Zoo Oradea s-a (re) deschis!

TIPĂREȘTE

NOTĂ (de citit opţional): Prin 2003, am luat prima dată contact cu zoo Oradea, din perspectiva îndatoririlor de serviciu. O amintire neplăcută, dar nu-i locul ei aici...

Mai apoi, aş fi vrut să mai merg în zoo, chiar dacă amintirea nu era cea mai plăcută, cu atât mai mult cu cât îmi amintesc că, animalele erau de-a dreptul chinuite să trăiască în nişte cuşti minuscule pentru necesităţile lor, dar la presiunea factorilor responsabili din ministerul mediului (sau cum s-o fi numit el atunci), în 2008 gădina a fost închisă.

O perioadă mi-a fost teamă că o să rămânem fără o grădină zoo în Oradea, deoarece, pe vechiul amplasament (de vreo 3 Ha), aceasta nu ar mai fi putut fi autorizată, astfel că s-a pus în discuţie relocarea ei într-un sat din apropiere şi mai ales când am auzit că 13 lei de aici, au fost duşi în Marea Britanie (am avut un sentiment că... încet dar sigur, dacă se depopulează grădina, o să rămânem fără ea). Despre leii orădeni ce au ajuns în Marea Britanie puteţi citi mai multe aici, pagină unde găsiţi şi un clip, pe care vă rog să-l urmăriţi pentru a vedea condiţiile în care au fost ţinuţi leii la Oradea şi astfel să realizaţi în ce paragină era grădina până la închidere.

În fine, grădina a fost modernizată pe aceeaşi locaţie, fiind extinsă (dublată de fapt, pe nişte terenuri ale unor unităţi militare dezafectate), cu bani de la bugetul central şi o contribuţie de 25% de la bugetul local (în total circa 4,5 milioane de euro), lucrările întinzându-se pe o perioadă de circa 2 ani.

După o amânare (era vorba despre o deschidere la 01.05), grădina a fost (re) deschisă la 27.05, iar pentru 1 şi 2 iunie, copii au primit intrare gratuită, astfel că, m-am decis să-mi duc (cum altfel), fiica acolo, cu atât mai mult cu cât, până la închiderea din 2008, nu o dusesem, fiind prea mică (şi bine am făcut, azi a văzut cu totul altceva).

În jurul orelor 11.00 am ajuns în zonă în care este amplasată grădina şi... stupoare, n-a găsit nici un loc de parcare. Ce înseamnă 1 Iunie + intrarea gratuită.

La intrare, o coadă de vreo 50-60 de metri, cu câteva sute de oameni înşiruiţi, primul meu gând fiind acela de a abandona expediţia şi de a veni în altă zi. Totuşi, în primul rând pentru a nu-i înşela aşteptările copilului, şi mai apoi pentru că am văzut că se înaintează cu o viteză nemaivâzută de mine la nici o coadă, am rămas şi bine am făcut. În maxim 10 minute eram în cladirea de la intrare, unde în afara casei normale, care eliberează bilete electronice (cu care, se accede în grădină, prin sistemul automat - gen metrou), mai era deschisă în mod excepţional o casă ce elibera bilete de hârtie, cu care, azi se intra după o verificare manuală a acestora, prin zona de ieşire :)

Hai să nominalizez şi preţul biletelor: 10 lei/adult şi 5 lei/copil, dar am observat că există şi bilete de familie: 20 lei/2 adulţi + 1 copil, 25 lei/2 adulţi + 2 copii, precum şi tarife de grup (dacă este cineva interesat am să dau şi acele preţuri). Să nu uit programul: Mai-Octombrie 09.00-19.00.

Sigur că, încă de la intrare totul "miroase" a nou, iarba tăiată la milimentru, nu există nici un gram de mizerie, circuitul este bine descris pe pliantul primit la intrare, precum şi pe panoul informativ (apropo, poate că ar fi necesare mai multe, împrăştiate peste tot), iar cuştile au (aşa cum am găsit prin toate grădinile zoo de pe afară), geamuri prin care pot fi văzute mai bine animalele, fără zăbrelele "tradiţionale".

La intrare, prima cuşcă este cea a păunilor, "făloasele" păsări întâmpinându-te cu penele înfoiate, frumos colorate, mai apoi trecem pe lângă cuştile fazanilor aurii şi ale găinilor pitici pe stânga, iar în partea dreaptă apar ţarcurile cerbilor, căpriorilor, lamelor şi a păsărilor emu.

Pe aceeaşi alee, în stânga există un ţarc mare cu 3-4 tipuri de raţe, urmat de o clădire de la 1800, respectiv Mausoleul Rhedey (nu are legătură cu grădina, dar fiind o clădire atât de veche, a fost păstrată la locul ei original), pe placa de la intrarea căreia stă scris că: Capela istorizantă a fost ridicată ca o ruină artificială de comitele bihorean Rhedey Lajos, în parcul englezesc amenajat de el şi donat în 1804 oraşului. Aici se odihneşte soţia lui, Kacsandy Terezia, într-un sarcofag clasicizat realizat în 1834 de sculptorul Ferenczy Istvan. Pereţii mausoleului sunt decoraţi cu picturi murale în tehnica grisaille, cu scena antichizate, iar bolta este prevăzută cu un decor arhitectural baroc iluzionist. În peretele nordic interior, este înzidit monumentul funerar din marmură al căpitanului cetăţii orădene, Rhedey Ferenc, datat în jurul anului 1621.

Urmează o zonă de agrement, adică un chioşc cu o terasă, unde te poţi rehidrata (nu am văzut să se vândă mâncare gătită), poţi lua o îngheţată, suc, apă cafea, iar lângă este o primă clădire ce adăposteşte grupuri sanitare (am văzut vreo trei). Mai apoi există un bine dotat şi destul de mare loc de joacă pentru cei mici şi un foişor, unde îţi poţi odihni picioarele (mi-aş fi dorit să fi găsit aşa cum am văzut la Zoo Nyiregyhaza, locuri unde să poţi savura în linişte chiar şi un pachet pus de acasă).

În continuare, pe dreapta sunt ţarcurile oilor cu coamă şi ale antilopelor addax, lângă 3 ţarcuri încă nepopulate.

Mai departe, avem ţarcul suricatelor, peste drum de care este un ţarc cu un porc de mangaliţa şi mai apoi se trece printr-un tunel-imitaţie de peşteră (unde iarna pot fi văzute animalele închise pentru a fi protejate de frig) şi dăm peste ţarcurile urşilor situate peste alee de cel al lupilor cenuşii. Următorul tunel ne conduce spre ţarcul celor 2 jaguari negri şi a familiei de lei. Peste alee de acestea, sunt 2 ţarcuri mari, nepopulate.

Noi, la dorinţa ficei mele, am evitat cele 4 ţarcuri ale maimuţelor şi am intrat direct în clădirea "reptilariului". Aici, pe o parte sunt câteva zeci de mici acvarii cu diverşi peşti, iar pe cealaltă parte, cuşti cu caimani, şerpi şi alte reptile.

Am evitat şi manejul şi zona animalelor domestice (ce să-i faci, după o oră a intervenit probabil plictisul şi durerea de picioare) şi după o vizită la magazinul de suveniruri (din păcate multă, multă marfă comună), unde cu specificul grădinii erau doar câţiva magneţi cu fotografii de animale sălbatice.

Una peste alta, a fost o zi extrem de plăcută şi cu toate că eu am numărat vreo 6-7 ţarcuri mari, nepopulate încă, merită o vizită aici, mai ales dacă sunteţi la Băile Felix şi vreţi să petreceţi o zi în Oradea, actuala grădină zoo, rivalizând cu cea de la Debrecen, însă până la cea de la Budapesta sau Nyiregyhaza, mai are mult.

În încheiere, până nu uit, să menţionez că grădina are sonorizare pe toată suprafaţa (cât am fost acolo am avuzit tot felul de anunţuri) şi că toate panourile au inscrisuri şi în maghiară (sper ca... publicul ţintă să fie şi maghiarii de lângă graniţă).

Concluzia: AmFostAcolo, am să mai merg, mai ales când vor fi aduse şi alte animale şi v-o recomand cu căldură şi vouă!

L. E. : Din păcate, saitul oficial pare încă în construcţie, îl postez totuşi, deoarece poate, în scurt timp va fi lansat, alte informaţii fiind disponibile şi pe pagina de facebook.

---

VIZUALIZĂRI: 9174 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI