Incursiune la marile lacuri din nordul Italiei

TIPĂREȘTE

Obiectivul excursiei noastre a fost o scurta vizita in Milano. Plecarea fiind din Germania, am trecut prin Elvetia (vezi aici) si prin nordul Italiei, in drum spre Milano, pe drumuri diferite la sosire si la plecare. Si deoarece am mai zabovit putin prin aceste locuri incantatoare, a caror frumusete se datoreaza marilor lacuri alpine Como si Maggiore, am scris un review care descrie aceste locuri prin care am trecut.

Am intrat in Italia aproape de Como, venind din Elvetia. Am parasit autostrada si am facut o scurta vizita centrului orasului Como. Orasul Como se afla in extremitatea sudica a lacului Como si are vreo 80000 de locuitori. In zona centrala a orasului exista o faleza pe malul lacului, strajuita de un sir des de copaci pe o parte si cu mici debarcadere pe malul apei. Tot aici exista si parcari unde poti sa-ti lasi masina, ceea ce am facut si noi. Malul lacului era un deal cu case si blocuri de locuinte relativ ingramadite dar cu multa verdeata printre ele. Am vazut si ceva miscare de ambarcatiuni pe acel capat de lac.

Erau destui turisti care se plimbau pe faleza si care vizitau orasul in acea dupaamiaza de septembrie. Am urmat fluxul acestora si am ajuns foarte repede intr-o zona pietonala mai larga, incadrata pe o parte de o frumoasa biserica, catedrala din Como. Era ceva diferit de ce vazusem pana atunci: fatada plata acoperea practic intreaga vedere atunci cand te aflai in fata, la intrare si transforma imaginea tridimensionala a cladirii intr-o imagine bidimensionala, care arata intr-un mod aproape imperativ ceea ce trebuie sa vezi. Dar erau numai imagini placute, de o armonie deosebita: un portal mai mare in centru si 2 mai mici laterale (pe unde era si intrarea), care aveau deasupra basoreliefuri cu imagini biblice, o suita de statui aflata deasupra portalului din mijloc si 4 siruri verticale de statui. Rozeta de dimensiuni impunatoare incununa acea fatada, si privita din interior, incanta prin vitraliile frumos colorate si stilizate. Vitraliile acelei rozete mi-au fost ani de zile pe desktop la calculatorul pe care lucrez. Constructia bisericii a inceput in 1396 iar frumoasa fatada a fost desavarsita in 1457. Inauntru biserica impresioneaza prin spatiul mare si luminos din zona altarului, datorat imensei cupole construita in stil baroc la inceputul secolului al 18-lea. Lipita de biserica este vechea cladire a palatului Broletto, ce a fost construita in 1215 si a fost sediul consiliului orasenesc in evul mediu. Aceasta cladire este construita pe pilastrii si arcade, in stil romanic si gotic timpuriu. Am trecut pe sub arcade si am ajuns, de cealalata parte a bisericii, intr-un parculet cu tot feluri de arbori mediteraneeni, cum nu mai vazusem pana atunci. Ne-am intors la masina si am recalculat cu navigatorul GPS drumul pana in Milano, dar fara a circula pe autostrada. Erau numai vreo 60 de km, nu doream sa platim taxa, si in plus mai doream sa vedem cum arata oraselele italiene, fiind prima data in Italia. Si am ramas incantat de cum aratau: case zvelte cu un etaj, cu acoperis putin inaltat si fara mansarde, inconjurate de multa verdeata. Si in fiecare curte era nelipsitul palmier, lucru de mirare stiind ca zona se afla atat de aproape de Alpi.

Am ajuns spre seara la Milano. Ce am vazut in Milano o sa descriu intr-un alt review. In orice caz, ziua urmatoare, putin inainte de miezul zilei am parasit Milano cu cap compas pasul Simplon, drumul trecand pe langa lacul Magiore. Am ales din nou, cu ajutorul navigatorului, un drum care nu folosea autostrada.

Nu departe de Milano am vazut silueta unei cladiri mai mari, asa ca am iesit de pe sosea sa o vizitam. Nici astazi nu stiu ce am vizitat: nu existau panouri sau alte inscriptii, dar erau oameni care o vizitau. Era o cladire mare, mai degraba un fost palat decat o “villa”, insa suferea de trecerea timpului, nefiind intretinuta corespunzator. Dar aceasta patina veche ii dadea un aer romantic, mai ales datorita statuilor in marime naturala aflate in zona verde ce inconjura cladirea.

Ne-am continuat drumul spre nord si in curand am ajuns la lacul Maggiore. Este al doilea lac ca marime din Italia, lung de vreo 50 de km si lat de vreo 4 km, aflat pe cursul riului Ticino, la poalele Alpilor. Drumul ducea pe malul vestic al lacului si trecea printr-o incantatoare salba de statiuni pline de turisti care pareau foarte relaxati in acea frumoasa zi de septembrie. Erau vreo 25 de grade si se simtea inca aerul de vacanta. Am oprit intr-o parcare din zona orasului Arona datorita frumoasei privelisti ce se vedea pe celalat mal al lacului: era vorba de castelul Rocca Borromeo, din localitatea Angera. Este un castel medieval din secolul 14, bine conservat, care se poate vizita, biletul fiind 8 euro.

Am continuat drumul pe malul lacului si am ajuns in zona in care lacul se bifurca: un brat foarte scurt inspre nord vest si un brat foarte lung inspre nord est, intre ele fiind triunghiul in care se gaseste localitatea Verbania. Am oprit intr-o parcare pe malul lacului, la iesire de frumoasa statiune Stresa. In departare, pe malul bratului de nord est, se vedeau niste munti maiestosi. In planul apropiat erau cateva minuscule dar incantatoare insule pe lac, Insulele Borromee. Cel mai aproape de mal erau 2 insule: Insula pescarilor, care este locuita permanent de cateva zeci de persoane, plus turistii cazati la hotelurile din mica insula. A doua insula este insula Bella, o bucata de stanca pe care se afla un frumos palat in stil baroc construit in secolul al 17-lea si o splendida gradina etajata, o adevarata gradina botanica cu 2000 de specii de plante. A treia insula, aflata mai departe, este Insula Madre si adaposteste palatul Borromeo si o gradina botanica cu pasari exotice aflate in libertate. Lacul era destul de animat in acea zona, cu mici ambarcatiuni de agrement. Langa mica parcare la care am oprit era o splendida proprietate particulara, cu multa verdeata sub forma de iarba si arbusti, care avea o piscina superba marginita de o terasa deja populata de cativa oaspeti.

Cu parere de rau am lasat in urma acel paradis si am continuat drumul spre nord-vest. In scurt timp am parasit malul lacului, am traversat o localitate cu stradute foarte inguste pe care, in unele locuri, putea trece doar o masina, si ne-am indreptat spre Domodosolla. Soseaua trece pe langa oras si incepe sa urce spre pasurile alpine. Am facut o ultima oprire in Italia intr-o mica localitate de munte cu multe case darapanate dar si cu cateva vile turistice, in care am vazut un interesant magazin cu ceramica pictata dupa specificul local, dar preturile erau destul de mari si picturile nu erau chiar pe gustul nostru. Apoi localitatile s-au rarit, si in curind am ajuns la granita cu Elvetia.

A fost o iesire deosebita, in care am vazut Milano cu obiectivele sale, de care auzisem dinainte. Dar nordul Italiei cu marile lacuri a fost o surpriza; efectiv nu mai vazusem pana atunci asa ceva si mult timp mi-au ramas in amintire acele imagini asociate cu cele ale unui taram idilic.

Ca melodie as dori tot Jesse Cook: http://www.youtube.com/watch?v=1LTT5JqEev4

---

VIZUALIZĂRI: 12562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI