07]
»

@webmaster: Mulțumesc frumos.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[21.10.24 18:44:08]
»

@Michi: Doamnă, eu trebuie să vă mulțumesc. Pe lângă faptul că ați citit, ecoul dumneavoastră mă încântă foarte mult. Nu poate decât să mă bucure atunci când cineva găsește ceva interesant în ceea ce încerc eu să povestesc.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[21.10.24 18:58:46]
»

@elenaadina: Nu știu, n-am încercat, din mai multe motive, dar am eu o vagă impresie că” panaceul” pentru starea de amăreală atunci când te întorci din concediu, ar fi un alt concediu .

S-o găsi ceva cât e Pământul ăsta de mare, ca să nu prea stai pe-acasă. Timp și bani s-avem. Și să fim sănătoși.

Mulțumesc pentru eou.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[21.10.24 19:20:25]
»

@adso: Scria acolo, la Tropaeum Traiani, că soclul monumentului este cel original. Adică treptele care înconjoară construcția.” Bolovanii” originali, mă rog, o parte din ei, i-am văzut la muzeu. Și da, ai mare dreptate. E bine că s-a făcut măcar o replică după original. Doar că s-a făcut în 1977, adică... înțelegi tu, atunci când erau, nu erau bani, se făcea totuși câte ceva pentru păstrarea identității naționale și alte chestii care acum sună pentru unii pueril sau chiar utopie.

Sunt de aceeași parte a” fileului” cu tine, vis-a-vis de chestiile palpabile versus legende. Dar nu pot să neg că citesc aceste legende ori de câte ori am ocazia și mă refer aici la momentele când vizitez ceva. Aveam 36 de ani când am ieșit prima dată din țară. Paris. O tempora... La Notre Dame, vizitând catedrala, prin anumite colțuri mai întunecate așteptam să-mi sară Quasimodo în spinare . N-am făcut religie la școală, dar l-am citit pe Dumas. Astăzi se face religie la școală, dar nu știu dacă-l mai citește cineva pe Dumas. O fi bine, o fi rău?

Mulțumesc pentru ecou. O plăcere să-l citesc, ca întotdeauna.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[21.10.24 19:39:45]
»

@Zoazore: Ca să mă repet puțin cu citatul din Creangă. Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt la Mila Doamnei .

L-am întrebat pe domnul de la casa de bilete de la Tropaeum Traiani dacă e mereu așa liber. A zâmbit amar. Ce să-nțeleg?

Nu mai țin minte în ce an eram când am trecut pe la Cozia. Ghici cine-l încadra pe Mircea cel Mare (cum i se spunea pe-atunci din simplul motiv că la nu știu ce plenară a citit tovarăsu' în loc de cel Bătrân, cel Mare)? Nicu și Leana. Dar eu credeam, în prostia mea, că vremurile alea au apus de mult. N-ai să vezi. Parcă e mai abitir acum, doar că s-au schimbat personajele. Sau poate că așa trebuie și sunt eu mai retard și nu-nțeleg.

Mă bucur că ești în asentiment cu mine și că nu trebuie să schimb urarea de la sfârșitul articolelor. O să continui până când o să am reclamații de la cineva care a” obosit” de la atâta romantism .

Mulțumesc pentru ecou. Mă repet, că n-am ce face. Întotdeauna e o plăcere pentru mine să le citesc.

doinafil
[21.10.24 23:05:10]
»

Ca și tine, mi-amintesc din liceu câte ceva de Tropaeum Traiani de la Adamclisi, dar mai multe nu

Țineam eu minte ceva, ceva despre o bătălie care a avut loc aici în primul război daco-roman. Însă aici am aflat de ce a avut loc bătălia tocmai aici, la o distanță mare față de Sarmisegetuza

Bun strateg Decebal cu alegerea locului, daaaar păcat că a pierdut bătălia!

Mă bucur că ai scris despre monument, despre care știam... mai nimic!

Prețul biletelor este modic, așa că orice turist poate să-l viziteze!

Noroc cu Grigore Tocilescu care „a efectuat săpăturile arheologice în zonă, a recuperat cele 48 de basoreliefuri originale cu scene din războiul care a avut loc la Adamclisi” Așa ne putem da seama și noi cum arăta monumentul original ridicat la ordinul lui Traian.

Despre ruinele fostului oraș-cetate spui că:

Și da, pe fosta” Via Principalis” , strada care împărțea orașul în două, există și-acum, foarte bine conservată chiar, fosta canalizare a orașului. Vă dați seama? Canalizare în anul 109! Acum suntem în 2024 și la mine pe stradă nu există canalizare

Să nu uităm că tot ei, romanii, au fost (primii ) care au construit apeducte și sisteme de încălzire a locuințelor, sub podelele caselor! Că acum, la tine pe stradă nu este canalizare, asta-i o problemă care ar avea nevoie de multe dezbateri!

Și pentru că e frumos ca-ntr-o familie ambii membri să fie mulțumiți, de-aici încolo începe jumătatea de zi pe care soția mea și-a dorit-o

Frumoasă gândire! Mi-au mai mai plăcut și locurile propuse de soție, vizita la „Peștera Sf Andrei” și la Mânăstirea Dervent. Nu știam că acesteia i s-a dus buhul datorită Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni și Crucilor de Leac! Mă bucur și eu pentru ea c-a reușit să le vadă!

Uite că ocolul a fost cu folos pentru amândoi, chiar dacă ați ajuns mai târziu acasă!

Felicitări pentru articol și pentru poze! ... și să nu uit de

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[22.10.24 08:30:21]
»

@doinafil: Ăsta a fost și scopul principal al ultimei zile de vacanță. S-ajungem mai târziu acasă . Acum că s-a” nimerit” să vedem și ceva ce-aveam de mult prin listele noastre de dorințe turistice, asta e bonus.

La Adamclisi vroiam de mult s-ajung. Și chiar dacă acum se poate vedea doar o replică a monumentului original, o vizită aici e un bun prilej pentru a-ți da seama încă o dată ce erau romanii în stare să facă acum aproape 2,000 de ani.

Iar partea a doua a zilei, de ce nu? Chiar dacă eu sunt mai... liber cugetător așa, n-am cum să nu mă bucur atunci când cealaltă jumătate a familiei își îndeplinește și ea o dorință.

Mulțumesc mult pentru ecou și pentru comentarii.

adsoPHONE
[22.10.24 08:49:00]
»

@Pușcașu Marin: Am mai citit despre, mi-ai starnit curiozitatea.

Cica insusi monumentul original ar fi o replica, anume la Mausoleul lui Augustus de pe malul Tibrului, in Roma. In ziua de azi e in ruina si acesta, sa vedem cum il vor reface italienii .

Oricum, e inchis de multi ani, pentru restaurare: eu l-am gasit inchis in 2018 si pe Google se spune ca acum e inchis temporar.

Se găsesc imagini pe internet, una în care este vizibilă asemănarea între cele două monumente apărând aici:

en.wikipedia.org/wiki/Mau ... eum_of_Augustus

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[22.10.24 09:38:58]
»

@adso: M-am uitat și eu pe linkul din ecoul tău. Zice c-a fost redeschis în 2021 și că ar fi avut la origini 90 de metri în diametru și vreo 42 înălțime.

Știu și eu? Or fi avut la timpul ăla un singur PUZ pentru tot Imperiul și un singur proiect cadru . Ideea e că au fost suficient de grandioase construcțiile astea, că până și cei ce-au venit după ei le-au lăsat în picioare.

Citeam la Adamclisi că turcii, când au luat serios în stăpânire Dobrogea, n-au știut ce semnifica monumentul și l-au numit Adam Kilisse, cumva interpretat ca fiind” Biserica Omului” . Și de-aici, în timp, localitatea a devenit Adamclisi.

adsoPHONE
[22.10.24 11:04:53]
»

@Pușcașu Marin: Dap, au dreptate, se pare ca s-a redeschis. Ce oi fi citit eu, nu stiu .

Trebuie sa revin la Roma. Desi, la ce preturi sunt acum acolo... 10 euro / zi / persoana e numai taxa de oras. Hoteluri sub 200 de euro doar la 1,5 km de o statie de metrou. Si alea sunt 150, nu mai jos. Turismul in Europa a devenit accesibil doar asiaticilor.

Iar noi vom merge in Asia, na!

valentinag
[22.10.24 11:10:03]
»

Pe 1 ian am fost si noi la Adamclisi, canalizarea aia iti cam da cu virgula. Eu am canalizare pe strada, nefunctionala insa, sunt next level!

Aceeasi canalizare si la Histria, la Sarmizegetusa Ulpia Traiana...

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[22.10.24 13:06:44]
»

@valentinag: Mi-am pus și eu problema, de multe ori, cum puteau romanii să facă pe vremurile alea apeducte care au rezistat până în zilele noastre (unele chiar funcționale încă) sau canalizare sau chiar încălzire prin pardoseală!

Am ajuns la concluzia că fosa septică e o invenție mult mai recentă și probabil a apărut din comoditatea omului de nu mai merge la toaletă până în fundul curții .

Mulțumesc pentru vizită și pentru ecou. Și să știi că te invidiez . Chiar dacă nefuncțională, totuși ai canalizare pe stradă.

valentinag
[22.10.24 13:29:40]
»

Despre incalzire in pardoseala, ce sa mai zicem de coreeni, cu sistemul lor ONDOL, documentat inca din anul 37BC! Canalizarea mea e facuta de 5 ani, poate in urmatorul cincinal o s-o si pot folosi, desi si mersul in fundul curtii are avantajele lui >

nicole33
[22.10.24 23:10:45]
»

@Pușcașu Marin:

Nu știu alții cum sunt (vorba lui Creangă), dar eu când mă întorc acasă din vacanță simt așa... un” gust” ca de la un vin amar. Dar nu e de la vreun vin pelin, e de la ” vin din concediu” .

Crezi că eşti singurul care simte la fel ca tine? Sigur, nu, doar că eu nu reuşisem să-mi definesc atât de bine senzaţia asta neplăcută de 'vin din concediu', mai ales când în câteva ore de la revenirea acasă încep munca

... dar am eu o vagă impresie că” panaceul” pentru starea de amăreală atunci când te întorci din concediu, ar fi un alt concediu

Şi eu cred la fel, dar cum cel mai adesea nu poţi pleca imediat spre o altă destinaţie, măcar să-ţi planifici şi dacă se poate să-ţi şi rezervi următoarea vacanţă şi tot mai 'îndulceşti' amăreala aceea despre care vorbim.

Cu toate astea, întotdeauna când am ocazia, consider și drumul ca făcând parte din concediu și dacă pot face ceva să vin acasă mai pe ocolite, nu ezit și încerc să încropesc un traseu care să se lase cu ceva vizite pe la diverse obiective.

Mare dreptate ai!

Mi-ar plăcea, cu prima ocazie când ne vom mai întâlni, să-i explici şi soţului meu ideea expusă în articol, cu exemple, cu desene, cum s-o putea.

Eu de ani buni tot încerc, fără succes, să-l conving că există şi variante mai plăcute şi mai interesante pentru a ajunge din punctul A în punctul B în afară de drumul cel mai scurt indicat de GPS. El ar fi preferat o linie dreaptă dacă se putea

În rest, nu pot decât să te felicit pentru obiectivele inspirat alese, inspirat, dar şi 'democratic', în sensul satisfacerii doleanţelor ambelor jumătăţi ale familiei

L.E.

Eu încă nu am obosit

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[23.10.24 19:51:36]
»

@nicole33: Mă mir că nu reușești să-l convingi pe soțul tău de faptul că există și variante” ocolitoare” la plecare sau la sosire din vacanțe. Tu n-ai” migrene” ? . De obicei bărbații fac orice ca să le treacă soțiilor migrenele.

Stau și mă gândesc la o chestie. Tu zici că n-ai” obosit” , Zoazore zice să-i dau înainte cu urarea de sfârșit de articol. Să fac un up-grade? Să vă urez nopți POLARE romantice?

Mulțumesc pentru vizită și pentru ecou.

msnd
[30.10.24 14:29:32]
»

Nu îmi mai aduc aminte exact, cred că pe la începutul anilor 60, probabil cu tabăra de la Năvodari, Am ajuns și eu la Adamclisi. Îmi mai aduc vag aminte doar de un cilindru înalt de pietroaie, înconjurat de alte pietroaie. Am mai trecut prin dreptul monumentului de câteva ori în urmă cu ceva ani, dar, ne fiind eu la volan, l-am privit doar de la distanță.

În principiu, nu sunt de acord cu repararea, reabilitarea, schimbării imaginii unor relicve istorice. Toate acestea trebuiesc doar puse în conservare. Mi-am mai exprimat această opinie de mai multe ori, începând cu articolul despre Cordoba, în care am descris „Podul Roman” . Tot acolo am spus „povestea toporului” .

Dar, la Adamclisi a fost altceva. Este vorba de o reconstrucție, aproape o plecare de la „0”. Mormanul acela de pietre nu putea spune nimic despre istoria noastră. Totuși, nu pot considera accesată construcție drept o „relicvă istorică” . Îl văd, mai curând, ca un monument modern ridicat în amintirea unui moment istoric.

Nu cred că „soclul” despre care se vorbește sunt treptele de pe contur. Prea se încadrează perfect în arhitectura actuală. Cred, mai curând, că este vorba de „mormanul” meu, rămas în miezul monumentului. Dar, cine știe!

„Despre partea închinării

Însă, Doamne, să ne ierți.”

Știu să îmi fac cruce, din când în când merg la o slujbă de Înviere, la un botez sau o înmormântare. Îmi place să vizitez și să admir lăcașuri de cult de toate religiile și din toate timpurile, și să scriu aici despre ele. Dar, cam atât!

Felicitări pentru excursie și pentru articol!

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[30.10.24 20:03:38]
»

@msnd: În principiu sunt de acord cu aproape tot ce-ați scris în ecou. Eu sunt totuși bucuros că în zilele noastre putem vedea cam cum arăta la vremea lui acest monument. Cred că era foarte greu să rămână originalul în picioare, având în vedere că au trecut aproape 2,000 de ani de la construirea lui și faptul că pe-aici, prin Dobrogea s-au perindat mulți” stăpâni” . M-aș bucura dacă autoritățile din zilele noastre ar face ceva pentru ca măcar această replică a monumentului original să rămână într-o stare bună pentru multă vreme de-acum încolo.

Chiar și cu partea aceea... în versuri sunt de acceași parte a” baricadei” , chiar ceva mai în spate, dacă pot spune așa . Dar, având în vedere că suntem doi în familie și că trebuie să putem spune amândoi că ne-a plăcut, nu pot decât să fiu de acord cu dorințele turistice ale soției mele, așa cum ea este tot timpul de acord cu mine atunci când vreau să vizitez obiective care presupun” bolovani” cu ceva istorie în spate.

Timpul a demonstrat că așa cum ei au început să-i placă siturile istorice și mie au început să-mi placă bisericile și mănăstirile, chiar dacă numai și numai din punct de vedere arhitectural.

Mulțumesc mult pentru vizită, pentru ecou și pentru comentariile din ecou.

nicole33
[30.10.24 23:30:15]
»

@msnd:

În principiu, nu sunt de acord cu repararea, reabilitarea, schimbării imaginii unor relicve istorice. Toate acestea trebuiesc doar puse în conservare.  

Fără legătură neapărat cu monumentul de la Adamclisi, şi eu cred că "pietroaiele" trebuie conservate mai degrabă decât reconstruite/reconstituite.

Dar ce te faci atunci când lucrările de conservare încep prea târziu, iar obiectivul se află deja într-o stare de degradare prea avansată?

Ecoul tău mi-a reamintit dezamăgirea simţită anul trecut în Creta când am vizitat Palatul din Knossos, reconstituit masiv, mai puţin după dovezile istorice şi mai mult după imaginaţia poate prea bogată a lui Evans.

Oricâtă pasiune a pus ghida în prezentarea făcută, eu nu am putut scăpa de senzaţia de fake, de decor de film. Singurii veritabili erau doar cei câţiva păuni care se plimbau printre ruine Nu regret deloc că am fost acolo, dar am avut alte aşteptări.

msnd
[31.10.24 12:40:06]
»

@nicole33:

Sărut mâna!

Ai perfectă dreptate!

Și eu am scris, în urmă cu ceva timp despre Knossos, exprimându-mi dezamăgirea creată de imaginația mult prea bogată a domnului Evans. La Knossos m-au deranjat atât refacerile grosolane care, vizibil, nu se încadrau în ansamblul construcțiilor antice, sau folosind grinzi și stâlpi din beton tapetați cu imitație de lemn, cât și denumirile date unor spații, pornind de la așa numita „sală a tronului” , cu un lighean în mijloc și terminând cu foarte ciudatul „teatru” .

La construcțiile din care nu a mai rămas mai nimic, sau nu mai poate fi recunoscut nimic din aspectul inițial, de poate încerca, poate chiar și parțial, o reconstrucție a acestora. Este și cazul de la Adamclisi. Dar nu le mai numești atunci „monumente antice” .

Nu sunt însă de acord cu reconstrucțiile de genul celei care se făcea în 2009 la teatrul antic din Pamukkale.

O zi excelentă!

tata123 🔱 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[31.10.24 12:48:34]
»

@Pușcașu Marin: Odiseea monumentului triumfal de la Adamclisi este lungă, iar controversa încă persistă. Ar fi fost interesant să se poată vedea miezul original al construcției, ascuns de sistemul de schele ce susțin metopele-copii și acoperișul - adică ușa de acces să fie deschisă măcar penru grupurile organizate (vezi aici o imagine din interior, singura găsită pe Internet: vezi foto).

Reconstrucția monumentului de la Adamclisi (în această variantă, fiindcă au existat mai multe propuneri) cred că aduce mai multe avantaje, mai ales turistice, decât păstrarea cilindrului/miezului ros de timp și vreme. Un mare plus și muzeul cu piese originale aflat în apropiere.

Călătorii interesante!

P. S. Istoricul Radu Florescu scria în „România Pitorească” din august 1975: În realitate au căzut în Dunăre, la îmbarcare, o metopă, recuperată, menţionată şi de Tocilescu şi două sau trei blocuri de parament netede, fără nici un decor.

P. S. S. Istoricul Adrian V. Rădulescu explica într-un articol din „România Pitorească” (octombrie 1974) modul de reconstituire „autoportantă” a monumentului:

Iată în ce constă restaurarea autoportantă pe care o preconizăm: de la promenuarul inferior, bine păstrat, se pot înălţa primele trei rânduri de paramenţi, originali. Se crează astfel o bază puternică pentru ridicarea unei «osaturi» metalice, uşoare şi rezistente, respectând dimensiunile iniţiale, divizată în tot atâtea cadre câte piese originale — figurate sau nefigurate a avut trofeul. Întreaga greutate a imensului acoperiş în solzi se poate sprijini pe un pilon de beton, introdus până la cca. 10 m adâncime în nucleul de piatră, într-un făgaş existent sub forma unui puţ săpat cu veacuri în urmă de căutătorii de comori. În cadrele metalice se vor monta plăci din piatră artificială, foarte subţiri, turnate în tipare scoase de pe pietrele figurate originale, care vor reda fidel întreaga înfăţişare a scoarţei monumentului. Plăcile pot fi oricând dispuse altfel, în funcţie de rezultatul cercetărilor viitoare. Pentru micşorarea sarcinii pe care trebuie să o suporte tâmplăria acoperişului, se recomandă de la sine un material uşor, frumos şi mai ales rezistent. Se crează astfel imaginea integrală a monumentului, cu posibilitatea existenţei unui spaţiu interior pentru acces la cercetare şi tratare chimică.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[31.10.24 21:21:39]
»

@tata123 🔱: Mulțumesc pentru ecoul tău foarte documentat.

Sincer, după” gusturile” mele, mi-au plăcut mai mult metopele originale văzute în muzeu. Par restaurate și ele, cel puțin au fost curățate și faptul că sunt autentice, că au aproape 2,000 de ani, mi-au trezit mai mult interesul. Nu-mi dau seama dacă cele de pe monument sunt turnate în vreun ipsos sau chiar sunt sculptate, dar faptul c-am știut că nu sunt cele originale m-a făcut să le admir mai mult pe cele din muzeu.

Citeam în muzeu că la vremea respectivă, domnii Tocilescu și Vasile Pârvan s-au cam” călcat pe bătături” pe-acolo prin Dobrogea și atunci când a fost scăpată în Dunăre o metopă, a ieșit scandal mare la București. În fine, orgolii între doi istorici de valoare, ca în orice domeniu de altfel, acolo unde se întâlnesc doi oameni care nu vor să-și dea întâietate unul altuia.

Practic Grigore Tocilescu a intrat pe” tarlaua” lui Vasile Pârvan, care se ocupa serios la acea vreme de cercetări arheologice pe teritoriul Dobrogei, avându-i în spate pe Otto Bendorf și pe George Niemann, cei doi arheologi care au făcut cercetările la Efes și care se pare că au intervenit direct la Mihail Kogălniceanu pentru a-l băga în față pe Tocilescu.

Așa o fi sau n-o fi așa, chestia e că reconstrucția monumentului de la Adamclisi din 1977 s-a făcut în baza cercetărilor și a schițelor întocmite de către Grigore Tocilescu și echipa lui.

nicole33
[03.11.24 19:21:10]
»

@msnd:

La construcțiile din care nu a mai rămas mai nimic, sau nu mai poate fi recunoscut nimic din aspectul inițial, de poate încerca, poate chiar și parțial, o reconstrucție a acestora. Este și cazul de la Adamclisi. Dar nu le mai numești atunci „monumente antice” .

Vezi tu, aici părerile sunt împărţite şi nici nu ştii care ar fi varianta ideală. Cert este că în cazul de faţă nu mai putem vorbi de un monument "antic".

Înainte de vizita la palatul din Knossos, unde măcar ştiam la ce să mă aştept, dar tot am vrut să-l vizitez, am avut o altă surpriză în Turcia cu Castelul din Marmaris. Recunosc că nu citisem înainte şi la faţa locului priveam crenelurile cu unghiuri ascuţite perfecte, mirată peste poate cum de nu au fost acestea afectate de intemperii pe parcursul sutelor de ani scurse doar de la reconstruirea acestuia. Când am realizat că privesc o construcţie refăcută în anii '90, entuziasmul meu s-a prăbuşit brusc şi doar vizitarea muzeului găzduit în Castel m-a făcut să nu regret timpul pierdut şi banii daţi pe biletul de intrare.

Nu sunt însă de acord cu reconstrucțiile de genul celei care se făcea în 2009 la teatrul antic din Pamukkale.

Am vizitat Hierapolis în 2007, dar nu-mi amintesc să mă fi deranjat ceva. Posibil să nu fi acordat eu suficientă atenţie ruinelor în graba de a mă scălda în Piscina Cleopatrei, deh, ideea de a întineri într-un timp record , era o tentaţie cu mult mai mare decât analizarea "pietroaielor". Anul trecut când am ajuns la Pamukkale, după ce urcasem pe jos cu greu tot dealul, nu mai aveam putere să alerg printre ruine şi mi-am încercat din nou norocul în piscina antică , vizitând în plus doar Muzeul.

O variantă cumva de compromis am experimentat tot în Turcia când am vizitat un oraş antic aflat în apropiere de Lara. Acolo am avut inspiraţia să cumpăr o carte despre acesta chiar dinainte de a porni în explorarea ruinelor antice şi asta m-a ajutat destul de mult. La fiecare fotografie din carte exista o foiţă transparentă, care suprapusă peste poza actuală îţi oferea imaginea originală, cum arăta obiectivul respectiv în urmă cu hăt ani. Mi-a plăcut ideea.

nicole33
[03.11.24 19:37:00]
»

@Pușcașu Marin:

Pfff... m-am luat cu vorba şi uitam să te felicit pentru schimbarea statutului!

Parcă îţi stă mai bine aşa mai "copt" Să fie de la soarele din Egipt? , pentru că, dacă rămâneai în ţară, slabe speranţe până spre primăvară aşa

Şi am mai rămas datoare cu un răspuns:

Stau și mă gândesc la o chestie. Tu zici că n-ai” obosit” , Zoazore zice să-i dau înainte cu urarea de sfârșit de articol. Să fac un up-grade? Să vă urez nopți POLARE romantice?

Hmm... nu ştiu ce să zic. Tentaţia celor şase luni continue este mare, recunosc , dar la poli nu prea e de mine.

Mai bine las-o ca la început, fără up-grade Dacă Zozo este de altă părere, să zică ce şi cum

Zoazore
[03.11.24 19:46:12]
»

@nicole33:

Mai bine las-o ca la început, fără up-grade  Dacă Zozo este de altă părere, să zică ce şi cum

Si pe mine m-ar tenta alea 6 luni, dar frigul de la POLI nu ma inspira!

Asa ca las-as cum ai spus prima data!

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[04.11.24 08:14:25]
»

@nicole33: Mulțumesc. Strict, din punct de vedere cromatic, îmi plăcea mai mult verde. Dar, e ca-n viață. Și în viață am fost” verde” până pe la vreo 30-35 de ani și mi-ar fi plăcut să rămân așa, dar... m-am făcut apoi portocaliu, roșu, grena, am deja tendințe de grena foarte închis .

De” copt” nu m-am copt de la soarele de care zici tu pentru că mai am puțin până s-ajung acolo. O să știi când ajung la soare, că doar am promis ceva, nu?

Cu partea cealaltă, am înțeles. Rămâne cum am stabilit. Și poate că e mai bine. La câtă gheață e acolo, la poli, nici nu mai știi unde ai pus șampania la rece

Zoazore
[04.11.24 08:42:26]
»

@Pușcașu Marin:

Bine ca a sesizat Tiza ca esti portocaliu.

Este frumoasa culoarea, mai de toamna, asa! Felicitari!

Și în viață am fost” verde” până pe la vreo 30-35 de ani și mi-ar fi plăcut să rămân așa, dar... m-am făcut apoi portocaliu, roșu, grena, am deja tendințe de grena foarte închis

In viata esti verde atat timp cat asa te simti. Asta nu tine de CNP, ci de gandirea si trairea ta! Si apoi, vezi ca poti deveni rosu, apoi verde din nou.

Uite ce verde frumos are Tiza!

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[04.11.24 08:56:18]
»

@Zoazore: Mulțumesc. Știu io ce vrei tu să zici și sunt perfect de acord cu tine. Dar când ai de cărat niște saci de ciment sau mai știu eu ce de la mașină până la betonieră sau pe unde mai ai nevoie... ia să vezi ce contează CNP-ul .

De-ar fi și-n viață ca pe AFA, aș scrie zi și noapte s-ajung la verdele ăla prăzuliu cât mai repede

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, elenaadina, Michi, msnd, tata123 🔱, valentinag, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂHoinar prin Dobrogea:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.098778963088989 sec
    ecranul dvs: 1 x 1