Cetatea Rozafa din Shkoder, legenda si mandrie albaneza

TIPĂREȘTE

Fiind ploios in Budva am decis sa facem o vizita de o zi in Albania, la cetatea Rozafa de langa Shkoder. Voi incerca sa imbin impresii din aceasta calatorie cu unele recomandari.

Vamile. Am iesit din MNE pe la Sukobin. Am stat la o coada de 25 de min, ne-au verificat doar cartile de identitate si talonul auto. In Albania se trece doar cu CI sau pasaport pentru copiii sub 14 ani. Asigurati-va insa ca aveti Cartea Verde cu AL inclusa (majoritatea asiguratorilor romani va ofera asa ceva). Vama aceasta are control unic muntenegreano-albanez, a fost deci rapida. La intoarcere am iesit din AL prin vama Hani i Hotit, ne-au verificat sumar insa si albanezii si muntenegrenii. Aici am stat cumulat cam 35 de minute. Probabil ca in sezon, vara (noi am fost in apr 2017), durata mai variaza.

Cetatea - istoria reala. Cercetarile arheologice au aratat ca primele fortificatii au fost ridicate de triburi ilirice, din neamul tracilor, rude indepartate cu daco-getii si care se intindeau pe mai toata zona Balcanilor de vest. In sec II i. e. n. cetatea a fost cucerita de catre romani, apoi de bizantini, constant atacata si jefuita de pirati, unii fiind vecinii lor din Ulcinij. In Evul Mediu a ajuns sub stapanire venetiana si apoi otomana. Ultimul asediu major a fost facut de muntenegreni in 1912, in timpul primului razboi balcanic.

Cetatea - legenda. Localnicii spun ca trei frati vlahi au ridicat cetatea, insa tot ce construiau ei ziua se surpa noaptea asa ca au hotarat sa puna o jertfa la temelia cetatii, mai precis pe sotia unuia dintre ei, cea care va veni prima cu merinde. Prima a venit Rozafa, sotia celui mai mic dintre frati si ea a fost si cea sacrificata. Asemanarea cu legenda mesterului Manole este izbitoare, ba si cu unele detalii tari in plus; Rozafa a cerut sa-i fie lasata mana dreapta afara, sa-si mai poata mangaia copilasul, sanul drept, sa-l mai poata alapta si piciorul drept, sa-l mai poata legana. Impresionanta legenda si asemanare cu legenda noastra.

Cetatea - impresiile. Este cocotata pe un varf stancos si golas de munte. Accesul se face astfel: dupa ce treceti pe podul peste apa Buna (frumoasa denumire, nu?) dinspre vama spre Shkoder faceti stanga la sensul giratoriu, apoi pe o bretea spre dreapta, Rruga 6 Maji si iar dreapta spre cetate. Sunt semne indicatoare. Cand ati ajuns aproape, incercati sa parcati mai din timp, stradutele devin inguste si mai abrupte; mai bine mergeti pe jos daca este aglomerat.

Accesul in cetate. Biletul este 200 LEK, aprox. 6,7 RON sau 1,5 eur, indiferent daca sunt adulti sau copii. Noi am platit in eur, cam neoficial dar posibil datorita generozitatii angajatului de la intrare. In cetate veti gasi si un muzeu, ruinele moscheii sultanului Mehmet, ruine ale bisericii Maicii Domnului si cateva tarabe cu suveniruri ieftine. Eroul lor local, Skanderbeg, contemporan cu Stefan cel Mare, este regasit pe multe dintre acestea. Panorama este extraordinara, se vad atat orasul Shkoder cat si lacul rezervatie cu acelasi nume, muntii, valea raului Buna si, in zare, Marea Adriatica. Cetatea este curata, verde, ca un parc istoric. Nu exista ghidaj.

Orasul si traficul. Veti intra printr-o mahala mai inestetica insa imediat apar si cladirile moderne. Se circula foarte mult cu... bicicleta pe contrasens, de fapt prima banda este destinata parcarii, conversatiilor, bicicletelor, gunoaielor, aprovizionarii si mai putin traficului. Aici am gasit primul sens giratoriu din viata mea cu banci si parc, vezi foto :). Daca vre-un biciclist merge in raspar prin sensul giratoriu sa nu va speriati, treburile se rezolva la mica intelegere si cu viteza mica :). Altfel, traficul este destul de lejer.

Iesind din oras spre vama Hani i Hatit am remarcat o tara relativ curata, cu peisaje deosebite, cu case nu mari dar ingrijite, cu multe spalatorii auto :) ! Se pare ca albanezii sunt indragostiti de masini (fapt explicabil, deoarece ei nu au putut detine oficial o masina decat din 90 incoace; pe vremea comunismului, sub tovarasul Enver Hodja, singurii care aveau masini erau statul si intreprinderile, restul aveau... biciclete :)). Vitezele legale sunt 40 km/h in localitate, 80 in afara. Un GPS va ajuta caci in oras nu sunt multe semnalizari.

Restaurante. Sunt doua trei restaurante cu bucatarie locala, inainte de iesirea din tara spre Muntenegru: restaurant Dardha, Kalaj Francesk.

Vacanta frumoasa! Albania nu este o tara riscanta ci accesibila, cu unele contraste pitoresti. Daca doriti sa retraiti senzatii din trecut (nu zic comuniste :) ), cu orase, culori si comportamente de atunci dar si sa fiti claxonati zdravan de vre-un Tuareg de pe contrasens inseamna ca ati venit unde trebuie :)!

---

VIZUALIZĂRI: 3405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI