Pavilionul Central și Gaudeamus – târg de carte

@tata123 ????:

Sinceră să fiu, nici edițiile celelalte, din ultimii ani, nu mi s-a părut că au fost prea spectaculoase. Că editurile nu mai aruncă bani pe fereastră, mi se pare corect. De ce ar mai arunca? Să crească prețul cărților vândute la târg din cauză de mari cheltuieli pe care le fac, sau taxe pe care le plătesc pentru închirierea standurilor?

De foarte mulți ani nu mai cumpăr cărți de pe la târguri. Atâta timp cât ofertele de pe net, pe site-urile specializate, sunt atât de bune că poți să ajungi la un discount de 10-15% față de prețul inițial cu care apare o carte pe piață, eu prefer să achiziționez cărți în felul ăsta.

Foarte rar mi se întamplă să cumpăr și din librării și asta doar dacă sunt în criză de timp pentru vreo carte pe care vreau să o dăruiesc și nu mai am timp... să aștept curierul.

@k-lator:

Asta e cu dus și întors. Dacă toți vom proceda la fel, vreau să spun.

Consecința numărul 1: vor da faliment librăriile. Veți spune - asta e, oricum eu cumpăram online.

Dar librăriile nu au doar rolul de a vinde cărțile. Ele prezintă publicului acele cărți. Omul intră, privește și admiră copertele, adulmecă cerneala tipografică, răsfoiește și ascultă foșnetul hârtiei, pipăie cartea în mediul ei firesc. E un întreg răsfăț al simțurilor (eu, când eram copil, foloseam și gustul, recunosc rușinat).

Acele cărți stau în vitrină, trecem pe stradă și le vedem, devenim curioși. Vin ele către noi, nu trebuie să le căutăm.

Ce vreau să spun: vânzarea de carte va scădea odată cu dispariția librăriilor.

Consecința numărul 2: vor da faliment editurile.

Consecința numărul 3: nu vreau să o formulez.

@adso: Sunt de acord cu faptul că librăriile au rolul lor, nu spun că nu-mi place să merg, să răsfoiesc o carte sau să simt mirosul cernelei. Tocmai de aceea consider că nimic nu se compară cu cititul unei cărți tipărite vs citiul pe device-uri.

Mă opresc la câte o librărie când am ocazia, doar că nu prea mai cumpăr cărți de acolo, dacă există alternativa mai ieftină, online. Și există pentru că multe librării și edituri au ales calea asta. Dacă privesc din perspectiva prezentată de tine, da, este trist că așa se va ajunge la dispariția librăriilor. Dar ce să fac dacă spiritul meu mercantil se uită la bugetul familiei!?

P. S. By the way: se vede cu ochiul liber că” n-ai băut cerneala” când ai fost la școală... dar că este nocivă dacă o papi, nu te-a învățat nimeni? ????

L.E. Și touși, vânzarea de carte se pare că a crescut - online, ce-i drept: zf.ro/media-advertising/l ... -medie-21486781

@adso:

Unde bre?! poate prin Bucale si prin Iasi! Pe la noi, prin Pitesti - si nu numai - mai apare cite o prezentare de carte la Biblioteca. In rest ''librarie'' este asimilata cu magazinul de unde cumperi ''birotica''.

(a.) Pe la noi pe aicisa si ''jumbo'' este librarie

Eu nu sunt mare ''fan'' online dar devin din ce in ce mai mult consumator de online din cauza timpului care se tot ''strange''. Pesemne o sa fie o mica scadere, dar comertul online e in crestere deci per total = +.

(b.) Pe la noi pe aicisea nu exista mari evenimente cu lansari de carti WOW

Unele da, altele nu, depinde - si de locatie/concept + cum se aseaza pe piata si cum stiu sa-si atraga clientii. La fel ca si in cazul oricarui alt produs.

@k-lator: Deoarece cheltuielile susținerii unei afaceri în mediul online sunt mai mici, „librăriile” online își permit să ofere prețuri mai mici sau discounturi consistente. Pentru bunăstarea noastră financiară este bine să căutăm și în online titlul dorit, putem avea surprize plăcute.

Totuși se pare că indiferent de formatul cărții (tipărită, ebook, audiobook) nu prea se mai citește în ziua de azi. Directorul Centrului Național al Cărții vorbea zilele trecute la Târgul Gaudeamus de un nivel scăzut al consumului de carte în rândul românilor și preciza că soluția ar fi o campanie de educație pentru lectură. (agerpres.ro/cultura/2023/ ... ropene--1209579).

Mulțumesc pentru ecouri.

@adso: Multe din librăriile de azi și-au schimbat modul de a vinde cărți și papetărie, societatea le-a impus-o. Au creat spații calde, prietenoase în care poți staționa și răsfoi o carte mai mult de 1 minut, au adoptat moduri și tehnici de expunere atractive, chiar au inclus mici spații unde se poate gusta un capucino sau un ceai. Un exemplu (de mare amploare) ar fi Librăria Carusel Cărturești din București (vezi impresii).

În alte vremuri librăria era universul iubitorilor de carte, de rechizite și jucării. Așteptam cu înfrigurare titlurile noi, stilourile chinezești și felurite carnețele, precum și indienii de plastic. Cartea era un cadou obișnuit (și dorit de unii) de zile de naștere ori cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Într-adevăr librăria are rolul său special în lanțul de distribuție al cărții, atrage și răspândește... Din păcate aceste magazine specializate dispar una după alta...

O iarnă frumoasă!

@Nasshu: Adevărul este că multe orașe mici și medii au rămas fără nici o librărie. Asociația Editorilor din România vorbea acum vreo 3 ani de existența a circa 200-250 de librării la nivel de țară, din care o treime în București (zf.ro/zf-24/analiza-zf-ro ... estiul-19114389). În mediul rural nu există nici o librărie, abia mai supraviețuiește câte o bibliotecă comunală pe ici colo.

Magazinele universale joacă în multe localități rolul unei librării având câte o mică secțiune dedicată cărților, integramelor și papetăriei.

Într-un fel sau altul probabil că comerțul cu cărți va merge mai departe.

Să auzim de bine!

@tata123 ????: N-am ajuns decât o dată, acum 5-6 ani, când m-am nimerit prin București la data potrivită. Cât despre Pavilionul Central... Da, îmi amintesc de expozițiile ce se organizau acolo pe vremea comuniștilor, veneam de la Ploiești cu ai mei în fiecare an să le vedem, măcar ne mai clăteam și noi ochii... Țin minte frustrarea pe care o resimțeam în fața unor produse pe care mi le-aș fi dorit, la care nici nu îndrăzneam să sper (jucării, pe urmă haine sau încălțări)...

P25 - una dintre piesele mele preferate de la Alexandru Andrieș...

Scuze, nu am mai răspuns celor care mi-au răspuns , ceea ce nu e frumos din partea mea. Timpul (puțin spre deloc) + o stare neplăcută pe care mi-a lăsat-o o conversație de pe aici au făcut să nu intru pe AFA vreo două zile.

Sigur că înțeleg argumentele tuturor. Sigur că sunt conștient de faptul că ecranul este mediul care ne va furniza informația în viitor. Sigur că pricep cum e cu cererea și oferta și că unii editori se vor adapta și vor supraviețui o perioadă. Cât timp, însă?

De fapt, în ecoul meu de mai sus eu priveam cu mult înainte. Răspunsurile primite bat mai aproape.

Vânzările online au crescut în ultimul timp (în pandemie s-au creat noi obiceiuri de consum, inclusiv în achiziția cărților). Dar: 1. pe trei paliere clar definite (cartea pentru copii, cartea școlară și așa numita carte de dezvoltare personală); literatura și chiar cartea științifică de popularizare (cea de specialitate merge cu online-ul) nu stau la fel de bine, ele au nevoie de expunere fizică pentru a ajunge la cititor, trebuie SĂ-ȘI FORMEZE publicul; 2. reducerile obținute de cumpărător sunt bătaie de joc: în practică, librarul primește 35% din prețul de pe copertă și merită acest procent: plătește chirie, salariile câtorva angajați, îndeplinește roluri educative și sociale. Distribuitorul din online ar trebui, prin urmare, să vândă orice titlu cu 20-25% sub prețul de pe copertă, dat fiind că are cheltuieli infinit mai mici (curierul îl plătește tot cumpărătorul). Nu se întâmplă asta. Sigur, unii dintre acești distribuitori sunt editurile însele, aici pricepem, acoperă dintr-o parte în alta. Dar în rest?

***

Ultimul week-end din octombrie m-a prins în București. Unde chiar am intrat la Muzeul Țăranului Român, muzeografii merită tot respectul nostru. Am ocolit și eu clădirea, am făcut și eu poze „țăranilor” care vindeau mere „bio” din Polonia, și am intrat în sala de proiecții a muzeului, Cinema MȚR. Unde, în cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, 14 / 20-29 octombrie 2023, am reușit să văd un film.

De ce cu bold? Pentru că a fost, practic, un miracol faptul că am intrat. Biletele pe net erau vândute cu trei săptămâni înainte. Filmul pe care îl vizam rula de la ora 20:30. La ora 16 mi-am încercat norocul la casa de bilete. A, spune domnișioara de acolo, nu mai avem de mult nimic, dar organizatorii au oferit 25 de invitații. Din experiența zilelor trecute, cei invitați nu prea vin. Așa că vă trecem pe o listă (am ocupat pozițiile 9-10) și vă prezentați la ora 20:25. Colegii mei numără câte locuri libere rămân și, în ordinea de pe listă, mai vindem câteva bilete.

Am ajuns mai devreme, la 20:15. Pe listă erau acum 80 de înscriși, care așteptau buluc în micul hol. S-au vândut 20 de bilete suplimentare, noi am prins, dar mulți au rămas cu buza umflată. Și am ajuns cu povestea acolo unde voiam să ajung. Domnișoara care dădea biletele a comentat:

Acest film intră în cinematografe peste o lună. Veți vedea că va rula cu sălile goale.

Și chiar avea dreptate. Un film la care nu am prins bilet la MȚR a intrat în același week-end la Cinema AFI Cotroceni. Am fost să îl vizionăm. În total, 5 persoane în sală.

Cam la fel stă treaba cu librăriile. Publicul cititor TREBUIE FORMAT.

***

Este cunoscută povestea cu un mare violonist, care vinde în mod obișnuit bilete de 200+ UDS în cele mai mari săli de concerte ale lumii: a cântat la gura de metrou, cu pălăria în față. Într-o oră a primit mai puțin de zece dolari.