Mapamundi. O altfel de plimbare prin lume.

TIPĂREȘTE

Din ciclul: (si) Romania se afla pe harta lumii! ;)

N-o mai zic pe-aia cu pasiunea pentru arta sub toate formele ei, bla-bla, bla-bla. Vreau doar sa va descriu experienta numita “Mapamundi” si culminarea ei din luna iunie a anului de gratie 2014.

Introducere.

Traducere si adaptare din limba lui Quijote: Pentru cei care nu aveti legatura cu grupul, adica nu sunteti tatic, mamica, ruda sau prieteni ai membrilor acestuia: s-a constituit cu scopul de a invata si impartasi dansuri traditionale din diverse colturi ale lumii. Nu mai e nevoie sa spunem ca traim intr-o societate din ce in ce mai multiculturala. Eu insami sunt un exemplu viu. Folclorul unei tari aduna cele mai pure radacini ale poporului acesteia, asadar, “salvarea” acestor valori si transmiterea lor societatii actuale, ajuta la o apropiere mai reusita si mai facila de alte popoare si alte tari. Mapamundi a fost gandit ca un grup de si pentru copii deocamdata, pentru ca acceptarea si integrarea altor culturi atat de prezente in actuala societate spaniola trebuiesc transmise de la o varsta frageda, pentru ca doar astfel putem crea o lume viitoare unde oamenii sa poata trai in pace si armonie. Stiu, stiu ca suna a topic. Dar chiar si-asa, trebuie sa semanam toleranta si respect. (…) Am incercat sa-i invatam pe copilasi, in afara de dansuri, putin din cultura altor tari. Am incercat chiar sa-i facem retina formule de salut, de exemplu, in alte limbi straine, si acest lucru i-a incantat. (…) Mapamundi! ”

Cuprins

Se sting luminile. Amicul Mitica, care nu dezamageste nici aici, da drumul la primul filmulet, pe ritm de flamenco. Olé. Imagini din frumoasa Spanie. Intai mesajul de “Bienvenidos”. Apoi steagul ros-galben. Apoi situarea pe harta a tarii care gazduieste atatea culturi in prezent. Si cateva imagini superbe: nordul cu marea si muntele luati de mana; munti rosiatici, foste mine de fier; lacuri glaciare din “varfurile Europei”; insulele Spaniei; mari orase, pline de o istorie zbuciumata, ca si ei au avut “turcii” lor… Castele, multe castele. Apoi… miam-miam se aude in sala, un miam-miam molipsitor, pentru ca pe ecran apare tortilla, omleta lor atat de internationala, si mezelurile dupa care sunt morti, jambonul caruia ei i-au “mancat” o litera (de foame, sigur! ;)), carnatii, urmati de paella, care de mult timp nu mai e (doar) valenciana, ci “typically Spanish”. Urmeaza plaza de toros, un alt topic de succes, si flamenco, da, flamenco, olé!! Gata. Doua minute de plimbare vizuala si auditiva (desi papilele gustative… au inghitit in sec, bagandu-se si ele in seama;)) prin Spania.

Se aprind luminile:

-Buna seara si bine ati venit.

- Primul nostru dans va fi un dans din geografía noastra nordica, si speram sa va placa.

Era logic si frumos ca spectacolul sa inceapa cu tara gazda. Datorie morala. Sau numiti-o cum vreti. Ceea ce au spus copiii in micuta prezentare a Spaniei asa si este. Dansul incepe timid, e un fel de sarba sau hora din Cantabria, ca sa facem si o interpretare a la rumana. Sunt copii, si, pana la urma, un pas la stanga in loc de la dreapta ce mai conteaza? In sala emotiile rabufnesc intr-un ropot de aplauze si fluieraturi (de-alea de bine;)). Bravo, bravo. Deja prindem curaj.

Se sting luminile din nou. Ahhh, ce emotii… Urmeaza o tarisoara despre care, totusi, se stie atat de putin. E greu de ales douazeci de fotografii reprezentative pentru orice tara din lume. Dar cand e vorba de tara ta, si cand mai vrei si sa arati ceea ce-i mai frumos acolo, la tine acasa, cum sa procedezi? Ce sa arati mai intai si mai intai? Bine ati venit in Romania. Paradis de contraste. Asta am gasit-o pe undeva pe net, si-n spaniola pe deasupra. A mers la fix. Schema e aceeasi: steagul tricolor (chiar daca suna a… stim noi ce), ubicarea tarii pe harta Europei, si… sa-i dam drumul: castelul Peles, care se ridica semet dintre zapezi; fratiorul lui mai mic; castelul Corvinilor, care domina si controleaza campiile dimprejur; Branul, normal, ca doar e legenda; chipul lui Decebal de pe Dunare; minunatele manastiri bucovinene; Cimitirul vesel si bisericile de lemn; cascada Bigar (sunt poze asa frumoase pe net…); pelicani in Delta; peisaj de iarna, ca avem peisaje superbe iarna… Greu, greu de tot am ales. Urmeaza salivarea de rigoare: sarmale cu mamaliguta si ardei iute; papanasi si oua frumos incondeiate; ceva porturi populare, simbolul martisorului si un “Draculin”, cum zic spaniolii, care sa dea si o nota hazlie descrierii Romaniei. “Banda sonora” nu e greu de ghicit: Ciocarlia marelui nostru Zamfir, nimic mai potrivit. Emotiile cresc atunci cand se aude in sala, in romaneste:

- Buna ziua, dragii mei.

- Buna sa-ti fie inima.

Prima fraza este pronuntata perfect de María, o fetita spanioloaica, nascuta in China. Are o ureche incredibila fata asta. Dialogul continua in spaniola, logic.

- Nu, nu vorbim in martieneste, salutam pe romaneste. Da, tara aceea despre care stim atat de putin: emigranti, Hagi, Nadia Comaneci si, mai ales, Dracula. Tu stii ceva mai mult?

- Noi ne-am straduit sa invatam doua dintre ele. Speram sa va placa Alunelul, un dans de copii, foarte vesel, si Calusul, un clasic, dansat in mod normal de baieti. Bineinteles ca acestia sunt in numar inferior, asa ca noi, fetele, o sa incercam sa le dam o mana de ajutor.

Alunelul a iesit perfect. A fost primul dans invatat de copilasi, si, in ritmuri de “pam-pam” atunci cand trebuiau sa bata cu piciorul in podea, l-au invatat cu mare drag. Pe deasupra am mai si gasit doua costume populare pentru un baietel si o fetita din cei micuti, care dansau de mama focului in fata.

Dar cand a venit randul Calusului… Calusul e un dans atat de greu! Pe care baietii de la Mapamundi l-au simplificat, dar nu pentru asta a fost mai putin spectaculos. Cand au asezat jos cozile de matura (in loc de ciomege, ca fondurile pentru spectacol au fost asa de modeste…;)) ca sa sara peste ele, lumea din sala parca sarea si ea cu ei si luase foc. Sa auzi notele de inceput ale Calusului, rare si despicate, intr-o sala neimportanta al unui teatru dintr-un mic sat de provincie, e o chestie care nu se poate explica in nicio limba. Probabil nici nu se poate intelege daca nu se dau anumite circumstante, asa ca-mi cer scuze daca credeti ca sunt exagerata. Ca poate sunt, subiectiv vorbind.

Continuam. Se sting luminile. Urmeaza Grecia, una din preferatele si rasfatatele AmFostAcolo. Are si de ce. Nu, atasamentul muzical nu este, asa cum poate va asteptati, Zorba Grecul, pentru ca nu vrem sa stricam surpriza dansului. Este un cantecel grecesc vesel, si imaginile se deruleaza in fata celor din sala (care nu e plina, by the way, dar nu-i bai). “It’s all Greek to me”: Atena si internationalele ei “ruine”; Santorini, cum sa nu? Meteorele agatate de cer si alte insule pe care expertii in Grecia le-ar recunoaste, spre deosebire de subsemnata, la prima vedere. Ceva dansatori greci si foarte putin din gastronomía la gandul careia mi se face gura apa: suvlaki, musaca, salata greceasca si un pic de desert, ca sa se indulceasca oamenii si sa le placa dansurile.

Despre Grecia? Ce spunem despre Grecia?

- Kalispera.

- Cu siguranta ca dansurile lor va vor placea. Mai ales cel mai international dintre ele, Zorba The Greek. Sa speram c-or sa ne iasa bine. Ne incurajati un pic?

Mi-a zis prietena mea grecoaica, Maria, ca Pera Ston Pera Kampo este un dans vechi. L-am adaptat pentru copilasi. Cand a inceput sa sune Zorba in sala, lumea a inceput sa aplaude din start. Am amestecat teatrul cu dansul, ca nu stiam care va fi reactia unui public cu atatea oferte culturale la dispozitie. “Intrecerea” dintre fete si baieti, sa vedem cine danseaza mai bine, a avut succes, chiar daca era clar cine ar fi castigat. Aparitia celor mai mici pe final, cu batistute albe, a facut furori. Poate data viitoare indraznim sa spargem vreo farfurie, ca tare ar fi vrut prichindeii sa faca acest lucru.

Haideti ca deja stiti ce urmeaza, asa-i? ;) Se sting luminile. E randul Marocului, foarte vizitat de catre spanioli. Poate nu e pentru cu ei chiar cum e Grecia pentru romani, dar pe-aproape. Datorita distantei geografice (mici) si diferentei culturale (mari). Ce muzica punem? Anul trecut, cand am fost la Ávila, cam pe vremea asta (uite ca nu am ajuns sa scriu inca despre acest frumos oras), am descoperit Jabardeus, un grup care mie mi-a cazut cu tronc imediat. Fac muzica folk, medievala, din estul Europei, orientala… Asa incat am folosit doua din cantecele lor: unul pentru linia melodica a filmuletului, si altul pentru dans. Imagini: Marrakech, piata centrala imortalizata noaptea si ziua, Gradinile Majorelle, cu al lor “albastru de Voronet”;) (e o incercare de metafora, sau comparatie mai exagerata), Atlas-ii lor, palate de lux oriental, sate de culoarea pamantului, desertul cu camile, cascade, ca au si de-astea, papuceii lor colorati, vanzatorii de apa, fete frumoase in port traditional, tajin si dulciuri… Asta e Marocul, printre multe altele.

Se aprind luminile si pe scena ies doi flacai, de sapte si zece ani.

- Salam alekum.

- Pentru noi cel mai tipic dans arabesc este dansul din buric. De aceea vrem ca fetele noastre sa straluceasca in fata dumneavoastra. Asa ca, va rugam, aplauze puternice pentru acest exploziv amestec de feminitate si eleganta.

Fustita cu zdranganele sau clopotei a fost “adaosul” acestui dans. Fetele ies intai timide, dar cand vad ca sala se aprinde imediat, uita de emotii si… stralucesc. Un pic din Marocul vecin se afla pe scena acestui satuc castilian. Shukran, fetelor. Flacaii se aseaza intr-o parte si-ntr-alta a scenei ca sa le incurajeze si sa le aplaude in ritmul muzicii. Bine ca nu canta la fluier cu sarpele-n fata, ca asta fusese ideea initiala;).

Se sting luminile. Nu mai e mult, putintica rabdare. Urmeaza madre Rusia, cum ar zice “gazdele” noastre, cu un r de-ala apasat, cu accent strainez;). Pe muzica de Kazacioc lumea se uita la luxoasele si auritele biserici rusesti, la cupolele de-ti iau ochii, parca sunt din poveste, la impunatoarele lor statui, la Ermitaj si la Neva, la costume militare si dansatori excelente, rusoaice frumoase tare (si ei sunt chipesi, ok), la icre si la Matrioska.

Se aprind luminile si iese un copilas numarand in rusa: adin, dva, tri, cetare, piat, sest, semn, vosemn, deviat, desiat. Doua fetite se uita la el, una cam nedumerita.

- Ce zice?

- Si cu acesta terminam ce v-am pregatit pentru seara asta. Speram din suflet sa va placa, pentru ca noi vrem sa crestem mari. Pe curand.

Incheiere

Sunt atatea si atatea feluri in care se poate calatori… Important este s-o facem cu sufletul si mintea deschise. Mapamundi ne asteapta.

---

VIZUALIZĂRI: 918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI