2. Hilton Dalaman Sarigerme – un hotel foarte bun, conform așteptărilor și renumelui

TIPĂREȘTE URMARE de aici

Perioada sejurului: 24 – 28 septembrie 2020

Alegerea destinației și a hotelului

Povestea este puţin mai lungă. Am aflat despre Sarigerme absolut întâmplător, când studiam un hotel din Side :D, şi, din aproape în aproape, am ajuns la un hotel aparţinând aceluiaşi lanţ, situat însă în Sarigerme. De aici nu a mai fost decât un singur pas până la a mă îndrăgosti de plaja superbă a acestei staţiuni, foarte lată şi cu nisip fin, filmuleţele disponibile pe internet fiind extrem de convingătoare.

În urmă cu trei - patru ani am şi cerut unei agenţii oferte pentru acest hotel şi pentru încă unul, tot de lanț internațional, un TUI. Am fost şocată atunci de preţurile cerute pentru un sejur la capăt de sezon. Îmi amintesc şi acum discuţia avută cu agentul de turism care m-a sunat să vadă dacă vreau să fac rezervare, iar eu i-am spus că nu a înţeles că doresc un sejur cu transport individual, eu fiind convinsă că preţul ofertei include şi zborul cu avionul :D. Omul mi-a explicat că oferta făcută era conform solicitării, doar cazare fără transport, dar că hotelurile care mă interesau pe mine sunt mai scumpe, fiind preferate de germani şi britanici. Atunci am renunţat imediat şi m-am reorientat spre Antalya, dar dorinţa de a ajunge în această zonă a rămas şi am continuat să urmăresc cele două hoteluri care mă tentau.

Am tot citit despre ambele hoteluri şi balanţa a înclinat ulterior spre Hilton, care mi s-a părut mai „internaţional” , mai pe gustul meu faţă de celălalt care mi se părea că se adresează exclusiv vorbitorilor de limbă germană şi nu m-am înşelat, aici limba engleză fiind vorbită de majoritatea angajaţilor, iar la spectacole prezentarea era exclusiv în engleză, aspect foarte convenabil pentru mine.

Poziţionarea hotelului pe plajă, dar şi pe malul râului Dalaman în zona în care acesta se varsă în mare mi s-a părut interesantă, aducând un plus în peisajul zonei.

În planul iniţial, reluat pentru vacanţa de anul acesta, Hilton era al doilea hotel după cel din Fethiye, practic apropiindu-mă de celelalte destinaţii ulterioare, dar după ce am introdus o nouă cazare şi am recalculat duratele sejururilor, ajunsese al treilea, pentru a optimiza traseul de parcurs, însă, din motive de preţ, am reconfigurat traseul, singură, nu la indicaţia GPS-ului :D, complicând circuitul, dar economisind bani la cazări prin combinaţia optimă de hoteluri aşa că am inversat hotelul nr. 2 cu hotelul nr. 3.

Am rezervat încă din luna ianuarie un sejur de patru nopţi cu ultra all inclusive la Hilton Dalaman Sarigerme 5* la suma de 659 euro pentru o cameră dublă land view (cea mai ieftină), plătind un avans de 80% şi diferenţa cu 30 zile înainte de plecare, eu amânând puţin ultimul termen de plată din cauza incertitudinii legate de concretizarea acestei vacanţe.

Drumul

Pentru noi, drumul până la acest hotel a fost foarte scurt (doar 59 kilometri) şi foarte lejer, deoarece eram deja în zonă şi am plecat de la hotelul Barut Fethiye la ora 10.30, am făcut o oprire mai lungă în oraşul Dalaman pentru rezolvarea unor probleme şi apoi direct Sarigerme şi Hilton, unde am ajuns la ora 12.10. În mod normal, fără oprire, drumul nu ar fi durat mai mult de 45 minute, cu tot cu traversarea tunelului de la Gocek, despre care am mai zis că poate ieşeam mai ieftin dacă îmi făceam abonament :D.

Pentru a fi utilă celor care doresc să ajungă din România la Hilton Dalaman Sarigerme, voi preciza traseul pe care am mers noi, respectiv:

Bucureşti – Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Yenişakran (oprire) – 880 kilometri în prima zi şi apoi Yenişakran – Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Sarigerme 374 kilometri a doua zi.

Am povestit pe larg despre experienţa drumului cu maşina până în Fethiye într-un articol distinct, cu menţiunea că, dacă am fi mers direct la Hilton prima dată, din Ortaca am fi continuat în direcţia Sarigerme, un drum mai scurt de doar 1.254 kilometri, fără a mai trece prin Dalaman şi prin tunelul de la Gocek.

Hotelul

Hotelul a fost deschis în iunie 2009 şi se întinde pe o suprafaţă generoasă de 176.000 metri pătraţi. Are 545 de camere de mai multe feluri, existând o clădire principală cu două corpuri semicirculare P+3 şi câteva vile (Lake House) P+1. Noi am avut cazare în clădirea principală. Vilele sunt mai scumpe și mai exclusiviste, dar și mult mai departe de plajă.

Se află la 2 kilometri de centrul localităţii Sarigerme, la 58 kilometri de Fethiye şi la 100 de kilometri de Marmaris. Cel mai apropiat aeroport este cel din Dalaman, aflat la doar 20 kilometri, dar pot fi folosite şi aeroporturile Milas (Bodrum), aflat la 172 kilometri sau cel din Antalya, aflat la 262 kilometri, însă, în aceste ultime două cazuri, transferurile sunt foarte lungi şi obositoare, durând 2 ore şi 20 minute, respectiv 3 ore şi jumătate.

De obicei studiez conceptele hotelurilor care mă interesează înainte de a rezerva, astfel putând aprecia dacă acestea ne-ar satisface dorinţele şi pretenţiile, dar anul acesta ordinea a fost inversată, intrând în posesia conceptelor abia după ce am plătit avansul. Zarurile fuseseră deja aruncate, plătisem deja din ianuarie 80% din preţul sejurului la acest hotel, când am citit în conceptul acestuia o informaţie legată de fumat care pur şi simplu m-a bulversat, dar şi revoltat deopotrivă: „Smoking is not allowed inside the whole hotel area” . WTF? Nu-mi venea să cred. Mă şi vedeam fugărită de personalul hotelului, fumând pe ascuns pe la colţuri, cu teama că aş putea fi prinsă. Penibil la vârsta mea şi, mai ales, pe banii mei, deloc puţini. Din fericire pentru mine, dracul nu a fost atât de negru pe cât mă temeam, ba chiar pot spune că a fost mult mai bine din punctul de vedere al fumatului ca la hotelul anterior, unde m-am simţit cu adevărat discriminată în raport cu ceilalţi oaspeţi.

Check in

Ajunşi la bariera de la intrarea în resort, am prezentat voucherul, ne-a fost măsurată temperatura şi am fost lăsaţi să trecem după ridicarea barierei şi coborârea stâlpişorilor de oţel care împiedicau accesul.

Am oprit în faţa intrării în recepţie, refuzând debarcarea bagajelor şi parcarea maşinii de către valeţi, şi am mers la recepţie pentru formalităţile de check in. Am prezentat voucherul şi paşapoartele şi am completat formularul de cazare şi formularele COVID-19, nou introduse anul acesta, cu care deja mă obişnuisem de la hotelul anterior, declarând în ce ţări în afara celei de domiciliu am călătorit în ultimele 14 zile, bifând dacă avem sau nu din simptomele specifice acestei boli. Am aflat că şi la acest hotel era posibilă efectuarea unui test RT-PCR, la cerere şi contra cost, doar 30 euro – mai ieftin ca în România :D, prelevarea probelor făcându-se în cursul dimineţii la cabinetul medical din cadrul hotelului, cu transmiterea rezultatelor pe adresa de email în maxim 48 ore.

Ora oficială de check in este 15.00 la acest hotel, dar ei şi-au cerut scuze (?!) că nu-mi pot oferi pe loc camera, deoarece, după efectuarea curăţeniei şi igienizării, conform noilor reguli de protecţie sanitară instituite anul acesta, trebuia să mai stea închisă ceva timp până la ocuparea acesteia de către următorii turişti, au promis să ne vor contacta în cel mai scurt timp posibil şi ne-au invitat să luăm între timp masa de prânz, dar noi am preferat să ne familiarizăm cu facilităţile resortului, nu înainte de a muta provizoriu maşina într-o parcare aflată în apropierea intrării, pentru a nu bloca accesul autocarelor.

Nu era prima dată când ajungeam la un hotel înainte de ora de check in, de fapt, noi mereu ajungem mai devreme, şi nici prima dată când nu primeam pe loc camera, deşi au fost destule cazuri în care s-a întâmplat asta, între timp ne plimbam prin resort, mâncam ceva sau mergeam la bar, însă aici a fost prima dată când am fost sunată pe telefonul mobil pentru a mă prezenta la recepţie. Chiar nu mă aşteptam. Eram la barul de la piscina principală şi nu apucasem să terminăm cafelele şi băuturile comandate, când a sunat telefonul, aşa că am terminat ţigara şi am plecat spre recepţie să termin cu check in-ul, urmând să-mi reîntâlnesc soţul în lobby.

Am primit cardurile, o hartă a resortului care conţinea informaţii despre programul barurilor şi restaurantelor, activităţile pentru copii şi serviciile oferite la SPA, precum şi un newsletter cu programul spectacolelor, invitaţii din fiecare seară şi alte activităţi pentru adulţi. L-am rugat pe recepţioner să-mi indice pe hartă poziţia camerei mele, ocazie cu care am aflat că primisem, gratuit şi fără vreo intervenţie din partea mea, un upgrade la o cameră cu vedere laterală la mare. Să fie primit! Nu am fost prea surprinsă, deoarece cele mai multe camere au vedere laterală la mare şi din acest motiv nici nu am plătit suplimentul la momentul rezervării. Oricum, grădina hotelului este atât de frumoasă, încât nici vederea la uscat nu ar fi fost o tragedie, dar, aşa cum s-a nimerit, a fost chiar perfect.

Parcarea

Parcarea hotelului este generoasă şi, bineînţeles, gratuită. Aceasta se află în partea stângă a intrării în resort. Noi nu am folosit-o, deoarece la sosire am parcat provizoriu într-o altă parcare mai micuţă aflată chiar lângă hotel până la finalizarea formalităţilor de cazare.

Am luat un bell boy şi am mers în parcare la maşină pentru a debarca bagajele, pe care le-am lăsat la intrarea în hotel pentru a fi dezinfectate, conform procedurilor. Urma să mut maşina în parcarea principală a hotelului, dar, dacă nimeni nu mi-a zis nimic, m-am făcut şi eu că am uitat şi am lăsat-o acolo, având avantajul de a fi mult mai aproape.

La fel am procedat şi când am ieşit cu maşina să ne plimbăm. La întoarcere ne-am încercat norocul tot în parcarea de lângă hotel, am găsit loc liber şi maşina acolo a rămas până la finalul sejurului.

Camera 1479

Am solicitat să văd camera înainte de a căra bagajele și am plecat cu un bell boy cu liftul până la etajul al treilea şi ultimul şi apoi am tot mers pe coridoare lungi de m-am plictisit până am ajuns. Am verificat că totul funcţionează, am admirat şi marea din balcon :D, singurul minus l-ar constitui lipsa patului matrimonial, dar am trecut cu vederea acest aspect, aşa că am acceptat camera oferită, am revenit la recepţie, mi-am recuperat soţul şi am revenit pe acelaşi drum luuung, bell boy-ul aducându-ne bagajele în cameră în foarte scurt timp. În stânga uşii de intrare în cameră pe perete exista un panou luminos cu două becuri, verde şi roşu, pentru solicitarea serviciului de curăţenie, respectiv pentru a nu fi deranjaţi.

În contextul pandemiei, şi la acest hotel aveam posibilitatea de a solicita la recepţie renunţarea la serviciul de curăţenie şi la realimentarea minibarului, dacă doream să nu intre nimeni în camera noastră pe toată durata sejurului. Dacă de schimbarea lenjeriei mă puteam lipsi într-un sejur de doar patru nopţi, la fel şi de completarea minibarului, aveam însă nevoie în fiecare zi de prosoape uscate, aşa că mi-am asumat riscul, având grijă să dezinfectez zilnic toate suprafeţele posibil atinse de către personalul hotelului.

Camera a fost suficient de spaţioasă pentru gustul meu, ok la cei 36 metri pătraţi. Intrând în cameră, pe partea dreaptă era un dulap cu trei uşi, bine compartimentat, două treimi cu bară pentru umeraşe şi o treime cu rafturi. În dulap exista şi masă şi fier de călcat, dar eu nu le-am folosit.

Pe partea stângă era baia, FĂRĂ UŞĂ :D, cam în acelaşi stil întâlnit şi toamna trecută în Egipt la Steigenberger Aldau Beach, deloc deranjant pentru mine. Câteva spaţii de depozitare existau şi în baie, în stânga şi în dreapta corpului în care se afla minibarul şi setul de preparare a ceaiului şi cafelei. Aici am găsit halatele de baie şi papucii de unică folosinţă, dar şi seiful cu utilizare gratuită. Minibarul conţinea două sticle de bere, Tuborg şi Carlsberg în prima zi, apoi doar Tuborg, sucuri din gama Coca Cola la sticlă (Coca Cola, Cola Zero, Fanta, Sprite, Ice Tea), apă minerală şi apă plată şi zilnic se completa ceea ce consumam. Deasupra minibarului găseam cană electrică pentru încălzit apa, pliculeţe de cafea instant şi lapte praf, pliculeţe de ceai mai multe sortimente, zahăr şi îndulcitori, completate zilnic, pahare de carton mari şi mici, precum şi o frapieră, utilă dacă doream să folosim cele câteva maşini de făcut cuburi de gheaţă aflate pe hol la fiecare etaj. Nu prea îmi plac mie paharele de carton, dar am considerat ca fiind mai sigură folosirea acestora decât a celor de sticlă în contextul actual.

Practic, doar chiuveta se afla în cameră, deoarece toaleta era într-o încăpere separată prin uşă, la fel şi cada de baie şi duşul, aflate într-o altă încăpere distinctă. Mai exista şi un geam între baie şi cameră, vederea putând fi obturată cu ajutorul unei jaluzele. Pe mine mă amuză chestiile de genul acesta, nici geamul dintre baie şi cameră nefiind o noutate pentru mine, însă poate fi deranjant în timpul nopţii pentru cei care lasă lumina aprinsă în baie.

Chiuveta era încastrată într-un blat cu sertare, într-unul aflându-se uscătorul de păr. Exista şi oglindă măritoare pentru machiaj. Cosmeticele oferite, de bună calitate, au constat în câte două sticluţe de şampon, balsam, gel de duş şi loţiune de corp, două căşti de duş şi un săpun solid, fiind completate după utilizare. Mă aşteptam să primesc mai multe „chestii” la un hotel Hilton de cinci stele, făcând comparaţie cu Hilton Garden Inn 4* din Kutahya, la care stătusem de două ori în trecut, aflaţi în drum spre Antalya, dar nu pot spune că mi-a lipsit ceva, noi plecând mereu în vacanţă cu propriile cosmetice. Am mai găsit în baie şi un cântar pentru verificarea greutăţii până la 160 kilograme, dar nu am vrut să-mi stric buna dispoziţie folosindu-l :D.

Cum spuneam, cada de baie se afla într-o încăpere separată. Aici mi s-a părut puţin ciudat că aveam şi cadă cu duş mobil, dar şi un duş fixat pe tavan, fără vreo cădiţă de duş ceva, direct pe pardoseală, dar panta perfectă şi scurgerea eficientă nu au creat probleme.

Am primit câte două prosoape pentru fiecare şi un prosop pentru ieşirea de la duş. Albe, curate, impecabile, prosoapele au fost schimbate în fiecare zi, chiar fără a fi lăsate pe podea.

Intrând în camera propriu-zisă, pe partea dreaptă aveam un suport pentru bagaje, apoi o masă şi o canapea, care nu ştiu dacă era şi extensibilă, pentru că nu m-a interesat să verific, însă era suficient de lungă pentru a putea dormi pe ea un copil mărişor sau chiar un adult.

Pe partea stângă se aflau cele două paturi single, cu lăţimea de 120 cm. Noi le-am lipit obţinând astfel un pat foarte lat J, încadrat de două noptiere. A fost chiar mai bine aşa, deoarece am dormit mai bine, fără a ne deranja unul pe celălalt la fiecare răsucire în pat. Saltelele au fost foarte confortabile, dar nu la fel de super ca la hotelul din Kutahya aparţinând aceluiaşi lanţ. Pe una din noptiere se afla un radio cu ceas deşteptător şi MP3, pe cealaltă se afla telefonul. Deasupra noptierelor, pe perete se aflau două aplice drăguţe, dotate şi cu lămpi cu led pentru citit. Două aplice similare încadrau oglinda de pe peretele opus patului. Televizorul LED era fixat pe perete. Erau disponibile destul de multe programe, dar pe mine nu m-a interesat subiectul. M-am uitat doar pe canalele de prezentare a resortului şi puţin la ştiri pe un canal turcesc.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat cu reglaj individual de la un panou aflat pe perete, eficient şi silenţios. L-am folosit destul de puţin, mai mult când dormeam dupăamiaza şi era prea cald, camera fiind orientată spre vest.

Curăţenie s-a făcut în fiecare zi în cursul dimineţii, cu simţ de răspundere, mocheta era aspirată, baia dezinfectată, erau completate cosmeticele consumate, au fost schimbate zilnic, din proprie iniţiativă, prosoapele şi cearşafurile, chiar dacă schimbarea lenjeriei atât de des nu ar fi fost neapărat necesară.

Balconul nu era foarte mare, dar a fost absolut suficient pentru nevoile noastre. De formă pentagonală, era dotat cu două scaune, o măsuţă şi două uscătoare pentru costume de baie, câte unul la fiecare capăt al balconului. Exista şi o plasă contra insectelor, deşi nu am văzut picior de ţânţar pe acolo. Din balcon beneficiam de o frumoasă vedere la mare, dar şi la resortul vecin. Am prins chiar câteva frumoase apusuri de soare peste munte. Sub balconul nostru o tufă imensă de bougainvillea roz înflorită ne bucura privirile.

Ce mi-a lipsit? Scrumiera, desigur. =)) Ajunsesem cu temeri mari la acest hotel legate de aspectul fumatului, speriată de cele citite pe saitul oficial, însă nu a fost chiar aşa, ba din contră, am rezolvat onorabil problema, fără a renunţa la viciul meu. Pe uşile tuturor camerelor din hotel era afişat semnul că acestea sunt destinate nefumătorilor, dar am mai văzut chestia asta şi prin alte părţi şi nu m-a afectat cu nimic. Aici nu prea ştiam exact cum stă treaba şi nici nu am întrebat, nedorind să atrag atenţia asupra mea :D. Am tras cu ochiul cât am putut prin balcoanele vecinilor de etaj, dar şi prin balcoanele de la etajele inferioare, dar nu am văzut nicio scrumieră pe nicăieri. Măi să fie. Atunci mi-am amintit instantaneu de o situaţie extrem de asemănătoare trăită în urmă cu câţiva ani la celebrul hotel Adam &Eve din Belek, unde, tot aşa, fumatul era interzis inclusiv pe balconul/terasa camerei. Acolo era clar precizat şi cuantumul amenzii pentru nerespectarea regulii referitoare la fumat, vreo 25 euro, dacă îmi aduc bine aminte, de riscam să dau pe amenzi mai mult decât dădusem pe tot sejurul dacă mă puneam la mintea lor, pentru că, paradoxal, dacă făceai amor pe salteaua din balcon era ok, dar dacă te prindeau că fumezi, pac amendă! Am procedat la fel şi aici, în sensul că am „împrumutat” o scrumieră de la unul din baruri, am fumat pe propriul balcon când şi cât am avut chef, mi-am curăţat singură scrumiera pe care o închideam apoi în seif atunci când plecam din cameră. În rest ţineam aprins becul cu „nu deranjaţi” pe toată durata şederii noastre în cameră.

Există şi posibilitatea de a comanda mâncare şi băutură în cameră, serviciul de room service fiind disponibil 24 de ore, dar contra cost. Pe noi nu ne-a interesat.

Restaurantul

Există un restaurant principal, „Sarigerme” , care oferă principalele mese ale zilei: micul dejun (07.00-11.00), prânzul (12.30-14.30), cina (19.00-21.30) şi cina de la miezul nopţii (23.30-01.00), în regim bufet asistat (voi detalia), un bistro şi un snack restaurant care oferă masa de prânz: Vento (12.30-16.00) şi Breeze (12.30-17.00) în sistem a la carte, Gozleme House (12.00-18.00) şi şase restaurante a la carte disponibile pentru cină (19.00-22.30), cu rezervare prealabilă până la ora 9 dimineaţa în ziua dorită, contra unei taxe de 15 euro de persoană, copiii între 7-11 ani plătind doar 50%, iar cei sub 7 ani fiind admişi gratuit. Nu am reuşit să-mi conving soţul să mergem la a la carte-uri nici la acest hotel, deşi aveam de unde alege, dintre: Vela (fructe de mare şi peşte), A la Turca (turcesc), Alize (italian), Finesse (indian), Tao Chinese (chinezesc) sau Tao Teppanyaki (japonez – care costa 20 euro de persoană).

Din comoditate, am luat aproape toate mesele în restaurantul principal Sarigerme, aflat la nivelul -1, cu mese în interior, dar şi cu o frumoasă terasă. Noi am mâncat exclusiv pe terasă. Accesul în restaurant se făcea doar prin hotel, purtând mască de protecţie, ne dezinfectam mâinile înainte de a intra, treceam printr-o poartă de termoscanare, supravegheată atent de o angajată, care verifica şi să avem mască, nu doar temperatura în parametri. Acum cât de corect indica acea poartă este discutabil cât timp soţul meu era să nu intre de câteva ori, deoarece avea temperatura prea mică =)) atunci când punea încheietura mâinii în dreptul senzorului şi reuşea doar măsurând de pe frunte, pentru că respectiva angajată trebuia să noteze pe o foaie temperatura fiecărui turist şi numărul camerei. Turiştii erau obligaţi să poarte mască de la intrarea în restaurant până se aşezau la masă şi începeau să mănânce. Dacă nu aveau, li se oferea imediat una. Măşti erau la discreţie, gratuit, atât pentru adulţi, cât şi mai micuţe şi colorate pentru copii.

Măsurile de protecţie luate de acest hotel în contextul pandemiei au transformat clasicul bufet all inclusive cu care eram obişnuiţi într-un sistem de servire asistată. Mâncarea şi personalul, dotat cu măşti, mănuşi şi bonete, se aflau în spaţii delimitate de paravane de fluxul de turişti. Fructele, legumele, salatele, dulciurile, mezelurile şi brânzeturile erau expuse unele în spatele altora şi purtau etichete cu numere. În faţa turistului erau dispuse panouri cu numerele şi denumirile tuturor produselor expuse. Turistul întindea farfuria angajatului solicitând numărul de bucăţi dorite din produsul nr. X şi era servit cu toată amabilitatea posibilă. Dezavantajul îl constituia slaba vizibilitate a unor produse. Pe mine nu m-a afectat prea mult, deoarece ştiam exact ce tip de brânză, de exemplu, îmi place şi doresc să mănânc, dar recunosc că nu reuşeam să văd toate produsele expuse. Totuşi am renunţat la salate, fiind prea complicat să-i explic angajatului că vreau trei frunze de salată, cinci frunze de rucola, doi cleşti de morcov ras şi doi cleşti de varză roşie, cât ulei să-mi pună şi cât sos de lămâie, aşa că m-am lipsit. În zona mâncărurilor calde era mai simplu, plitele fiind mai aproape şi vizibilitatea perfectă, la fel şi cu supele era uşor, pentru că erau doar două feluri şi cereai supa dorită, însă nu aveai posibilitatea de a mai adăuga ceva în ea, după gust, gen crutoane sau verdeaţă.

Cu toate aceste mici inconveniente, eu am fost mulţumită de mâncarea gustoasă, proaspătă şi variată. Deseori am încercat şi specialitatea bucătarului, frumos prezentată pe farfurie.

Băuturile erau comandate la ospătari şi aduse la masă cu promptitudine de aceştia. Mi-a plăcut faptul că fresh-ul de portocale era oferit gratuit. Tacâmurile erau în plicuri sigilate, care conţineau şi un şerveţel uscat şi unul umed, cu alcool. Mesele erau dezinfectante după fiecare turist, la fel şi scaunele.

Mi-a plăcut faptul că pe terasă erau sectoare destinate exclusiv adulţilor (16+), sectoare pentru familiile cu copii, dar şi sectoare în care fumatul era permis, în toate acestea mesele fiind distanţate corespunzător.

Snack restaurantul funcţiona în sistem a la carte, felurile dorite erau comandate dintr-un meniu de unică folosinţă cu rol şi de suport pentru farfurie şi erau aduse la masă într-un timp scurt. Meniul putea fi accesat şi prin scanarea codului QR cu telefonul propriu. Noi am mâncat o singură dată la prânz la Breeze şi am fost mulţumită şi de serviciul prompt, dar şi de mâncarea comandată, care a fost exact pe gustul meu. Am început cu o supă rece de iaurt, foarte răcoritoare, am continuat cu Kümpir (un cartof copt în cuptor şi umplut cu de toate), la care, în condiţii normale, aş fi solicitat doar anumite toppinguri, apoi un Iskender Kebap şi cheesecake de vanilie cu fructe de pădure la desert pentru mine, respectiv o îngheţată asortată delicioasă pentru soţ. De băut eu am luat ayran, în timp ce soţul nu a renunţat la berea lui.

În altă zi am luat gözleme şi ayran de la restaurantul tradiţional aflat în apropierea plajei, le-am mâncat pe plajă la şezlong şi nu ne-a mai trebuit altceva până seara.

Mai erau şi două patiserii, una în interior (închisă anul acesta) şi una în aer liber lângă piscina principală care ofereau prăjituri şi o îngheţată extraordinar de bună câteva ore pe zi, unde era şi barul care nouă ne-a plăcut cel mai mult şi unde cu greu am rezistat ispitelor dulci. Noroc că seara după cină nu mai vedeam prăjiturile în vitrină :D şi ne puteam concentra atenţia doar asupra cocktailurilor şi cafelelor.

Baruri

Conform conceptului stabilit pentru acest an, înainte de COVID, hotelul punea la dispoziţia oaspeţilor vreo 12-13 baruri, de ne temeam că nu vom avea timp să le vizităm pe toate în cele câteva zile petrecute aici, dar, din cauza pandemiei, au fost deschise mai mult barurile aflate în aer liber, aici riscurile fiind considerate mai mici. Aşa că am ratat de exemplu Bars Street sau Rouge Roof Bar (16+), care chiar mă tentau.

Teoretic, aveai obligaţia de a purta mască atunci când te apropiai să comanzi ceva de la bar, practic, doar la un singur bar, era impusă respectarea acestei reguli, la restul, purta mască doar personalul şi un număr infim din turişti. Servirea se făcea atât la masă cât şi la bar, fără a te putea apropia prea mult de acesta.

Băuturile servite erau preponderent de import. Pentru cât bem noi, acestea au fost mai mult decât suficiente. Voi enumera doar câteva din cele văzute şi/sau băute de noi, cu menţiunea că noi suntem amatori mai mult de cocktailuri decât de tării servite ca atare: vodcă Smirnoff şi Absolut, rom Bacardi, Havana Club, Captain Morgan alb, gin Gordons şi Tanqueray, Campari, Martini, Garrone, Aperol, Baileys, Malibu, Kahlua, whiskey JB, JW Red, Ballantines, Jameson, Chivas, Jack Daniels, Jim Beam, tequila Tres Magueyes, bere Efes Light, Malt, Becks şi Carlsberg, energizante Burn şi RedBull. Şi dacă tot am vorbit aici de băuturi, profit de ocazie pentru a aminti şi de cafeaua excelentă şi specialităţile de cafea la fel de bune, disponibile la toate barurile din resort, inclusiv în restaurantul principal, acesta fiind un criteriu important pentru mine în aprecierea nivelului unui resort.

Din cauza restricţiilor impuse de pandemie şi orarul de funcţionare a barurilor a suferit unele modificări. Astfel Beach Barul, teoretic era deschis între 10.00-18.00, dar practic a funcţionat până târziu în noapte, chiar şi după ora 24.00. Ziua ne asigura nevoile de hidratare când ne aflam pe plajă şi ne răcoream cu cocktailuri bine făcute, iar seara ne relaxam aici sub clar de lună într-o atmosferă plăcută, chiar romantică aş putea spune, creată cu ajutorul unor felinare mai „originale” (se va vedea în pozele ataşate), ascultând muzică în surdină şi valurile mării, la un pahar de băutură bună şi o cafea la fel de bună.

Citrus Bar, barul de la piscina principală, cu program 10.00-22.00, a fost barul nostru preferat, chiar dacă ispita prăjiturilor şi a îngheţatei servite între anumite ore a fost mare. Ne-a plăcut liniştea de aici, dar şi faptul că a fost singurul bar unde regula purtării măştii a fost respectată de toţi turiştii. Nimeni nu avea voie să circule printre mese sau să comande ceva la bar dacă nu avea mască. Pentru fumători erau disponibile mesele situate pe laturile exterioare ale terasei, suficiente ca număr, şi a fost foarte bine aşa, pentru că nimeni nu deranja pe nimeni.

Am trecut într-o seară şi pe la Vitamin barul (11.00-19.00) aflat în cadrul centrului SPA al hotelului, dar după ora închiderii acestuia. Oricum nu eram interesată de oferta soft a acestuia, prea „sănătoasă” pentru mine.

La Vento Bar & Bistro (10.00-18.00) nu am ajuns, chiar dacă ştiam că aici exista şi posibilitatea de a lua masa de prânz, tot aşa cum nu am reuşit să ajung nici la Lake House Pool Bar (10.00-18.00), zona vilelor frumos amplasate pe malul râului părându-mi prea departe de orice.

Vela Night Club, care trebuia să funcţioneze 23.00-01.00, Bars Street (18.00-23.00), aflat în clădirea principală la nivelul -1 şi Rouge Roof Bar (16+) (18.00-01.00), aflat în clădirea principală la etajul 3 în corpul estic, cu o poziţie interesantă şi oferind o privelişte superbă asupra întregului resort, nu au fost deschise din cauza virusului.

Singurul bar indoor pe care l-am găsit deschis în acest an virusat a fost Pianoforte Bar, cel mai „tare” bar din hotel, aflat în clădirea principală, în celălalt corp faţă de cel în care eram noi cazaţi, bar care în alţi ani era deschis non stop, dar anul acesta a avut un program scurtat, doar 08.00-24.00, din cauza restricţiilor impuse. Nu am stat niciodată aici, din motive de fumat, desigur, dar şi pentru că mi s-a părut cam aglomerat, însă treceam seara pentru o cafea „to go” şi un ultim pahar de ceva înainte de culcare. Nu ne era foarte la îndemână, deoarece trebuia să schimbăm două lifturi pentru a ajunge la acest bar şi apoi în camera noastră.

Am enumerat aici şi barurile pe care eu le-am găsit deschise, dar şi pe cele închise în această perioadă, pentru a prezenta situaţia generală a acestora într-un an normal.

Piscine

Chiar dacă nu sunt interesată să stau la piscină în vacanţele mele, numărul şi aspectul piscinelor este, indirect, important şi pentru mine. Trecând pe lângă acestea în drumul meu spre mare nu am putut să nu remarc numărul mare de şezlonguri, ocupate doar de prosoape, obiceiul rezervării şezlongurilor fiind prezent şi la acest hotel.

Şi în acest caz, existenţa unei piscine principale imense şi deosebit de frumoase m-a avantajat, deoarece o mare parte din turişti preferau să o folosească şi nu mai ajungeau la plajă, unde şi aşa numărul şezlongurilor disponibile era cam mic, dar astfel am găsit şi eu locuri în fiecare zi fără emoţii. Piscina principală chiar este foarte mare, având o suprafaţă de 3390 metri pătraţi şi o adâncime maximă de 140 cm. În centrul acesteia se află o zonă cu jacuzzi, cu acoperiş, ca o căsuţă în mijlocul apei.

O altă piscină interesantă şi care mi-a plăcut este piscina de relaxare, destinată exclusiv adulţilor (16+), aflată în stânga celei principale cum priveşti spre mare. Are o suprafaţă de 540 metri pătraţi şi o adâncime maximă de 140 cm.

Am mai remarcat în plimbările mele prin resort piscinele deluxe, cu adâncimea maximă de 140 cm, câte una aferentă fiecăruia din cele două corpuri ale hotelului, la care aveau ieşire cei cazaţi în camerele şi apartamentele swim up, cu acces inclusiv pe scări de la etaje diferite ale hotelului, însă nu ştiu dacă acestea erau accesibile tuturor turiştilor sau erau destinate doar celor cazaţi în acele camere mai scumpe şi mai fiţoase.

În zona Lake House există piscine atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, dar eu nu le-am văzut decât la televizor pe canalul de prezentare a resortului, nu pot da detalii.

Nici la piscina interioară nu am ajuns, aici existând piscină pentru adulţi cu suprafaţa de 254 mp şi adâncimea de 140 cm şi piscină pentru copii cu suprafaţa de 17 mp şi adâncimea de 40 cm, ambele încălzite. Am văzut în schimb piscina interioară din cadrul Centrului SPA, cu suprafaţa de 50 mp şi adâncimea de 140 cm, şi mi-a plăcut atmosfera de acolo, semiîntuneric, linişte, un parfum plăcut care plutea în aer, perfect pentru relaxare.

Plaja

Plaja proprie a resortului este foarte lată şi foarte frumoasă, cu nisip fin. M-am bucurat că am făcut o alegere bună şi că nu m-am înşelat când admiram în filmuleţe plaja deosebită din Sarigerme.

Plaja nu este nici aproape, dar nici departe de hotel, având totuşi ceva de mers pe aleile frumoase ale resortului. Există un shuttle gratuit care transportă turiştii de la hotel la plajă şi retur şi care circulă după un program afişat, cu multe curse pe zi, însă prioritate au persoanele cu dizabilităţii, persoanele în vârstă şi familiile cu copii mici, ori eu nu mă încadram în niciuna din aceste categorii, aşa că am exersat mersul pe jos, fără să mă deranjeze distanţa.

M-a surprins numărul redus de umbrele şi şezlonguri, având în vedere lăţimea foarte mare a plajei, dar m-a bucurat distanţarea chiar exagerat de mare a acestora. Şezlongurile sunt din lemn, cam vechi, probabil de la inaugurarea hotelului (în 2009), dar sunt foarte comode graţie salteluţelor. Accesul la şezlonguri se face pe nişte traverse de lemn. În pofida numărului redus de şezlonguri, clar insuficient raportat la capacitatea hotelului, noi am găsit locuri în fiecare zi, fără probleme, chiar dacă am stat în rândul al doilea sau al treilea faţă de mare.

Şi la acest resort există un ponton, cu umbrele şi şezlonguri pentru cei care doresc să facă plajă acolo, putându-se intra în mare de pe ponton, direct în apă adâncă.

Intrarea în mare este normală, nici lină, dar nici abruptă, însă în mare găsim şi pietre, rotunjite, nederanjante, cel puţin pentru mine, însă am fost totuşi puţin dezamăgită făcând comparaţie cu nisipul doar foarte fin de pe fundul mării găsit cu câteva zile înainte la Barut Fethiye.

Marea a fost frumoasă şi caldă, mai calmă în cursul dimineţii şi mai agitată după prânz. A mai bătut şi vântul puţin, sporind valurile. Nu a fost o surpriză pentru mine după ce văzusem filmuleţe cu surferi pe plaja din zonă şi atunci era firesc să mai bată şi vântul, însă nu a fost nimic deranjant pentru mine, deoarece nu s-ar putea compara vântul din Sarigerme cu cel din Didim, care mă adusese la disperare în urmă cu patru ani la Aquasis. Am făcut şi puţin snorkeling, drăguţ, dar fără a fi ceva spectaculos. De fapt, după experienţele trăite în Egipt, cu greu m-aş mai putea entuziasma. Din păcate, filmările subacvatice nu au ieşit cum trebuie pentru că am activat din greşeală blitzul şi... asta a fost.

Există toalete şi duşuri chiar în apropierea plajei, chioşc pentru prosoape de plajă, dar şi un beach bar bine dotat pentru toate nevoile de hidratare :).

Cei mai pretenţioşi şi mai cu dare de mână puteau accesa GazeboLand, o zonă exclusivistă şi contra cost, unde, prin rezervarea şi închirierea acestora, puteau beneficia de servicii VIP şi se puteau relaxa în pavilioanele amplasate pe iarbă în imediata apropiere a plajei, unele având chiar propriul jacuzzi.

Seara, tot contra cost, aceste pavilioane puteau fi închiriate pentru cine romantice luate la lumina lumânărilor, cu valet personal etc. La mine romantismul mai trece şi prin portofel :D, astfel că pot sări fără mari regrete peste asemenea activităţi destul de costisitoare.

Altele

Facilităţi pentru copii

Resortul oferă destule facilităţi şi celor mai tineri din oaspeţii care îi calcă pragul. Voi menţiona aici locul de joacă pentru copii Carpi Kidz Paradise sau clubul pentru adolescenţi, ambele cu program 10.00-12.30; 14.00-18.00 şi 20.30-23.00, cu spaţii interioare şi exterioare generoase şi cu activităţi variate, pe grupe de vârstă. Chiar dacă subiectul nu prezintă interes pentru mine personal, nu am putut să nu remarc piscinuţa pentru copii, aflată lângă locul de joacă, cu suprafaţa de 160 metri pătraţi şi adâncimea de 34 centimetri, cu decoruri amuzante, încălzită la capete de sezon şi acoperită cu o copertină din pânză pentru a-i feri pe cei mici de soarele arzător sau piscina de la aquaparkul pentru copii, la fel, încălzită.

La nivelul -1 în clădirea principală era şi un cinematograf la care seara rulau filme pentru copii, însă nu ştiu dacă a fost deschis în această perioadă.

Tot de interes pentru copii ar fi şi minigrădina zoologică, cu program 08.00-16.00.

Aqua Parkul

Există un aquapark pentru adulţi, cu cinci tobogane, din care două mi s-au părut mai interesante. De menţionat faptul că apa din piscina de la tobogane, cu suprafaţa de 294 metri pătraţi şi adâncimea de 120 centimetri este încălzită la capete de sezon, tot cum încălzită este şi apa de pe tobogane, pentru un plus de confort important în perioadele mai răcoroase.

Alte activităţi

Hotelul a oferit şi în acest an destule activităţi sportiv distractive, destinate adulţilor, în diferite locuri şi la diferite ore, doar numărul participanţilor fiind limitat în contextul actual. Astfel doritorii puteau face un tur cu bicicleta în jurul resortului, puteau juca darts la Breeze Bar de două ori pe zi sau boccia în apropiere de Citrus Bar, puteau trage cu arcul pe terenul de fotbal, puteau practica pilates, yoga, stretching sau spin bike în zona de aerobic sau puteau face gimnastică în apă în piscina pentru adulţi, împreună şi sub îndrumarea animatorilor. Comodă din fire, eu nu am practicat niciuna din aceste activităţi :D.

Persoanele mai active şi obişnuite să facă sport şi în vacanţă pot utiliza cu încredere sala de fitness bine dotată deschisă non stop, însă cu respectarea distanţării fizice.

Centrul SPA

Resortul dispune de un centru SPA de 6000 metri pătraţi, cu două secţiuni, fiecare cu recepţia proprie: Byblis (gratuită), care cuprinde piscinele interioare încălzite pentru adulţi şi pentru copii, saună, băi romane, băi de aburi şi Elysion (contra cost), ultima întinzându-se pe două nivele şi oferind hamam, băi de aburi, zonă de relaxare, camere pentru masaje diverse, săli de tratament, masaje VIP, piscină de relaxare, salon de înfrumuseţare etc.

Entertainment

Mă aşteptam ca partea de spectacole şi concerte să fie mai „subţire” în acest an virusat, dar m-am înşelat. În fiecare şi şi în fiecare seară, în locuri diferite din resort s-au desfăşurat diverse activităţi de divertisment. În fiecare dupăamiază între 16.30-17.30 a fost muzică cu DJ la barul de la plajă sau la barul de la piscina principală, seara între 18.00-20.00 au fost recitaluri la pian în lobby, la amfiteatru au avut loc spectacole interesante de la ora 21.30, gen circ din Mongolia sau Isdancebul, la Breeze Bar au fost concerte ale unor artişti invitaţi, necunoscuţi mie, dar buni, începând de la ora 22.30, iar de la ora 23.30 distracţia se muta la barul de la plajă cu hituri ale anilor 80,90 şi alte oldies-uri.

Locurile de desfăşurare ale acestor activităţi se aglomerau brusc, turiştii erau dornici să asiste, însă distanţarea fizică devenea discutabilă. Am urmărit un singur asemenea concert la Breeze Bar, susţinut de o cântăreaţă latino şi asta doar pentru că am reuşit să găsim o masă mai retrasă, în lateralul scenei, la o distanţă confortabilă faţă de ceilalţi turişti. În rest, am mers să văd despre ce este vorba, am făcut câteva fotografii, dar am evitat aglomeraţia, îndreptându-ne spre alte locuri din resort, unde densitatea de turişti era mai redusă şi noi puteam sta mai liniştiţi.

Internet wireless

Internetul wireless gratuit a constituit o surpriză plăcută pentru noi la acest resort. Am beneficiat de internet de mare viteză care a funcţionat perfect în camera de hotel, la restaurantul principal şi la barul de la piscina principală, slăbuţ la barul de la plajă şi aproape inexistent pe plajă, unde am suplinit cu datele mobile de pe cartela turcească.

Măsuri de protecţie

Am fost mulţumită de măsurile de protecţie luate în situaţia de anul acesta. Mi-au dat încredere că mă pot bucura de un sejur relaxant, fără surprize neplăcute. Întreg personalul purta corect masca de protecţie oriunde în resort şi la orice oră, personalul din baruri şi restaurante purta în plus şi mănuşi. Turiştilor le era măsurată temperatura la intrarea în hotel şi la intrarea în restaurantul principal. Masca era obligatoriu de purtat în toate spaţiile închise, însă nu toţi turiştii respectau această regulă. Nu era permis accesul în lift a mai mult de DOUĂ persoane, dacă nu făceau parte din aceeaşi familie, chiar dacă liftul avea o capacitate de 12-13 persoane, regulă considerată opţională de mulţi, care se uitau la noi ca la nişte ciudaţi atunci când refuzam categoric să-i lăsăm să urce în acelaşi lift cu noi.

În fiecare cabină de lift erau prezente dispensere cu dezinfectant de mâini care funcţionau pe bază de senzor, măşti de protecţie facială erau disponibile, gratuit, peste tot în resort, turiştii fiind încurajaţi să le folosească, însă nu şi obligaţi :D. Cameristele, echipate corespunzător, îşi făceau treaba cu mult simţ de răspundere, curăţând şi dezinfectând tot ce se poate, utilizând soluţii speciale.

=

La terminarea sejurului petrecut în Sarigerme am plecat de la Hilton la ora 10.45 în direcţia Fethiye pentru a ajunge la ora 12.50 la următorul hotel situat lângă Oludeniz, parcurgând o distanţă de 82 kilometri, ultimii pe nişte serpentine destul de strânse, dar despre acest al treilea hotel voi povesti în episodul următor :).

Concluzii

Mi-a plăcut faptul că hotelul nu a fost plin în această perioadă, eu apreciind un grad de ocupare de maxim 60% din capacitate, o pierdere financiară pentru hotel, dar un avantaj pentru noi turiştii, care am putut evita cu uşurinţă zonele mai aglomerate şi astfel ne-am simţit mai în siguranţă, ne-am relaxat şi ne-am bucurat de vacanţă.

Am petrecut un sejur scurt, dar foarte plăcut într-un resort frumos, cu un teritoriu generos, verde şi foarte bine îngrijit, cu condiţii bune de cazare şi beneficiind de servicii foarte bune, peste medie. Servirea asistată în cadrul conceptului de masă all inclusive din acest an a constituit un mic impediment, fiind altfel decât eram noi obişnuiţi, însă am considerat că sănătatea noastră este mult mai importantă, iar personalul, prin amabilitatea deosebită manifestată, a încercat şi a reuşit în mare parte să ne diminueze orice eventual disconfort. Chiar dacă o parte din facilităţi au fost închise anul acesta, resortul are încă destule de oferit.

Recomand cu încredere acest resort frumos, situat într-o zonă pitorească, cu marea pe o parte şi cu râul Dalaman pe altă parte, cu muntele în spate, cu o plajă superbă foarte lată şi cu nisip fin, un resort care are multe de oferit fiecărei categorii de turişti.

Hilton Dalaman Sarigerme mie mi-a întrecut aşteptările şi aş reveni aici oricând cu drag.

Alegeri inspirate şi vacanţe plăcute tuturor!

---