TIPĂREȘTEAșa a fost să fie, nimic nu e întâmplător...
Dacă era EA, îi povesteam EI, dar EA e la Domnul, râde, povestește și ne privește de Acolo. Astfel încât vă voi povesti vouă, dragii mei călători de pretutindeni.
Trebuia ca domnul C să ajungă la Brașov, era o zi de vineri. Copilul nu putea să-l însoțească, eu lucram...
Dorea doar un dus, că la întors se descurca el;). Am hotărât eu, după calcule simple, că o călătorie cu trenul e mai ieftină decât un drum dus-întors cu Marița (mașina). Astfel încât m-am oferit să-l ajut, să fug de la birou :D și să-l însoțesc într-un IR, adică într-un tren pe ruta București-Brașov. Mi-am făcut cont pe saitul CFR, am urmat pașii de acolo, am vrut să rezerv două bilete pentru ora 14, m-am uțupit de-am amețit cu saitul lor și... pauză, bilete ioc:(. Încerc o altă oră, la ora 12, urmez iar pașii și surpriză: același tren cu care circula Maria mea, IR 1645 București-Târgu Mureș.
Plata am făcut-o cu card de debit, am primit biletele prin mail, le-am listat și domnul C le-a băgat în traista lui. În traista mea am pus merinde, apă și noroc :D. L-am prelucrat de acasă, cum că vagoanele sunt lungi, urâte, murdare, incomode scaunele, spațiul va fi extrem de mic, aerul urât mirositor. Acestea fiind spuse=)), am așteptat a doua zi să ne plimbărim cu trenul Mariei.
Am ajuns în timp util la Gara de Nord (au schimbat scaunele sparte cu băncuțe fără spătar), am băut o cafea turcească și am fumat câte o țigară, am căutat vagonul unu clasa a doua, ne-am postat acolo cu emoții cu tot. Eu pentru el, el pentru „experiment”.
Cică trenul avea două vagoane, așa scria pe net. Dar erau mai multe, clasa unu și doi, vagon de dormit, cușetă, plus un vagon restaurant. Pe fiecare vagon sunt scrise anapoda numere și locuri, clase și prostii. Târziu m-am prins că pe unele uși ale vagoanelor sunt lipite hârtii cu date utile călătorilor, adică nr de vagon, clasa acestuia și numerotarea scaunelor. Mna, suntem în UE, avem palate din marmură, furăm pădurile, nu ne pasă de bieții călători care din varii motive nu circulă cu mașina, lipim bilete cu bandă adezivă pe geam că așa-i modern :(.
Ca să fiu sigură că nimeresc vagonul bun, întreb un nene polițist CF care-i vagonul unu. Hai că l-am nimerit, că ăsta-al nostru n-avea hârtie cu lipici, m-a derutat. Nu-i bai, te poți plimba prin tren ca prin gară, de la un capăt la altul, calci pe oamenii care n-au loc pe scaun dar nici în picioare, așa-i la CFR.
Măi, am avut un noroc chior, am avut parte de un vagon bun, altfel. Să vă povestesc: apeși pe buton și se deschide ușa, pe stânga și pe dreapta scaune grupate în perechi, toate cu fața către sensul de mers al trenului. Uff, scăpasem de un coșmar, eram îngrozită că domnul C nu va avea loc în cazul în care scaunele erau banchete așezate face to face, fără loc de a mișca picioarele.
Între rânduri era culoarul acceptabil ca lățime, deasupra scaunelor era spațiul destinat bagajelor, destul de lărguț față de celălalt tip din vagoanele „săgeata”. Eu la geam, domnul la culoar. Aveam perdeluță, geamul era curățel, n-aveam măsuță dar aveam cuier și priză, aer rece prin niște găuri de la baza geamului, boierie curată la un preț de 92,34 lei pentru doi adulți. Ei, am avut reducere 5% pentru că am rezervat online.
Așa... acum stăm cuminți și așteptăm să plece trenul dar nu înainte de a studia oamenii :p.
Pestriți, de toate vârstele, predominau tinerii studenți care plecau acasă pentru Sărbătorile Pascale, pensionarii care veniseră cu treburi prin capitală, apoi noi, ceilalți, plătitori de meserie. Mă-ntreb și eu, măcar atât pot face dacă tot cotizez de 30 de ani la statul român, de ce nu au atașat încă un vagon pentru cei care merg gratis și cu reduceri, să circule și ei civilizat? Aaa, consum mai mare de curent? Lasă, că nu sărăcea CFR-ul, nu scădeau salariile uriașe...
Niște domni prezentabili s-au așezat pe locurile unor tinere, o pensionară a făcut schimb cu un domn pentru a sta lângă prietena ei, o altă pensionară s-a urcat cu pomii în vagon, alta se chinuia să-și urce valiza deasupra scaunului și nu ajungea, o mamă și o fiică se certau pentru că greșise vagonul, totul era animat, domnul C a ajutat la bagajul doamnei, la cocoțatul pomilor, urmărea oamenii din curiozitate, precum un băiețandru=)).
Eu încercam să admir peisajul care-mi alerga prin fața ochilor, încercam să citesc restanțele de pe AFA, să fac tot ceea ce știam că făcea Maria în acest IR 1645. Dar, ghici? Nu reușesc, un domn din spate vorbea la telefon, cică era din CNSRL Frăția și trebuia să audă toată lumea ce făcea el la Ploiești, o studentă-i povestea alteia cum petrecuse ziua și noaptea, domnul C ținea evidența pateurilor și napolitanelor mâncate de pensionarele care-au făcut schimb de locuri=)), activitate intensă în vagon. De poftă sau de foame, domnul îmi acceptă sandvișul, apa și prăjiturica, norocul meu că altfel cumpăra de la ospătarul care se plimba prin vagoane cu o tavă plină cu cafea, ceai, suc, pateuri, cornuri. Am făcut iar economie la buget, cică sunt chitrinoasă :).
La un moment dat unul se descalță, C îi aruncă vreo două priviri drăguțe, vreau să-mi încarc telefonul si priza e ocupată de un tânăr din fața mea. Zic: e și el cuminte, poate are nevoie de telefon. Nu, n-are, zice domnul C, s-a uitat la film tot drumul, are și căștile băgate în urechi=)). Aha. Îl bat pe umăr, îl rog să scoată încărcătorul din priza mea, aveam nevoie să-mi încarc telefonul, ne întorceam seara și n-aveam încărcătorul de mașină la noi.
Peisajele fug grăbite, ca viața noastră. Mai o haltă, mai o gărișoară pitică, un munțișor de gunoi, pet-uri pe câmpii și pe râuri »:(, soarele lumina calea ferată, noi ne plimbam odihnindu-ne, nevoie mare. Câțiva norișori pufoși alunecau pe cer, în zare vedeam munții, îmi ardea gâtul după o țigară, întreb „nașul” unde mă pot afuma un pic, răspunde: Predeal, câteva minute.
În mod normal, biletele achiziționate online trebuie listate și alături de C. I. trebuie să fie verificate de controlor, biletele sunt nominale. Nouă nu ne-a cerut niciun act de legitimare, ne-a crezut pe cuvânt că suntem cei din foaia personalizată și listată acasă :)).
Ajunserăm la Predeal, ne strecurăm printre copiii care stăteau pe jos, între vagoane, C coboară, eu rămân pe scări, el aprinde țigara, „nașul” lângă el. Eu stau pe scară, trag două fumuri și se închide ușa. Domnul C se panichează, aruncă țigara, eu apăs pe butonul verde, ușa se deschide și se întregește familia :)). Știam de la Maria că poți trage câteva fumuri de pe scară, așa că i-am urmat sfatul înțelept de a nu coborâ.
O întreagă aventură cu trenul ăsta, ca și traiul în Romania. Nu-i așa că-i uneori amuzant?
După două ore și 45 de minute, ajungem la destinație, fără GPS de data asta. În gară la Brașov, european și el, totul era neschimbat, zici că ne-am teleportat în trecut. Câteva chioșcuri, mizeria făcută de turiști, oameni sărmani, cerșetori, tunelul subteran, trepte, un tren colorat frumos, soarele-mi lumina fața, eram bucuroasă că văd totul, și bune și rele, vedeam lumina și sufletu-mi zâmbea.
Mașinile de taxi erau multe, albe, staționau în parcarea special amenajată, autobuzele au stație chiar în fața gării, multe chioșcuri cu diverse arome, mizerie pe lângă acestea, turiști străini debusolați, o parcare cu plată, alta moca tot în fața gării, pff ce de imagini vii! Cumpărăm o cafeluță și o ciocolată caldă, privim oamenii și mulțumim că am putut călători în condițiile în care mulți semeni de-ai noștri habar nu au cum arată un tren sau o gară, soarele nu le-a zâmbit în viața asta.
O altă viață? Hmm, vorba lui Eve: „cum să ne ajute mamaia, dacă nu e cu noi? ”
Da, ai dreptate draga mea, nu știu de nicio altă viață, mi-ar fi plăcut ca Maria să fie fizic cu mine, călătoria era mai puțin turistică, era pur și simplu fabuloasă, ne-am fi prăbușit de râs eu și „mamaia” ta, ea îl făcea și pe domnul C să râdă, EA era ca o zi perfectă dintr-o viață perfectă.
Mulțumesc pentru că m-ați însoțit în călătoria mea virtuală, dincolo de abramburelile mele am vrut să vă descriu toți pașii făcuți de mine pentru a călători cu un InterRegio dar și condițiile din vagon.
Vă doresc vacanțe frumoase, poleite cu toate dorințele voastre, nu uitați să zâmbiți, viața-i frumoasă mereu, chiar dacă-i împănată cu obstacole.
https://youtu. be/pWpIpVbNA0g, ceva drăguț, amuzant și interesant zic eu.
Trimis de krisstinna in 02.04.18 10:10:27
49 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
49 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@krisstinna: hai ca m-ai facut sa rad, asa de luni mai pe la pranz!
Nu scrisei eu de Softrans, trenul privat ce face legatura cu Brasovul si are conditii decente, dar si preturi acceptabile? vezi impresii
Se pare ca ati preferat varianta inspectorul pro! 
Felicitari pentru articol si transmite-i domnului C sa o stapaneasca sanatos!
Tare de tot articolul. Marca Krisstinna. Are de toate. Treci de la o stare la alta. Super „aventura CFR„.
Frumos si interesant drum. Mi-am dus si eu copilul acum vreo 3 luni pana la Predeal cu trenul. Era cam singurul mijloc de transport cu care nu umblase. Norocul meu ca am sinuzita si imi pierdusem mirosul in acea zi deoarece am avut nevoie la toaleta. Nu va puteti imagina fata celor doi tineri care se uitau la mine cand am iesit in toaleta in care nu functiona apa. Si acum rad cand imi amintesc... eu nu stiau ca eu n-am miros.
Ma bucur ca ai umblat cu trenul Mariei si ca ai simtit-o aproape.
@robert: Păi nu spusei eu că nu puteam lipsi de la birou?
Am studiat întâi trenul privat, orarul, nu mă încadram neam
De-aia am vrut sa fug cu trenul de la ora 14, arajasem ploile la birou. Apoi, din lipsă de bilete, am găsit trenul Mariei dar cu două ore mai devreme.
M-a ajutat șeful meu, a făcut niște artificii și am reușit să plec decent, invoită 
Având in vedere pasagerul “simandicos” care trebuia plimbat, am luat in calcul trenul privat dar nu mi-a reușit varianta, aveam nevoie de timp ca să ne întoarcem și acasă, pe sosea, până la apusul soarelui.
Există tren privat și către Constanța, stiu tot de la Maria, l-am văzut în gară de multe ori. Tu îți dai seama că un an și jumătate am bântuit Gara de Nord?
Cred că nu a fost o întâmplare această călătorie
Mulțumesc frumos, o să-i transmit!
@ungureanica: Chiar a fost o aventură, să știi.
Era foarte atent la tot ce se întâmplă in jurul lui, număra dumicații oamenilor, se uita la filmul văzut de copilul din fața mea, mă întreba din sfert in sfert de oră ce fac, dacă mai avem mult, se amuza de cei care ocupau locurile altora, era atent la conversațiile tuturor, dorea cartea de identitate și l-am liniștit spunându-i ca nu ne va cere nimeni nimic pentru că suntem drăguți cu părul creț și roz
Să vezi, de Crăciun l-am obligat să meargă cu metroul, a fost tare și plimbarea aia.
Concluzia: “nu mă mai prostești tu pe mine să merg cu metroul sau cu trenul”
Mulțumesc frumos, ești amabil
@krisstinna: Oofff, n-ar fi trebuit sa citesc articolul asta la birou!
Plang si nu ma pot opri, si nu stiu cum sa ma ascund!
SUPERB, @krisstinna! Absolut superb! Scris "la patru maini" si citit la 6 ochi! EA te-a ajutat sa-l scrii si-acum l-am citit cu EA!
Nu "Asa a fost sa fie!" ci "Asa a TREBUIT sa fie!"
@Denisa13: Da, așa mi-a povestit și doamna de la Brașov, cea cu care ne-am întâlnit: că a fost o experiență nu prea plăcută când a fost cu trenul in excursie, cu copiii ei.
La wc nu am îndrăznit sa merg, a fost domnul C și mi-a spus că nu curgea apa, că era îngrozitor, că acolo nu pot face pp decât oamenii înalți, nu piticanii ca mine
Deci: fără pp și alte nevoi in tren
Să știi că da, am și plâns, am și povestit despre Ea. Recunosc, mă apucă mereu (chiar și acum), îi simt lipsa
Mulțumesc pentru cuvinte, te pup dulce, dulce
@krisstinna: Eu călătoresc cu trenul de pe la vârsta de cinci ani. În anii *50, *60, sec. trecut, vagoanele erau altfel compartimentate. Culoarul era pe una din părțile laterale ale vagonului iar compartimentele aveau uși glisante și câte opt locuri fiecare, câte patru, face to face. Aveau mici tablouri cu imagini ale CFR-ului și oglindă. De fumat se putea fuma pe coridoarele vagoanelor, cu geamurile deschise. Îmi amintesc cu nostalgie de ele!
Pentru voi a fost ca o „aventură”, pentru mine, călătoare cu trenul atâta amar de vreme, n-a făcut decât să-mi pun întrebarea: Ce-ar fi făcut Dl C. dacă trebuia să meargă la Iași, sau Satu Mare? . Pe vremea lui Ceașcă făceam deplasări, în cadrul serviciului de proiectare, pe distanțe f. mari cu „vagon-lit”-ul, când trebuia să fim dimineață la fabricile din subordine. Mie-mi place să merg cu trenul!
Mi-a plăcut articolul tău, are „aerul” unui școlar care merge pentru prima oară cu trenul!
Am votat cu drag!
Cu ce să încep?
Mi-a plăcut, un review realist. Asta-i viața pe care ne-am croit-o singuri după 22 dec... Am călătorit mult cu trenul dar de 24 ani am uitat și adresele vreunei gări din Ploiești. Din reviewul dv. cât și din ce mai văd la televizor, eu am convingerea că transportul pe calea ferată a suferit un regres în „anii prosperi” din noua eră pe care o parcurgem. Cândva, se spunea că CFR-ul este a 2-a armată a țării. Acum nu mai avem nici această a 2-a armată și nici armată propriu-zis.
Știți că am lucrat în domeniul judiciar. Pe ruta Ploiești-Mâneciu, transportul devenise foarte dezagreabil și chiar nesigur, încât i se spunea „trenul groazei” Mulți derbedei, mulți fără bilete, acostări de persoane, expfresii greu de suportat, mai rău ca în vestul Sălbatic xde altădată. La capătul liniei, la Mâneciu, călătorii au coborât, mai puțin unul. Era mort prin înjunghiere, căzut printre canapele. Nimeni nu văzuse nimic, nimeni nu știa nimic. Vai... mama noastră (a celor obligați să vegheze la respectarea legii.
Caz real, mult mediatizat la TV. Din cauza căii ferate neîntreținute, aproape de stația Valea Căugărească, un capăt de linie brusc s-a ridicat, a intrat prin podeaua vagonului și a ucis o fată. Sunt 100% cazuri reale, trăite de mine.
Un exemplu tragi-comic. Un om cu bani a cumpărat o locomotivă din Combinatul Petrochimic Brazi, dar nu avea ce să facă cu ea deoarece nu i se dădea acces pe calea ferată și a depus plângere penală la noi. Oare cine era vinovatul?
Am călătorit mult cu mașina prin Europa și am intrat și în gările din Praga, Munichen și Frankfurt am Main. Acolo era cu totul altfel.
Sunt mâhnit.
Toate cele bune și vă mai aștept cu reviewuri.
@krisstinna: Ma gandeam: la cat de norocos este dl C. bine ca n-a ramas blocat in wc. Nici copilului meu nu i-a prea placut cu trenul. Si eu te pup si astept sa ne revedem.
@krisstinna: Dincolo de dimensiunea emoționantă a poveștii, ... se vede treaba că nu prea ai mers cu trenul, draga mea Cristina!
Eu era cât pe ce să mă nasc în tren, mama era studentă în București și muncea în Ploiești, a făcut naveta cu mine în burtă și peste 3 ani și cu fratele meu! Poate de aici mi se trage pasiunea pentru trenuri; în liceu, îmi plăcea să mă duc în gară doar să văd trenurile venind și plecând, îmi imaginam că într-o zi mă vor purta și pe mine spre aventuri minunate!
Mai târziu... mi-a dat Dumnezeu, să mă sature! În cei 6 ani de facultate puține au fost sfârșiturile de săptămână petrecute în București, eram ori acasă, la Ploiești, ori - după ce m-am măritat - la Galați. Aveam lucrurile răspândite în 3 case, niciodată nu aveam la îndemână ce-mi trebuia. La fel în rezidențiat, încă 5 ani...
Și acum circul cu trenul din când în când, având în vedere că nu conduc, nu am încotro. Mă setez pentru orele pe care știu că le voi petrece în tren și e ok. "Peisajul" devoalat de tine îmi e așadar foarte cunoscut, cu cei care ocupă locurile aiurea sau care deranjează pe alții în diverse moduri. Uneori e amuzant, de cele mai multe ori enervant. Despre toaletă - de acord, dacă poți să te lipsești, e perfect. Dar nu poți mereu.
Una dintre cele mai tari experiențe a fost să merg recent (un an jumatate) de la București la Ploiești cu un tren personal supraetajat, din ăla care oprește în toate haltele posibile! Nici în facultate, când mergeam "cu nașu", nu ne urcam în așa ceva, aveam și noi mândria noastră! 
Am facut aproape 2 ore, am citit trei sferturi de carte și am avut timp să-mi observ tovarășii de călătorie, majoritatea studenți care se întorceau acasă la final de săptămână, așa, ca mine, pe vremuri... Atâta nostalgie ce-am simțit în acele 2 ore, m-a bufnit plânsul când am găsit-o pe Mama singură, fără Tata...
@Zoazore:
Să zâmbim, așa cred că e bine.
Câte ore am stat noi pe peronul 10, lângă IR 1645? Râdeam și fumam, socializam cu oamenii gării, hrăneam porumbeii, ne pozam și povesteam.
Trece timpul ca și viața, fuge precum nebunul de tren. Le luăm așa cum sunt, rămânem cu amintiri inegalabile, mai presus decât mirosul unei camere luxoase dintr-un hotel.
E complicat totul și totuși atât de simplu să gustăm din plin aroma vieții...
Mulțumesc frumos, draga mea
@doinafil: Eu am călătorit cu trenul de mică. Bine, nu sunt eu prea înaltă nici acum , dar lăsând gluma la o parte, am călătorit cu trenul și după ‘89, în delegații sau in excursii, fără domnul C.
Să știi că am vrut să scriu un review despre IR încă de când trăia Maria. O rugasem pe ea dar sănătatea și timpul nu i-au mai permis
Pentru mine nu e o mare aventură, pentru C orice călătorie alături de mine e o Mare aventură El nu a mai mers cu trenul din anul ‘89, știa unele lucruri despre vagoane, gări și alte alea, dar doar din poveștile mele și ale Mariei.
Am spus de multe ori: el e un turist pretentios, nu îi plac anumite chestii pe care noi le facem de nevoie sau din plăcere.
Mulțumesc frumos de cuvinte, m-ai făcut și scolăriță , știi că am fost de curând pionier?
@Mihai18: Multumesc frumos!
Prin acest articol am vrut să aduc un omagiu prietenei mele dar și să îmi țin promisiunea de a descrie o călătorie cu trenul “modern”, un mijloc de transport cu care nu avem de ce ne lăuda, părerea mea. Util și necesar multor oameni, trenul trebuie să fie un mijloc de transport decent. Nu faci reduceri și gratuități tu ca guvern și arunci oamenii in tren ca pe cartofi.
In fine, să nu mai spun de gări demodate, de mizeria pe care noi oamenii o facem și nu ne pasă, de gunoaiele văzute de la fereastra vagonului, de toaletele insalubre...
Dacă ai ști câte încurcături se fac cu biletele și locurile vândute online, din cauza saitului care nu funcționează bine
Mergem înainte, nu avem puterea de a schimba ceva chiar dacă “rezistăm”. Ori suntem noi invizibili ori ei sunt... orbi
@krisstinna: Nu știu cât de curând ai fost pionier. Știu, doar că, dacă un bun machiaj te-ar ajuta să pari mai tinerică la obraz și că dacă ai îmbrăca o uniformă de liceu, te-ai „pierde” printre elevi. Ai avantajul că ești mignonă și suplă!
Știi că și eu am fost pionieră?! Încă din clasa a II-a! Vârfurile cravatei îmi ajungeau mai jos de talie!
Să ai o săptămână pre pascală cum o dorești!
@Denisa13: Jur că m-am gândit la un blocaj “toaletar”
Eram pregătită, îl salvam, nu îl lăsam să se asfixieze acolo
@krisstinna: Nu știu dacă a fost telepatie sau un înger acolo sus ne vede...
Aveam nevoie de rândurile tale, citindu-le așteptând la o clinică...
Am râs printre lacrimi...
Cât privește călătoria cu trenul, ce să zic, nu am cuvinte, bine că a fost doar dus... și doar până la Brașov.
Te îmbrățișez cu drag.
????
@crismis: Eu aud trenurile zilnic, dacă mă urc pe pervazul geamului văd și vagoanele trase de locomotive
Mie mi se pare foarte romantică o călătorie cu trenul, cel puțin așa o văd eu. Dar, când unul țipă la telefon, alta te blochează cu pomii, unul te obligă sa-i mirosi ciorapii, fuge romantismul și se duce de-a dura pe câmpii.
Tu chiar te-ai plimbărit, nu glumă
Of, nici tu nu șofezi? Nici eu.
Știi că singura condiție a domnului C a fost “fără tren personal”? Oricum se plictisise îngrozitor, de câte ori oprea trenul mă întreba unde suntem, dacă am ajuns, “sigur nu e personal”? , că oprește prea des.
Și trist și vesel ecoul tău, mulțumesc din suflet
@krisstinna: Tare drăguț și emoționant totodată articolul tău! Bravo!
Ai dreptate, în tren ai ocazia să studiezi oameni, să înfiripi conversații și... să te enervezi. Evident, vorbesc de CFR-ul nostru.
Circul rar prin țară cu trenul și recunosc că nu-mi place, așa cum nu-mi place nici în avion și nici să mă deplasez pe distanțe lungi cu mașina. Mă plictisesc iar în tren și avion n-ai voie să fumezi! În schimb, am călătorit cu trenul în Franța sau Italia și nu vreau să mă aventurez în comparații, că mă apucă dracii!
La Alba Iulia mă bătea gândul să vin cu trenul - noi suntem pensionari și avem tichete cu reducere 50%, așa că ne-ar fi scos categoric mai ieftin drumul decât cu mașina. Dar când m-am uitat pe mersul trenurilor și am văzut că e o călătorie de 8 ore, m-am lăsat păgubașă.
Cea mai tare experiență cu un tren românesc am avut-o de mult, prin 1987 sau 1988, când am fost nevoită să plec în interes de serviciu la Cluj cu un tren de noapte, împreună cu o colegă, și n-am mai găsit bilete de avion. Mersul cu trenul până la Cluj e un coșmar: cred că și acum face 1 oră de la Turda (sau Câmpia Turzii, că nu-mi mai aduc aminte) până la Cluj, zonă unde calea ferată ocolește dealurile... În fine, ca să revin la poveste, am stat noi și am povestit și pe la 11-12 noaptea ne-am culcat (aveam cușete). Între timp, de alături se auzeau un bărbat și o femeie vorbind, el îi istorisea niște întâmplări din armată. N-am dat atenție.
La un moment dat, să fi fost 2-3 noaptea, m-au trezit din somn niște gemete. Buimacă fiind, m-am speriat: am crezut că i s-a făcut rău colegei mele. Dar zgomotele veneau din cușeta alăturată și cred că ai înțeles despre ce era vorba...
Cea mai haioasă călătorie cu trenul am făcut-o însă în 1988, când am fost într-o excursie organizată în URSS și am mers de la Moscova la Leningrad cu trenul de noapte. La fiecare capăt al vagoanelor era câte un însoțitor care păzea un samovar uriaș, cum nu mai văzusem decât în filme. Nu știu cum îl ținea cald, dar îmi amintesc că ne bătea la ușă cam din 2 în 2 ore ca să ne îmbie să bem ceai. Nu știa românește dar bănuiesc că și-a dat seama după tonul vocii și privirile noastre furioase că ceaiul nu e băutura noastră favorită (eu nu beau decât atunci când sunt răcită), însă a insistat să ne deranjeze toată noaptea. Ce să-i faci, asta era slujba lui. Și avea nevoie, săracul, și de ciubuc, oricât de mic...
@doinafil: Recent, m-am distrat de minune grație invitatiei primită de la Pepsi alias Ovidiu - vezi impresii, vezi și pozele 
Mulțumesc la fel și vouă, Sărbători fericite vă doresc!
@ANILU: Sigur e telepatie, sigur îngerul e cu noi, sigur va fi totul bine.
N-am uitat, e 2 aprilie, o zi importantă pentru tine, pentru voi, pentru noi toți
Exact, doar dus, doar până la Brașov.
Te imbratisez și eu și îți doresc tot binele din lume!
@Carmen Ion: Mulțumesc frumos
Amuzante și amintirile tale, aia cu sexul in tren n-am mai auzit, sper sa nu ajungă domnul C pe aici și să se oripileze
Îmi amintesc cu groaza de niște betivi din trenul de la Timișoara, tren de noapte, veneam din delegație. Eram speriată și eu dar și colega mea, era luna noiembrie, trenul era cam golAm avut noroc cu nașul care a stat treaz toată noaptea și ne-a păzit.
@krisstinna: Exceptand latura emotionala a articolului tau, eu unul il incadrez in ciclul " ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual " .
Eu fac naveta Ploiesti - Bucuresti de opt ani si am momente cand nu pot folosi masina, asa ca merg cu trenul. Doar 60 de km. Insa mi-e groaza de zilele in care trebuie sa merg cu CFR-ul. Acum e mai bine c-au aparut firmele private care pot face profit cu preturi la jumatate si cu conditii de calatorie mult mai bune.
Din punctul meu de vedere daca-i zici cuiva " vedea-te-as in trenurile CFR " e mai rau decat daca-l injuri de mama
@krisstinna: Oofff! Ce sa spun, un amestec de melancolie, veselie, aduceri aminte si multe altele. In timp ce citeam articolul ma gandeam la trenurile cu care circul pe aici sau cu cele cu care am circulat prin China asa incat cred ca noi ne putem compara (la o oarecare distanta) cu India mai degraba (Doamne fereste sa nu fim ca ei). Cred ca in momentul in care iti iei bilet de tren iti faci si mai multe cruci sperand ca trenul sa fie decent, calatorii la fel si intarzierea sa fie rezonabila.
Si eu sunt o persoana care ar calatori mai mult cu trenul daca conditiile ar fi ca in locurile mentionate mai sus.
Si culmea, interregionalele lor care opresc din statie in statie prelungandu-ti astfel calatoria arata chiar mai bine decat internationalele.
Am citit cu mare drag si cu si mai mare drag am votat.
@krisstinna: offf daca ai știi ce dor îmi este de eade întâlnirile noastre din gară
să mai povestim una alta.
Foarte frumos review-ul, am râs, am mers cu voi (virtual) și m-am amuzat închipuindu-vă acolo. Sincer nici eu n-am mai mers de... nici nu mai știu exact de când cu trenul 
Te pup si astept o revedere cât mai curând
@krisstinna: Cu un bețiv am pățit-o și eu acum vreo 6-7 ani, veneam de la Brașov până la Sinaia, cu o prietenă. Un compartiment din ăla închis, de 8 locuri, noi și bețivanul. Beat-muci! La un moment dat, a devenit foarte agitat; urla ca din gură de șarpe: "Maricicooo! Nenorocito, ce mi-ai făcut tu mie?!" Nu doream defel să aflăm ce-i făcuse Maricica, nu știam cum să ieșim din compartiment, că noi deschideam ușa să plecăm și el imediat o trantea la loc! "Știi ce am în geanta asta?! O mitralieră! Mă duc s-o împușc pe c... va de Maricica! Și pe urmă mă duc la București, să-l împușc pe Băsescu!" Trenul mergea la București, îl credeam în stare! Eu mă gândeam numai cum să facem să fugim, prietena mea era ceva relaxată, mi-a mărturisit după aceea că ajunsese la concluzia că aveam șanse să-l batem, eram două și el doar unul, și beat pe deasupra!
Tot cu nașul am avut noroc și noi, l-a încuiat efectiv într-un compartiment... Tot drumul l-am auzit urlând! Am tras o spaimă atunci, multă vreme ne-a fost frică/jenă să le povestim altora ce ni se întâmplase...
@ghisor: Frumoasă înjurătură, am băgat la capul meu blond
Da, a fost lucru manual cu premeditare
Spune tu, nu e excelent pentru că am economisit 500 lei?
Bine, n-am scăpat, am oprit pe drum și am mâncat o vomitătură irlandeză, sper să am timp și inspirație să vă povestesc cum am irosit 100 de lei și m-am pricopsit cu o stare “zsuperbă”
Cu toate astea tot am salvat 400 de lei de la buget.
Mulțam de vizită și aprecieri, știu ca e Săptămâna Mare și am dorit să vă înveselesc un pic
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Al 800-lea review, retrospectivă — scris în 03.03.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 'Bostaniada', turismul si viitorul — scris în 19.11.23 de dorgo din TâRGU MUREș
- Sep.2023 Departe de casă — scris în 28.09.23 de AZE din SIBIU
- Jul.2023 [Nume-Agenție], tepari de profesie!!! — scris în 04.08.23 de ux130143 din PITEşTI
- Jun.2023 1. File din istoria României oglindite în excursii — scris în 23.06.23 de Michi din BUCURESTI
- Jun.2023 Info utile despre zborurile charter — ar trebui să figureze în cultura turistică minimală, dar nu sunt, în (prea) multe cazuri — scris în 15.06.23 de tm67bru din TIMIșOARA
- Jun.2023 Suflet de călător — scris în 10.06.23 de robert din BUCURESTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată