Balciul de Sf Dumitru – o incercare de intoarcere in copilarie

TIPĂREȘTE

Cati dintre voi isi mai aduc aminte de balciurile din copilaria noastra?

De culorile lui, de mirosurile lui, de toate tarabele cu nimicuri, de pusca uzata cu care trageai la tinta in speranta unui castig, de roata tocita care-ti promitea un pemiu garantat, de papagalii care trageau biletele cu mesaje pentru tine, de bulgarasii colorati de floricele de porumb, de susanul cu seminte, de porumbul fiert si copt, care iti innegrea dintii, de merele glazurate, de turta dulce in toate formele, de vata pe bat, care ni se lipea de toata fata?

Eu nu am avut norocul sa am bunicii la tara, dar am avut prieteni care aveau …, asa ca de sf Maria mica (8 septembrie) mergeam la Rusanesti (Olt), de Sf Ilie si Sf Parachiva la Gratia (Teleorman) si de sf Dumitru la Bolintin (Giurgiu).

Imbracati cu hainele bune, mergeam sa cumparam turta dulce, ciubucuri si gume, si sa ne dam in “lanturi si tiribombe”. Lanturile uriase ma fascinau dar ma si ingrozeau intotdeauna, pentru ca baietii nebunatici se urcau in scaunul din spatele nostru, al fetelor, isi luau avant, se prindeau de scaunul nostru si ne invarteau, sau ne faceau noua avant cu picioarele, pana incepeam sa tipam.

Mi-aduc aminte si ca batranele din jurul nostru, se imbracau cu hainele de duminica si, gatite, mergeau la biserica, unde isi pomeneau mortii cu colaci facuti de ele, care de care mai impletiti si mai aratosi, rotunzi sau sub forma de cruce, impreuna cu coliva si fructe de toamna: nuci, mere si struguri, iar noi luam de la toata lumea.

Focurile traditionale erau foarte distractive; traditia asta s-a mai tinut si pe la Bucuresti, prin unele zone, pana prin anii 2000 si un pic, dar de lasata secului, iar la sfarsit eram destul de tuciurii toti… avand in vedere ca se dadea foc la cauciucuri :) (adica pneuri) !

Saream peste ele ca si capritele, fara sa stim ca superstia o cerea “pentru a putea fi sanatosi si feriti de rele”.

Targul de Sf Dumitru din Bolintin a devenit traditie de zeci de ani, si principalul eveniment de peste an pentru localnicii din zona, si cand eram noi copii veneam aici cu ai nostri sa cumpere porci si gaini, porumb si grau.

Pentru ca este la 30 de km de Bucuresti, mai mergem si acum, daca avem timp.

La intrarea in oras (ca intre timp a trecut de la stadiul de comuna la cel de oras), este un spatiu viran urias, maidan cum ii zic localnicii, unde s-au asezat toate instalatiile pentru parcul de distractii, iar pe lungimea a aproape 2 km, de-a lungul strazii Sabarului, am regasit pe ambele parti producatori si comercianti, care au adus de toate, de la fructele si legumele toamnei, cazane si tuciuri facute manual, ciururi, linguri, scaunele de lemn, la haini de blana, sau tractorase sau utilaje moderne. Normal ca nu lipseau nici tarabele cu zaharicale, cu turta dulce sau zonele cu gratare si mancare romaneasca.

Am gasit chiar si momordica - niste castraveti ciudati, care arata ca spatele dinozaurilor, si care sunt foarte bogati in insulina, cu efecte recunoscute antidiabetice (eu nu am stiut pana acum de existenta lor). Este adevarat si ca 3 castraveti au costat 10 lei, asa ca nu e chiar la indemana sa-i folosesti zilnic.

A fost o vizita rapida… doar cu adulti… ai nostri “copchii” fiind la scoala, asa ca ne-am umplut traistele cu fructe, cu praz, cu strachini, cu tuciuri, cu ciubuce, turta dulce si susane, iar baietii au infulecat 10 mici direct de pe gratar in 2 minute :) !

Fiecare vizita este o experienta diferita si deosebita, asta ultima fiind plina de nostalgie: cand eram copii vedeam in fata ochilor doar distractia si dulciurile, cand am mai crescut si m-am casatorit, mergeam in septembrie la balciul de la Rusanesti cu copii prietenilor nostri in carca, inainte sa-i caram pe ai nostri, si alergam de la o taraba la alta, cumparand toate nimicurile, iar acum, adulti pe deplin, cu copii mari cat noi...mergem singuri, pentru ca generatia noua nu mai gusta astfel de evenimente....

---

VIZUALIZĂRI: 1500 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI