Lombardia si Liguria

TIPĂREȘTE

Lansez aici o provocare, hai sa depanam amintiri pe care nu le-am spus pana acum, din vacante care ne-au ramas la suflet. Voi relata aici din vacanta cea mai draga mie, vacanta anului trecut, 2019. Prima parte - Lombardia si Liguria.

Probabil vacantele noastre vor fi mai putin relaxante. E trist ce zic, dar in acest moment nu vad deloc luminita de la capatul tunelului. Incepem sa derulam povesti mai vechi, povesti care ne-au umplut inimile de bucurie si mintile de amintiri de neuitat. Din preaplinul anului trecut, as vrea sa impartasesc aici povestea vacantei din vara trecuta. O vacanta epica, o vacanta asteptata si venita dupa emotii si examene ale copiilor incununate de reusite.

As vrea sa contrazic teoria potrivit careia daca visezi sa-ti faci vacanta pe Coasta de Azur, trebuie sa-ti vinzi o masina, sau sa faci un credit consistent la banca. Am pornit cu inima plina, eram hotarata sa nu ma supere absolut nimic, nici macar cazarile care, fiind luate pe ultima suta de metri, nu erau chiar cele mai faine. Si mai ales, eram toti patru, lucru pe care numai un parinte care are copilul plecat “afara” il intelege. Ne asteptau 10 zile de tihna, de descoperiri, de trairi unice.

Plecam, deci, in dimineata zilei 29.07.2019 din Bacau, cu avionul, aterizam la Bergamo dupa vreo 2 ore jumate. Cazarea in Bergamo - Train Station Airport (chiar langa gara de trenuri, vis-à-vis, e un centru de inchiriere apartamente distribuite in tot orasul), dar fiindca cei de la centru de distribuire a apartamentelor nu incepusera treaba atunci cand am ajuns noi, ne-am lasat bagajele in niste cutii de langa centru, am luat trenul si am plecat la Varenna.

Varenna e o localitate minunata aflata pe malul lacului Como, pe partea estica a lacului. Plaja mica si ingusta era intesata de turisti galagiosi, care, ca si noi, nu se mai saturau sa admire peisajele de peste lac, muntii cei maiestosi, ratustele de pe lac, florile colorate ce atarnau pe strazile ce respirau istorie peste tot.

Din Varenna se poate merge cu vaporasul spre Bellagio, Menaggio, Tremezzo. N-am facut-o acum, sper intr-o calatorie viitoare pe lac.

Cat noi, cei mari, ne-am odihnit la umbra unei frumoase catedrale si ne-am racorit cu apa rece din fata ei, copii au mers sa viziteze gradina botanica. A fost o vizita scurta, dar intensa in emotii. Si era doar inceputul.

Ne-am intors in Bergamo si ne-am preluat camera. Ei bine, camera era la ceva distanta de gara (pe care am considerat-o punct de reper), dar n-a fost o problema. Camera, deci, era intr-o cladire cu un etaj total destinat inchirierii. La cele – nu mai stiu – cred 6 – 7 camere, erau 2 bai si o bucatarie. Bucataria ne-a fost de folos fiindca am mai gatit cate ceva. Am gasit in imediata apropiere un SPARK de unde am luat ce ne trebuie pentru a pregati cate ceva de-ale gurii. Tot prin apropiere am gasit un restaurant unde am mancat cele mai bune paste. Dealtfel cred ca nu exista loc in Italia unde sa nu mananci paste bune; daca nu la ei, atunci la cine, nu? La Bergamo am stat 3 nopti.

A doua zi am plecat tot cu trenul la Milano. Si emotiile se intensifica la vederea Domului. Cu cata maiestrie sunt impodobite acele coloane, impozantele porti te coplesesc, interiorul unde pasesti cu grija si de unde iesi cu o liniste sufleteasca ireala. Nu, cuvintele sunt de prisos, nu pot descrie ce simti cu adevarat. Am mai colindat hai-hui orasul, iar pasii ne-au condus in parcul palatului Sforzesco. Of, Doamne, cand imi aduc aminte imi dau lacrimile. Sub un cort alb, niste batranei dansau atat de frumos si gratios pe muzica italiana, incat n-am rezistat si m-am alaturat. Atata bucurie, atata vitalitate aveau, dragii de ei... Cine stie cati au ramas in viata dupa napasta asta de virus.

Epuizati, ne-am intors la Bergamo, pregatiti sufleteste pentru ultima zi in Lombardia. Am dedicat-o exclusiv vizitarii Citta Alta din Bergamo. Am urcat cu un funicular in zona inalta a orasului Bergamo. Orasul vechi de acolo e superb, iertati-ma ca folosesc atatea superlative, dar n-as putea sa descriu fara sa le folosesc. Stradute inguste, pietruite, magazine cu lucruri artizanale de calitate, inghetata, pizza, patiserii de-ti luau nasul, muzee, universitati. O zi plina-plina.

A 4-a zi plecam din frumoasa Lombardie si coboram in alta minune a Italiei, Liguria. Genova – orasul lui Cristofor Columb, oras superb, doar ca pe alocuri miroase a pipi (mare pacat); e aglomerat, multe natii stranse acolo, dar cladirile sunt superbe. Copiii au mers la acvariu - bineinteles ca le-a placut.

Cazarea am avut-o la Hotel Barone (pozitionat foarte bine), curatel, aproape de centru, aproape de tot ce se putea vizita intr-o singura zi, pe repede-inainte.

Turistii erau concentrati in jurul Palazzo Ducale si a nenumaratelor basilici pe care le-am vizitat si noi cat am putut, nu chiar in cea mai mare tihna. Sper sa revenim.

A 5-a zi, am luat iar trenul si am plecat la mare. Ca ce-ar fi vara fara sa rupi valurile marii cu mainile, iar daca marea are o culoare turcoaz si-I limpede de-ti vezi labele picioarelor, nu poate decat sa te convinga sa nu te mai dai plecat.

Cand am ajuns in Imperia se pornea un pic de ploaie. Am alergat spre mare, mi-am aruncat hainele sub o barcuta, i-am facut cu mana tinerei care scruta cu privirea vigilenta plaja, atenta la treaba pe care o avea de facut si m-am avantat in marea cea mare si iubita. Si asa am tinut-o inca 2 zile.

Cazarea am avut-o la un hotel micut, Hotel Italia, unde la micul dejun se faceau prajituri, tarte, ce umpleau tot hotelul de miros imbietor de copturi proaspete. N-as putea sa recomand nici o cazare in mod special, nu au fost – uau; la ultima nici semnal de net n-am avut, spre supararea copiilor. Ei, nu chiar foarte suparati fiindca au avut ce face, dar un picut le-a lipsit, da.

Pana aici a fost Italia. De aici incolo e Franta. Iata-ne din nou la drum, tot cu trenul, lasam in urma frumoasa Italie, punem in casuta amintirilor de neuitat prima parte a vacantei si pornim spre mult laudata, cantata, rasfatata Coasta de Azur.

---

VIZUALIZĂRI: 2348 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI