Herghelia de cai huțuli de la Lucina

TIPĂREȘTE

Herghelia Lucina este situată în Munții Obcinele Bucovinei, într-o zonă muntoasă foarte izolată, la izvoarele Râului Lucava (afluent al Moldovei), nu departe de granița cu Ucraina. Ocupă minidepresiunea Lucina, dominată de Vârful Lucina (1.588m). Se poate ajunge aici dinspre Câmpulung Moldovenesc sau Vatra Dornei pornind din Pojorâta circa 33 Km pe drumul modernizat (DN 175 Pojorâta - Izvoarele Sucevei) din lungul Râului Moldova, iar din centrul comunei Moldova-Suliţa se continuă spre vest circa 7 Km pe un drum nemodernizat (DJ 86), dar bine întreţinut. În partea de jos, spre comună, valea și drumul străbat Rezervația naturală Cheile Lucavei prezentată anterior: vezi impresii

Numele acestei rasei de cai este asociat etniei huţule, populaţie de limbă slavă cu origini neclarificate și care locuieşte în arealul istoric al Bucovinei, Maramureşului, Transcarpatiei şi Pocuţiei.

Rasa cal Huţul a început să fie creată în această herghelie începând cu mijlocul secolului XIX de către armata austriacă (prin colonelul de cavalerie Martin von Hermann), pornind de la exemplare selectate din zonă. Acest cal a ajuns să fie foarte apreciat, în special de către companiile de mitraliori montani, pentru abilităţile excepţionale de a se strecura pe cărări de munte, pe marginea prăpăstiilor, transportând pe samar încărcături foarte mari. În acelaşi timp, aceşti cai sunt foarte rezistenţi, adaptaţi la condiţiile grele de munte, în special de iarnă (arealul hergheliei se desfăşoară între 1.200-1.590m altitudine) şi puţin pretenţioşi la condiţiile de hrănire. De prin februarie-martie scormoneşte prin zăpadă ca să ronţăie verdeţurile care încep să apară. Aceste trăsături sunt datorate şi moştenirii genetice de la TARPAN, calul sălbatic european (ultimul exemplar a murit în 1918). Specifice tarpanilor, regăsindu-se şi la caii huţului, sunt talia mică, culoare gri-şoricie, dunga dorsală (? picioarele negre, ? coama stufoasă şi abundentă). Huţulii reprezintă singura rasă cabalină arhaică şi autohtonă din România.

Caii huţuli sunt tipul reprezentativ pentru calul de munte. Au o talie mică, având cel mult 150 de centimetri înălţime şi maxim 400 kg greutate. Au un profil facial drept, urechi mici şi mobile, ochi mari şi expresivi. Capul este relativ mare în comparaţie cu corpul, gâtul calului huţul fiind scurt, musculos şi îmbrăcat cu o coamă bogată. Pieptul este puternic, iar picioarele scurte şi musculoase. Copitele calului huţul sunt adaptate la traseele montane, fiind mici şi tari. Culoarea cailor variază de la negru, gri, brun roşcat la galben deschis sau vişiniu cu alb şi negru. Unele exemplare au în partea de jos a picioarelor pete sau dungi de culori diferite.

Calul huţul este un animal robust, energic, foarte puternic şi deosebit de adaptabil fiind folosit de sătenii din zonele montane ale Bucovinei la tot felul de munci. Caii huţuli sunt inteligenţi, docili, răbdători şi rezistenţi la boli, dar dacă nu sunt trataţi corespunzător pot deveni încăpăţânaţi şi violenţi. Durata de muncă activă a acestor cai este mare, ajungând la 25 de ani. Este vânjos şi poate să muncească de dimineaţă până seara. Are chişiţa (partea dintre copită şi încheietură) foarte scurtă şi urcă uşor pe munte oricât ar fi drumul de prost. În plus, are copita mică şi foarte tare, astfel încât, dacă nu-l scoţi pe drum de piatră, nici nu trebuie să-l potcoveşti. Este perfect pentru gospodăria bucovineană montană, iar iarna este o adevărată comoară. Huţul este un cal "tolerant" care poate fi călărit şi de un copil de 8 ani, iar dacă stăpânul a băut câteva pahare în plus la cârciumă, singura lui grijă trebuie să fie să găsească animalul: de la cârciumă sau de aiurea îl duce calul singur acasă, chiar dacă e mort de beat. De asemenea, caii huţuli sunt folosiţi şi pentru echitaţie sau turism ecvestru.

Herghelia Lucina dispune de o suprafaţă de aproape 1.800 ha pe care zburdă 350-400 de cai.

La herghelia Lucina (cred că este singura din România axată pe creşterea cailor huţuli, dar am găsit pe internet alte locuri și herghelii de creștere a acestor cai în alte țări est europene) dezvoltarea rasei s-a făcut cu mare atenţie, pe linii de sânge (linii de tată, linii genealogice). Din armăsarii întemeietori ale căror linii de sânge continuă în prezent la Lucina se numără: Hroby, Goral, Ouşor, Pietrosu şi Prislop.

Liniile acestei rase, crescute azi, sunt reprezentate in cadrul hergheliei de urmatorii armasari pepinieri:

Linia Hroby de către: Hroby XXIV şi Hroby XXV. Aceasta dispune de indivizi cu corp mic şi cu o masivitate mai redusă comparativ cu restul liniilor. Au un format corporal aproape pătrat, înalţi pe picioare. Dispun de aptitudini excelente de port-samar. Temperamentul este foarte vioi. Linia Hroby poartă numele unui cătun din apropierea hergheliei Lucina fiind alături de Goral, una din cele doua linii care au supravieţuit celui de-al doilea război mondial.

Linia Goral de către Goral XX şi Goral XXI. Produşii acestor linii au formatul corporal dreptunghiular, un corp mai mare, fiind cea mai masivă linie dintre toate, întemeiată de armăsarul Goral importat din Galiţia în 1909. Tot din linia Goral s-a dezvoltat mai tarziu linia Prislop. Liniile Ouşor si Pietrosu au fost intemeiate de armasari cumparăţi din zona Odorhei în anul 1930.

Linia Prislop de către Prislop XI, caracterizată printr-o talie şi capacitate energetică mai mare comparativ cu celelalte linii.

Linia Ouşor de către: Ouşor X şi Ouşor IX. Aceasta este o linie genealogică mai nouă, caracterizată printr-o dezvoltare corporală relativ mare, osatura mai slabă comparativ cu restul liniilor, concomitent cu oarecare disproporţii în privinţa regiunilor corporale.

Linia Pietrosu de către: Pietrosu XI şi caracterizata prin exemplare cu corp mic şi spată lungă. În acelaşi timp, adâncimea toracelui este mai redusă comparativ cu a produşilor celorlalte linii.

Calul de Bucovina

În afară de calul huţul, care este şi mândria hergheliei, la Lucina a fost creat şi Calul de Bucovina, o rasă obţinută prin încrucişarea iepelor de rasă huţul cu armăsarii din rasa ardenez.

Caii de tracţiune bucovineni sunt puternici şi obisnuiţi cu munca grea. Pot căra arbori de câteva tone iar proprietarii spun că se îmbolnăvesc atunci când stau degeaba prea multă vreme. Până vor fi omologaţi, caii bucovineni nu pot participa la concursurile în care se înscriu animalele de rasă. Aşa că merg la competiţia din comuna suceveană Horodnicul de Sus unde proba de foc este transportul unor buşteni de 4 tone.

Noi am ajuns la Lucina (nimic nu este întâmplător) exact în ziua în care în incinta hergheliei de la Lucina se desfășura un dublu festival HUȚUL: al oamenilor și al cailor, adică a IX-a ediție a ”Festivalului Huțulilor”. Festivalul este însoțit de nelipsitul bâlci, dar pe mine m-a interesat prezentarea cailor huțuli, a tradițiilor și a liniilor genealogice ale acestora. Această prezentare a fost făcută deosebit de clar, competent și elegant de către șefa hergheliei Lucina, doamna ing. Mihaela Sarafescu. Fiecare din cele cinci linii de sânge a fost exemplificat printr-un armăsar de reproducție. De asemenea, au fost prezentate exemplare din noua rasă, ”Calul de Bucovina” care a început să fie creată începând cu anul 1982. Vedetă a acestei rase în numeroase fotografii și pe websituri de specialitate este armăsarul Molid II care a stârnit murmure de admirație. În continuare au fost prezentate atelaje de concurs. Prezentarea cailor a fost făcută pe o platformă (ca un minihipodrom) special amenajată în acest scop. Lângă platforma de prezentare era o scenă pe care, după prezentarea cailor, a continuat cu festivalul folcloric huțul. Mi-ar fi plăcut să urmăresc și acest festival folcloric, dar împreună cu mulți alți vizitatori am însoțit-o pe d-na Mihaela Sarafescu la padocuri, de fapt la principalul grajd unde sunt ținuți armăsarii de montă pentru a (re) vedea (alți) cai și pentru a asculta alte explicații și comentarii.

Tot ce v-am spus, și în special prezentările de cai făcute de d-na Mihaela Sarafescu, șefa hergheliei de la Lucina, atât pe ”hipodrom” cât și la grajd, însoțite de foarte multe detalii, pot fi văzute în videoclipul făcut de mine (neapărat activați subtitrarea): youtube

---

VIZUALIZĂRI: 8773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI