O zi pe Insula Mljet, unul dintre cele mai frumoase parcuri ale Croației

TIPĂREȘTE

Insula Mljet a fost, pentru mine, cireașa de pe tortul vacanței noastre din Croația. Acasă, în scurta documentare, la ea mi s-a făcut click și am fost foarte dezamăgită când de la agenție ne-au spus că nu se fac excursii decât după 1 iunie, când începea sezonul. Probabil că din această cauză nici n-am fost așa entuziasmată de variantele pe care le-am avut. Dar cum suntem întotdeauna norocoși, în ziua excursiei pe Peninsula Pelješac, când ne-am oprit la golful Prapratno pentru o bălăceală, am dat și de portul de unde pleacă ferry către Insula Mljet și după ce am luat toate relațiile ne-am dat seama că putem avea excursia noastră, pe cont propriu. Iar asta ne-a ajutat ca în ziua cu pricina să ne ducem la fix, fără să mai bâjbâim.

Până la 1 iunie sunt doar 4 curse de ferry pe zi, două la dus și la fel la întors, iar după 1 iunie mai apar încă 2 în peisaj, un dus și un întors.

Ghinionul a fost ca primul dintre cele două ferry de la dus să fie la ora 7 dar ca să ajungem la ora aia mai aveam de făcut și drumul de la Zaton la Prapratno, ceea ce ar fi presupus o plecare de acasă undeva între 5 și 6 dimineața. Ni s-a părut prea mult să ne sculăm la 5 pentru o excursie, pentru că eram totuși în vacanță. Așa că am convenit să mergem cu următorul, cel de ora 12 și să ne întoarcem cu ultimul, la ora 19,40 și am considerat că în șapte ore și ceva, cu mașina noastră la dispoziție ne-om face noi o idee despre insulă.

Ferry mai târziu ne-a permis să ne oprim la zidurile de la Ston și să le bifăm și pe ele. N-a fost chiar ușor urcușul pe ziduri dar imediat ce ne-am văzut pe ferryboat energia a ajuns din nou la cote maxime.

Traversarea am făcut-o așadar din Golful Prapratno, de pe Peninsula Pelješac, prin mica strâmtoare Mljet, până în portul Sobra, de pe insula Mljet și a durat cam o jumătate de oră.

Ca și costuri, am văzut într-un pliant un preț de 720 kuna de persoană, pentru o excursie pe Insula Mljet, care însemna aproape 100 de EUR. Pe noi ne-a costat ferryboat-ul 26 kune/persoană + 120 kune/mașina, pe sens, deci 344 de kune pentru amândoi, drum dus-întors, la care am mai adăugat o masă de 370 kune, intrarea în Parcul Național, 70 kune*2 persoane și poate 100 de kune o fi fost combustibilul și câteva mărunțișuri (o înghețată, un suc…). Atâta vreme cât nu știu ce includea cei 720 de kune/persoană mi-e greu să fac o comparație, dar noi am considerat că am ieșit foarte bine cu cei aprox 950 de kune (cam 130 de EUR), 2 persoane, transport, obiective, mâncat/băut.

Odată ajunși în port la Sobra, am intrat în punctul infoturistic care se află chiar acolo în port, pentru alte relații, pentru că acasă citisem povești frumoase, dar acum aveam nevoie de detalii tehnice. Știam că Mljet nu este o insulă mare dar nu aveam idee de suprafață, de șosele și voiam să ne lămurim ca să știm cum o abordăm și ce alegem să facem în cele peste 7 ore pe care le aveam la dispoziție.

Ne-am înviorat când am aflat că insula este lungă și îngustă, că are doar 43 de km între localitățile din capete, Saplunara și Pomena și puțin peste 3 km lățime. O singură șosea (impecabilă) o străbate pe mijloc, așa că am fost convinși că o să călcăm chiar de două ori într-un loc. Total greșit însă.

Răsfoind puțin un pliant am aflat că primii care au botezat locul au fost vechii greci și i-au spus Melita, adică miere și abia după ce slavii au apărut pe acele meleaguri, numele i s-a transformat în Mljet. Insula mai este cunoscută în lume și pentru că pe țărmurile ei a eșuat o corabie care îl avea la bord pe Apostolul Pavel și chiar există un mic port care îi poartă numele.

După ce ai pus piciorul pe insulă nu ai cum să te încurci pentru că singura variantă este spre dreapta și ulterior, din sosea se fac ramificații spre cele câteva sate sau spre Jezero (lac). Pe insulă nu poți să mergi fără mașină și nu există transport în comun, dar dacă nu vii cu propria mașină, chiar în port este un punct pentru închirieri mașini, scutere și biciclete și erau foarte multe, iar clienți nu prea, la data aceea. Și singura benzinărie am văzut-o tot în port, la Sobra. Mai mult ca sigur o mai fi vreuna prin sate dar noi n-am avut nevoie și n-am fost atentă. Dar pe o insulă de 43 de km nu știu dacă ai nevoie de alimentare dacă vii cu plinul făcut de pe continent.

Pe șosea nu ne-am întâlnit cu mai mult de 7-10 mașini, toată ziua, cu toate că la punctele de atracție am văzut mai mulți turiști, în special asiatici. Cei mai mulți, probabil, erau cu cazare pe insulă, pentru că acest lucru este posibil în localitățile tradiționale și la asta visez și eu.

Ziceam că se pot închiria mașini, scutere și biciclete, dar despre biciclete nu știu ce să zic. Ar fi o soluție doar dacă aveți o bună condiție fizică. Șoseaua prin Mljet urcă și coboară, nu cred că este prea simplu, dar ca o compensație, traseele prin păduri, pe unde am văzut toată ziua bicicliști, sunt ceva de vis. Apropo de păduri, în afară de șosea și apă pe insulă o să vezi în rest numai pădure.

La câțiva km după ce am ieșit din port este o ramificație. Aici șoseaua te duce înainte vreo 30 de km către Govedari și Pomena, care sunt localitățile din capătul vestic al insulei, sau o iei la stânga către vestitele plaje din Saplunara, localitatea din extrema cealaltă, până la care mai erau 10-12 km.

Noi am ales să mergem înainte ca să facem ce era de făcut pe insulă și la întoarcere să ajungem și la plaje. Dar n-a fost chiar așa cum ne-am propus pentru că aproape toată șoseaua este pe coastă, cu peisaje care te înnebunesc și ne-am oprit de mai multe ori.

Prin zona satului Babino Polje, aproape de cheile cu același nume, chiar din șosea, este un indicator către Peștera lui Ulyse. Am reținut-o și am zis că la întoarcere ne oprim la ea, însă ulterior am vorbit cu cineva și ne-a spus că se coboară cam jumătate de oră până la mare și apoi se urcă înapoi până în șosea, pe peretele stâncos și înalt, unde ne-am fi lăsat mașina și că urcușul nu era deloc ușor. Așa că oricât de spectaculoasă ne-a spus că este peștera și mai ales drumul până la ea, nu ne-am mai simțit în stare după sutele, poate miile de scări urcate și coborâte la zidurile de la Ston, în dimineața aceea.

Apoi am intrat în Parcul Național Mljet și s-a schimbat situația. Insula Mljet este un paradis și mi-e teamă că o să mă pierd în descrieri care să înceapă cu cea/cel mai... Partea vestică a insulei a fost proclamată Parc Național în 1960 și este una dintre cele mai vechi arii protejate marine, iar pădurea de aici este cea mai protejată de pe coasta Adriaticii. Nu degeaba Insula Mljet împreună cu Parcul Național sunt renumite ca și Insula Verde.

În Parcul Național Mljet se găsesc două lacuri cu apă sărată, Marele Lac (Veliko Jezero) și Micul Lac (Malo Jezero), separate de Adriatica prin Canalul Soline, dar și un mare recif de corali.

În parc nu ai voie să faci o mulțime de lucruri ca să nu deranjezi cu nimic păsările, insectele, animalele marine și terestre care sunt din abundență aici. Nu ai voie să faci foc, nu ai voie să fumezi, să campezi, să înoți, să pescuiești, să vânezi, să acostezi, să rupi flori, să umbli în costum de baie prin parc, nici atâta să faci nudism, de asemenea, nu ai voie să umbli noaptea prin parc. Nici florile nu lipsesc din parcul Național Mljet. Se spune că aici înfloresc peste 25 de specii de orhidee.

La Polace, prima așezare din zona protejată pe care am întâlnit-o, cred că cea mai frumoasă localitate de pe insulă, unde este principalul port în care vin vasele cu turiști, ne-am oprit și la dus și la întors. Imaginea localității și a portului de sus, din șosea, este demențială. La Polace am văzut multe posibilități de cazare, restaurante pe malul apei, iar ruinele unui palat roman domină tot satul.

Noi am mers la Govedari, unde am parcat mașina pentru că mai departe, prin parc, se merge doar cu piciorul. Acolo am găsit din nou un punct info al parcului, am plătit taxa pentru parcul național, 70 kuna/persoană și ne-am îndreptat pe jos, cam 500 de m, către portul principal pentru insulița Sf Maria care se află în mijlocul Marelui Lac (Veliko Jezero), unde voiam neapărat să ajungem.

Insula Sf Maria, de pe Insula Mljet este proprietate a episcopiei benedictine din Dubrovnik. Pe ea se află doar Mănăstirea și Biserica Benedictină, din sec 12 și chiar dacă la data vizitei noastre era un proces de restaurare acolo, ele puteau fi vizitate.

Bărcile cu care ajungi de pe Insula Mljet pe micuța insulă Sf Maria sunt mici dar merg destul de des și încarcă oameni peste capacitatea ei. Stai cum nimerești acolo și jos și în picioare. Noroc că traversarea durează foarte puțin, max 10 minute.

De-a lungul Marelui Lac (Veliko Jezero) sunt mai multe debarcadere pentru a ajunge pe insuliță. Noi ne-am îmbarcat la unul din ele și înapoi am luat barca până la altul, acolo unde este Canalul Soline care separă cele două lacuri de Adriatica. Între cele 2 puncte era o distanță de 1,5 km pe care i-am făcut pe jos, pe o potecă printre vechea pădure de pini și Marele Lac, cu bănci, pe malul apei, unde ne-am oprit din când în când. A fost una dintre cele mai frumoase plimbări din această vacanță.

Am fi zăbovit mai mult pe poteca aceea dar mai aveam de ajuns și în cea mai vestică localitate a insulei, așa că după ce am ajuns din nou în punctul de unde plecasem ne-am suit în mașină și am pornit spre Pomena, o stațiune foarte, foarte, foarte…... unde visez să mă întorc și să stau măcar 2 nopți la singurul hotel de pe insulă pe care l-am văzut. Ne-am plimbat prin stațiunea liniștită și prin port și dintre toate terasele frumoase am ales să mâncăm launa mai retrasă, până la care am urcat puțin, Agroturism Dalmatino. Priveliște dumnezeiască, o stare de bine aproape de extaz și o mâncare excelentă, care a însemnat un platou cu pește, fructe de mare și legume pentru 2 persoane, care împreună cu 2 beri a făcut 370 de kuna.

Dacă tot vorbim de mâncare cred că cele mai bune resturante sunt la Pomena, în jurul portului, dar și la Polace, un sat deosebit sau în restaurantul de pe micuța insulă Sf Maria.

Ne-am întors pe aceeași șosea și ne-am abătut iarăși pe la Polace, localitatea și golful plin de ambarcațiuni, care se văd demențial din șosea și la care te poți abate liniștit pentru că nu trebuie să te întorci în șosea înapoi pe unde ai intrat ca să-ți continui drumul, ci ieși din localitate prin partea opusă.

Cele 7 ore au trecut ca gândul și într-o cursă contracronometru ne-am îndreptat spre port. Când am ajuns la intersecția care ducea către cele trei plaje de nisip din Saplunara, un loc care se spune că rămâne de neuitat dacă ai apucat să-l vezi, am pornit într-acolo într-o cursă chiar nebună pentru că nu aveam așa mult timp la dispoziție. Drumul acela de vreo 12 km este și el extraordinar de spectaculos, dar cu multe serpentine, pe care urci și cobori și asta ne-a îngreunat deplasarea. Nu mai zic că tot timpul ai peisaj de coastă care te omoară cu zile și pentru care te oprești des. N-am reușit să ajungem până la plaje, nici nu mai aveam mult, cred că 3-4 km, dar ne-am dat seama că mai aveam sub 10 minute până la ultimul ferryboat. Nu știu cum a făcut soțul, a zburat…. că ne-am urcat în ultimul minut pe vas, am fost ultima mașină. Noroc că șoseaua este ușor în pantă spre port pentru că eram pregătiți să facem cu mâna disperați și să țipăm dacă vasul pleca. N-a fost cazul, dar nici mult nu mai era. În câteva secunde după ce ne-am văzut pe vas s-a ridicat trapa și am plecat din portul Sobra.

Până la urmă am bătut toată insula dar n-am văzut tot ce trebuia, așa că sper din tot sufletul ca aici chiar să mă întorc. Poate că nu este o destinație faimoasă dar v-o recomand din toată inima și sper ca pozele să mă ajute să vă spun mai bine. Iar eu îmi doresc cu ardoare 2-3 nopți pe insula Mljet.

La Mljet se poate ajunge cu excursii din Portul Turistic Gruž din Dubrovnik, în aprox o oră, dar numai în sezon, sau poți face singur excursia asta cu ferry de pe Peninsula Pelješac, din golful Prapratno, iar traversarea durează mai puțin. Se mai ajunge cu ambarcațiuni și din Split sau Korčula, din câte am văzut pe un pliant, dar nu am experimentat noi, așa că este o informație care trebuie verificată.

---

VIZUALIZĂRI: 6433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI