O artistă remarcabilă: Cecilia Cuțescu-Storck

TIPĂREȘTE

„Voi rămâne până la sfârșit o ființă care năzuie spre culmi, spre construirea edificiului sublim al efortului omenesc în mijlocul acestui minunat univers.” Cecilia Cuțescu-Storck - „Fresca unei vieți”

Cu opera Ceciliei Cuțescu-Storck am făcut cunoștință mai temeinic (până atunci nu văzusem decât câteva reproduceri în albume de artă) vizitând, în vara acestui an, casa-atelier de pe strada Vasile Alecsandri, actualul Muzeu Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck.

În reviewul dedicat acestei vizite vezi impresii, am mărturisit cât de impresionată am fost de modul în care Cecilia Storck a decorat casa, transformând-o într-un cămin de artiști, și mai ales de picturile sale murale. Expoziția Art Safari de la Palatul Dacia-România, intitulată „Cecilia Cuțescu-Storck, prima femeie profesor de artă din Europa” , mi-a oferit prilejul familiarizării cu o altă latură a artei sale, și anume pictura de șevalet.

Despre viața Ceciliei Storck am relatat în reviewul sus-menționat. Aminteam atunci că realizările sale au fost încununate în 1916 prin numirea la Catedra de Arte Decorative a Academiei de Arte Frumoase din București. A fost prima femeie din Europa profesor la o instituție superioară de artă. Numirea sa, datorată într-o oarecare măsură și relației privilegiate cu Regina Maria, a fost sărbătorită la Paris în atelierul pictoriței poloneze Olga Boznańska, cea care a realizat și un portret al artistei, prezent în această expoziție. Printre invitați s-au numărat Max Jacob, Chana Orloff, Fernand Léger, Constantin Brâncuși, Oskar Kokoschka.  

Și mai remarcabil, poate, este faptul că Cecilia Cuțescu-Storck a deținut funcția de profesor la Academia de Arte Frumoase până în 1941.

La acea dată, pictorița se remarcase în peisajul cultural al Franței și României prin participarea la numeroase expoziții personale și colective, dar și prin ardoarea cu care, feministă convinsă fiind, susținuse emanciparea femeilor artiste. Deloc surprinzător, așadar, că în același an 1916 a înființat, alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, Asociația Femeilor Pictore și Sculptore, președinta de onoare a organizației fiind nimeni alta decât Regina Maria vezi impresii. Sub patronajul aceleași suverane, a fost numită în 1937 președinta Sindicatului Artelor Frumoase, obținând un sediu pe Bulevardul I. C. Brătianu, dar și un spațiu pentru congrese și expoziții, precum și drepturi și privilegii pentru artiști (pensii, drepturi de autor, carnete de călătorii, reduceri de impozite).

Toate aceste realizări demonstrează puternica sa implicare în viața culturală a țării, pentru care a fost recompensată cu numeroase distincții: Cavaler al Legiunii de Onoare – Franța; Cavaler al Ordinului Meritului Civil – Spania; Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Barcelona din 1929; Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler; Ordinul Muncii, clasa a II-a; Maestru Emerit al Artei.

Datorită decorării propriei case, a primit mai multe comenzi importante de pictură murală ce pot fi admirate și astăzi: „Istoria comerțului românesc” pentru Aula Magna a Academiei de Studii Economice din București; „Apologia artelor românești” pentru plafonul Sălii Tronului din Palatul Regal – actualul Muzeu Național de Artă al României; „Agricultura, industria și comerțul” din holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank.

Cecilia Cuțescu-Storck a deschis drumurile artei monumentale în România, realizând cele mai inspirate și mai valoroase picturi murale laice din timpul său. În egală măsură, s-a remarcat și prin viziunea decorativă în lucrările realiste de grafică, desen și pictură în acuarelă și ulei.

Câteva zeci de asemenea opere pot fi văzute la actuala expoziție Art Safari.

Multe din ele au temă marină și prezintă Balcicul, „micul paradis al României Mari” , unde familia Storck cumpărase încă din 1922 (cu doi ani înaintea Reginei Maria) un teren pe care a construit o vilă transformată în școală-atelier de pictură și sculptură care i-a avut ca oaspeți pe Iosif Iser, Ion Theodorescu-Sion, Șirato, Theodor Paladdy, Tonitza și alții. În expoziția de la Palatul Dacia-România casa cu coloane și arcade este înfățișată în schițe în tuș, picturi în acuarelă și ulei.

Iată ce consemna Cecilia Cuțescu-Storck despre vilă în cartea sa „Fresca unei vieți” : „Cu timpul, am făcut din casa noastră de la Balcic un mic castel, prin armonia proporțiilor, solemnitatea, cu interiorul sobru, dar distins și senorial. Închipuiți-vă o casă clădită pe o înălțime, cu marea la picioare, nelipsită de eleganță, desi în sobrietatea ei, semănă cu o cetate cu zidurile de la parter foarte înalte și compacte, întrerupte doar numai de câteva ferestre lungi și de o ușă înaltă și îngustă. Impunătoare fară a fi greoaie, lucrată în piatra albă adusă de la Cavarna și șlefuită, care, la lumina lunii, dă impresia unui palazzetto de marmură” .

Din câte am înțeles, vila, rămasă abandonată timp de decenii, a fost scoasă recent la vânzare, și nu pot decât să sper că noul proprietar o va restaura așa cum merită. De menționat că în Balcic, arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory (fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea) a proiectat nu mai puțin de 22 vile pentru comanditari importanți: poetul Ion Pillat, politicianul Nae Ionescu, generalul Rasoviceanu, ministrul de finanţe Cancicov, Eliza Brătianu etc. O parte din ele au fost cumpărate și transformate în hoteluri, altele au dispărut cu timpul sau au ajuns într-o stare înaintată de degradare.

În afara lucrărilor cu temă marină sau înfățișând casa de la Balcic a familiei, în expoziție mai pot fi admirate și peisaje din străinătate, portrete și naturi moarte, întregind astfel imaginea unei artiste complete, cu o mare contribuție și influență în evoluția culturală a României în prima jumătate a secolului al XX-lea.

---

VIZUALIZĂRI: 61 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI