Calusarii din Valcea

TIPĂREȘTE

In urma cu cateva zile am scris despre Junii Brasovului, insa acum as vrea sa povestesc despre un alt ceremonial destul de cunoscut de pe la noi, insa vazut doar in cadru organizat, ca sa zic asa.

Nu voi scrie acum despre toate simbolurile si atractiile valcene cunoscute cum sunt manastirile (Cozia, Hurezi, Bistrita, Dintr-un Lemn si altele), dealurile Dragasanilor (cu Cramele Stirbey), marile centre de olarit (Horezu si Vladesti) si multe altele, ci despre o comoara cunoscuta, dar ignorata cu desavarsire: Calusarii.

Anul acesta, in luna lui ciresar, am avut ocazia sa ne aflam in Valcea si am mers intr-un din satele din apropierea Ramnicului: la Calina, ca sa vedem pe viu o ceata de calusari. O galerie cu imagini suprinse cu aceasta ocazie gasiti aici

Insotiti de doi lautari, ei dansau pe drum sau in curtile oamenilor. E bine sa joace Calusul in curte 3 ani la rand, pentru a aduce rod si sanatate gospodariei. La sfarsitul dansului, poti cere de la Mut fire de usturoi sau frunze de pelin, pe care sa le porti apoi cu tine, avand efect benefic.

Ceremonialul este precedat de Legatul Steagului si urmat de Spargerea Calusului in saptamana Rusaliilor, este cunoscut sub numele de Calusari. Barbatii ce doresc sa intre in ceata Calusarilor se aduna cu o saptamana inaintea Rusaliilor, in afara satului, la malul unei ape unde, printr-un scenariu-ritual diferit de la o zona la alta, depun juramint prin care se leaga sa respecte regulile cetei in perioada Rusaliilor. In timpul depunerii juramantului este interzisa prezenta persoanelor din afara grupului. Muzicantii nu fac parte din ceata si nu depun juramant de credinta.

Ceata este formata din 9-11 membri, organizata ierarhic (Mut, Vataf, ajutor de Vataf, Stegar, Calusari de rand) si condusa de un vataf. Un alt personaj important al cetei este "mutul": mascat, in timpul dansurilor Calusarilor, el executa tot felul de gesturi comice, adesea obscene, insa nu danseaza. In perioada Rusaliilor, Calusarii poarta un costum specific, au zurgalai la picioare, iar in mana tin o bata. Ei se salută zicând, , Halai şa! ”, mestecă usturoi pentru a fi protejaţi împotriva spiritelor rele şi mai ales a bolilor lăsate de hidoasele babe Rusalii.

Personajul principal al spectacolului este Mutul, care face tot felul de giumbuşlucuri, merge în mâini, execută diferite acrobaţii, nu ascultă de vătaf, îi pedepseşte simbolic pe cei care nu dansează bine, glumeşte cu cei din public.

Căluşarii colindă astfel in tot satul până la apusul soarelui.

Căluşarii (bărbaţii cei mai agili şi mai puternici din sat) au un rol important în cadrul comunităţii. Ei reiau în mod simbolic viaţa zeului cabalin şi săvârşesc rituri de vindecare a persoanelor îmbolnavite de Rusalii şi de alungare a spiritelor rele. In timpul dansului Calusarilor din Valcea foarte spectaculos a fost momentul urcarii pana in varful prajinii, cu mainile goale.

Dupa ingroparea Calusului ceata se rasfira, fiecare apucand-o in alta directie. Daca se intalnesc in sat, se saluta si totul reintra in existenta cotidiana. Jocul Calusarilor, desfasurat in context traditional, a disparut aproape cu totul, insa mai poate fi intalnit in sudul tarii, in special in zona Teleorman sau in Oltenia (unde am avut si noi sansa de a merge).

Calusarii sunt chemati de oameni sa joace in curte. Daca au jucat intr-un an, e bine ca si in urmatorii doi ani sa fie chemati in aceeasi curte si sa joace. Se pare ca ne reintalnim cu magica cifra 3.

Cam acesta ar fi, in cateva cuvinte si imagini, ritualul Calusului. Din pacate nu am reusit sa urmarim ceva mai multa vreme ceata de Calusari. Dupa ce am vazut la Calina acest ritual, am incercat sa ne documentam mai bine si, mai ales, sa povestim si altora ceea ce am aflat. Ca si sarbatoarea Junilor din Brasov, si cea a Calusarilor din Valcea ar putea deveni un "brand" al zonei valcene; inca mai exista cete de calusari, inca mai exista portul calusarilor, muzica specifica si dansul. Atata vreme cat noi nu facem cunoscute aceste lucruri, nu putem avea pretentia sa fie stiute si apreciate de ceilalti. Insa speranta ca in anii ce vin, macar din curiozitate, dar si din dragoste fata de riturile traditionale, satele Olteniei si Munteniei vor fi cutreierate, in perioada Rusaliilor, de cei doritori sa afle povesti din trecut.

Cu drag,

Cristina si Cristin DUMITRU

---

VIZUALIZĂRI: 5069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI