Târgul de Florii şi Paşte din Cişmigiu

TIPĂREȘTE

Anul acesta m-am aprovizionat din timp pentru sărbătorile de Paşte. Cumpărasem doi cozonaci cu nucă de la o firmă renumită de panificaţie, idem pască dar pentru masa de după Înviere îmi trebuia ceva special.

Niciodată nu am fost entuziasmată de pregătirea cozonacilor acasă dar pe vremuri n-aveam încotro, îi făceam cu făină din care găseam, trei ouă la kil, margarină Unirea şi arome chimice cât cuprinde. Natural îi coceam noaptea când era presiune la gaze.

Zilele astea am auzit la TV că s-a deschis un târg de Florii şi de Paşte în Cişmigiu aşa că azi spre prânz am fugit într-acolo, m-am aruncat într-un troleibuz şi am coborât la staţia din apropierea liceului Lazăr. Vorba vine că ˝m-am aruncat şi am fugit˝, esenţial e că am ajuns.Cu însoţitor.

La intrare în grădină ne-a întâmpinat un aranjament imens de gazon pus pe verticală cu literele P A Ş T E în faţa căruia era un coş mare de rafie cu două ouă încondeiate. Dacă nu s-a înţeles, se poate deduce din poza postată. Cum am intrat pe aleea principală ne-a întâmpinat un cârd de porumbei gureşi care ciuguleau firimitură de firimitură miezul de pâine dat de trecători. În dreapta un ceas model începutul secolului trecut, câteva vase de lut resturnate şi covor floral. Doamne, ce minunate! Pe scaune- acelaş model pe care-l ştiam din copilărie, câte doi-trei pensionari dezbăteau politică, două codane îşi făceau confidenţe şi un cuplu matur privea în gol, că unul altuia nu-şi mai aveau ce spune. Dar stai, că n-am venit pentru asta.

Târgul ˝Tradiţii şi Flori de Sărbători˝ s-a deschis ieri 22 aprilie şi va funcţiona până pe 2 mai. Aseară s-a făcut o inaugurare festivă. Zilnic sunt promise concerte, jocuri interactive, pentru copii plimbări cu poneii, comici vestiţi meniţi să antreneze oamenii şi să creeze atmosfera de sărbătoare. Din păcate nu era nicăieri afişat programul acestor manifestări.

Am intrat pe aleea cu căsuţele în care se expuneau şi se vindeau produse tradiţionale. Toate căsuţele sunt din bârne de lemn cu acelaş design de inspiraţie populară. Cu toate că se întindeau pe două-trei sute de metri, numărul lor fiind 52, am remarcat curăţenia şi ordinea deşi pe alee se plimbau mulţi cumpărători sau gură-cască. Nu ştiu dacă se va menţine şi seara pe aglomeraţie.

Erau multe standuri cu produse tradiţionale din lemn cioplite de meşteri din Apuseni (funduri de tocat, linguri, bătătoare, strachini) dar şi stilizate în autentice sculpturi. Am remarcat foarte puţine turcisme şi chineziste adică brăţărele, magneţi şi cercei strecurate printre majoritatea exponatelor care păreau autentice şi de inspiraţie populară. Dealtfel şi mai toţi vânzătorii erau de la ţară şi nu intermediari. Multe ii brodate pe borangic, ciorapi împletiţi de bunicuţe la gura sobei, sticlărie manufacturieră, traiste din ţesătură în pătrate, preşuri, broboade, ouă încondeiate sau cu mărgeluţe, rame săseşti pentru oglinzi sau fotografii, măşti din şuviţe de lână, coşuleţe de rafie, coroniţe de flori, ceramică şi câte şi mai câte. În general de bun gust.

Dar să trecem la căsuţele cu dulciuri care au constituit motivul principal al vizitei mele. La cele cu cărnuri şi brânzeturi nici nu m-am uitat. Doamne, ce cozonaci în care aluatul era un sfert faţă de umplutura de nucă, ce plăcinte poale-n brâu din Botoşani, ce păşti cu brânză dulce şi stafide! Pentru expoziţie am văzut un cozonac de vreo jumătate de metru lungime şi o pască mare cât roata carului.

Am cumpărat un cozonac de vreo 800 gr. cu 35 lei/ kg şi o pască micuţă dar grea cu 40 lei/ kg. Repet că acasă mai aveam cozonac şi pască luate de la supermarket. Nu m-am putut abţine şi am gustat din fiecare câte o aşchiuţă. Delicioase. Foarte interesant cum după ce vreo 20 ani am fost leşinaţi după produse de import, acum ne întoarcem la ale noastre. Este de salutat măsura ca în supermarketuri să se găsescă 51% produse româneşti. Aş vrea să apuc ziua în care şi în restaurante să se pună accent pe mâncarea tradiţională care este apreciată de străini dar nu e trendy sau cool pentru noi. Am mâncat la botul calului o plăcintă poale-n brâu care mi-a adus aminte de bunica din Modova.

Am trecut pe lângă un iepuraş într-un căruţă plină cu ouă roşii şi care era trasă de o găină. În faţa iepuraşului toată lumea se fotografia. Apoi am trecut pe lângă un loc imens de joacă pentru copii din care se răspândeau în eter râsetele lor şi buturuga la care se serveau mici şi bere. Intram în ambientul obişnuit al Cişmigiului.

Nu am remarcat nici o urmă de animaţie sau spectacol, e drept că ora prânzului era nepotrivită. Cişmigiul era şi la prânz plin de lume bucuroasă să părăsească locuinţele cenuşii şi să se răsfeţe sub razele soarelui. Las celor amatori plăcerea unei plimbări prin Cişmigiu serile astea până vin ploile şi cumpărarea unui cozonac cu nucă, aşa ca la mama acasă.

---

VIZUALIZĂRI: 972 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI