Muzeul de Artă “Dinu și Sevasta Vintilă” , cel mai mare muzeu de artă sătesc din Europa

TIPĂREȘTE

Începusem să scriu despre următoarea mea vacanță, dar nu vreau să trec mai departe, pentru că în week-end-ul care tocmai a trecut, am descoperit un muzeu de o valoare inestimabilă, despre care aș vrea să spun lumii întregi.

Duminică voiam să mergem la o drumeție scurtă și alesesem Cabana Ciucaș, Dar de unde vineri, chiar și sâmbată dimineață, prognoza era ok, am vorbit chiar și la cabană să vedem dacă este deschisă și putem mânca, după amiază s-a transformat în coduri portocalii de vânt și ninsoare și așa a fost în oricare parte am fi încercat să mergem față de București: spre Buzău, Târgoviște, Pitești, Valea Prahovei… Singura regiune verde era partea de jos a țării cu 7-9 grade și cer însorit. Nu prea ne ardea de mers spre mare, dar nu aveam alternative. Duminică dimineață, înainte de plecare, am mai verificat o dată meteo și era la fel în zona Dobrogei, unde am ales până la urmă să mergem, adică 7-9 grade, cu soare.

Ce planuri să ne mai facem noi după prognozele astea, dacă nu se mai verifică nici în decurs de câteva ore? De la Cernavodă a început să ningă ușurel. Și din ce în ce mai tare, și mai tare, dar foarte, foarte frumos, iar noi eram pe un drum județean și tot urcam și coboram dealuri spre Cetatea Capidava. A nins atât de frumos și s-a pus pe șosea atât de repede, de am crezut că pe acolo rămânem. Din fericire, la Capidava s-a oprit și într-o jumătate de oră a ieșit și soarele de care citisem.

În fine… nu vreau să zic de Capidava acum, poate vreodată… Din cauza viscolului, doamna de la casa de bilete plecase, dar erau acolo un tinerel și un bodyguard care ne-au lăsat să vizităm și cetatea, fără bani, evident. La plecare, când i-am întrebat ce mai putem vedea în zonă, cu toate că noi aveam listuța noastră, dar așa facem mereu, ne băgăm în seamă și cu oamenii, ne-au zis să ne oprim la Topalu, dacă tot mergem în direcția aceea, pentru că este un muzeu de artă acolo. Bodyguard-ul nu știa prea multe, băiatul cel tânăr ne-a îndrumat și a zis că o să ne placă, cu toate că noi îl întrebam ce să mai vedem în materie de natură, nu de muzee.

Dacă tot ne era în drumul spre Hârșova ne-am oprit. Nu mai țin minte când ne-a impresionat un loc așa de tare. De fapt, ne-a surprins pentru că nu ne așteptam să dăm de așa ceva acolo.

Muzeul de Artă “Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu, din Dobrogea noastră, este cel mai mare muzeu sătesc din țară și din Europa. Am fost 7 persoane și 2 fumători au zis că nu intră ei într-un muzeu de țară, ne așteaptă la o țigară afară. De la stradă casa se vede mică, o casă de țară cu 2 camere, presupuneam. Am mai văzut case memoriale deschise de primării prin sate, care au o cameră-două, așa că, prietenii noștri au zis că nu mai dau și bani pentru ceva ce nu părea pe gustul lor.

Nici n-am apucat să intrăm în muzeu, ci doar la intrare, la casa de bilete, dar când ne-am uitat în dreapta, în prima cameră, ne-am dat seama că nu e chiar așa și i-am convocat și pe fumătorii noștri de afară. Pur și simplu după ce am pătruns în muzeu am rămas și noi tablou, la fel ca tablourile de pe pereți.

Muzeul este deschis din 1960 și cuprinde opere de artă donate de doctorul Gheorghe Vintilă comunei sale natale, Topalu. Muzeul este deschis în casa părintească și poartă numele părinților Dinu și Sevasta, primii învățători ai satului, cei care au pus și bazele primei școli în Topalu. Inclusiv strada din Topalu, pe care se află poartă numele părinților.

Chiar dacă de la stradă nu se vede, se întinde pe 12 camere, unde sunt expuse 228 de lucrări de artă românească, ale celor mai renumiți pictori ai noștri: Grigorescu, Luchian, Tonitza, Petrașcu, Pallady, Camil Ressu, Baba și alții, dar și sculpturi ale renumitului Oscar Han. Toate operele sunt ORIGINALE.

Ele au fost adunate de chirurgul Gheorghe Vintilă, născut în Topalu în 1898, la sfatul prietenului Oscar Han, care l-a îndemnat să investească în artă la acea vreme.

Noi am rămas uimiți pur și simplu, credem că nici la Muzeul de Artă din București nu sunt atâtea opere originale. L-am întrebat de mai multe ori pe domnul de la casă, care ne-a și însoțit și ne-a povestit, dacă este adevărat că sunt opere originale. Ne-a asigurat că da, că suntem într-un muzeu cu o valoare inestimabilă, iar oamenii implicați fac tot posibilul să ducă mai departe dorința marelui lor consătean. Și ne-a mai spus că absolut toți vizitatorii de la muzeul din Topalu au avut aceeași reacție ca și noi.

Muzeul arată impecabil, ca orice mare muzeu, operele sunt expuse în cele 12 camere unde se asigură lumina, umiditatea și temperatura necesare, iar unele sunt protejate în plus cu o folie foarte subțire de sticlă.

În una din camere este o vitrină unde sunt expuse diplomele lui Gheorghe Vintilă și cărțile pe care le-a publicat.

Marele chirurg s-a mutat în București dar dorința lui arzătoare a fost să fie înmormântat în curtea casei părintești, astăzi muzeu. A murit în 1978, deci a apucat să se bucure niște ani de existența muzeului, iar mormântul său se află acolo, în stânga intrării, alături de un bust realizat de bunul prieten, Oscar Han.

Îngrijorarea noastră a fost legată de siguranța acestui muzeu de valoare inestimabilă, dar ne-am liniștit imediat. Ni s-a spus că sunt luate toate măsurile de siguranță, în fiecare cameră sunt camere de luat vederi și, în plus, sediul muzeului este gard în gard cu sediul poliției. Din 1960 de când s-a deschis nu a fost nici o tentativă de furt.

Muzeul aparține de Consiliul Județean Constanța, este parte a Muzeului de Artă Constanța și promovarea vine din partea lor. Nu știu dacă se face chiar totul pentru promovare, pentru că niciunul dintre noi nu auzise sau citise vreodată de existența acestul muzeu și chiar am făcut un sondaj printre toți prietenii noștri și nimeni nu auzise de el.

Intrarea la muzeu a costat 10 lei bilet întreg, 5 lei pentru pensionari și 2,5 lei pentru copii și studenți. Luni și marți este închis, dar domnul de la casă ne-a spus că oricine ajunge și îl găsește închis trebuie să dea un telefon pentru că stă aproape și vine imediat. Programul este de la 9 la 17.

Eu nu sunt cunoscătoare de artă, dar, acest muzeu ne-a impresionat atât de tare încât trebuia să spunem lumii că-l avem și că putem face ceva ca să-l susținem, măcar prin vizitarea lui. Pentru cunoscători cred că este balsam pentru suflet. Din București au fost 185 de km până la Topalu, ceea ce înseamnă că poate fi o destinație de o zi pentru cei care își doresc să îl viziteze.

La plecare am cumpărat și o cărticică mică, un catalog cu o parte din operele expuse în muzeu, pe care am dat 10 lei.

După ce ne-am urcat în mașini, înainte de a porni mai departe, am fost foarte curioși să citim despre muzeu, pentru că tot nu ne venea să credem ce ne spusese ghidul nostru. Toate informațiile pe care ni le-a dat s-au confirmat, în plus, am citit mărturii ale cunoscătorilor de artă, care habar nu au avut de acest muzeu, iar când l-au descoperit și-au arătat uimirea și surpriza și au scris despre el. Ceea ce fac și eu acum. Pentru că mi se pare foarte important să știm că avem așa ceva, să nu îl ocolim și să spunem tuturor că există.

O valoare inestimabilă, într-o zonă uitată de lume.

---

VIZUALIZĂRI: 1234 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI