Ca vântul și ca gândul prin Insulele Elaphite

TIPĂREȘTE

Când am ales cele 6 zile în zona Dubrovnik-ului ne gândeam că una va fi de recunoaștere și organizatorică, 2 le vom dedica cetății, inclusiv o drumeție pe muntele Srđ (413 m), 2 zile voiam să facem croaziere pe insule, dar pe care insule urma să ne orientăm la fața locului, iar eu am venit de acasă chitită să merg într-o excursie pe drumul vinului, în Peninsula Pelješac.

Am fost doar o zi în cetate și până la 10 seara am reușit să trecem prin toate punctele de interes, inclusiv am mers cu telecabina pe muntele Srđ, pentru că nu merita o drumeție, poteca fiind prin câmp deschis și prea mult soare.

Dintre croaziere pe insule aveam de ales doar între Elaphite și Korčula pentru că eram la sfârșitul lui mai iar posibilitățile erau limitate din cauză că sezonul turistic se deschidea după 1 iunie (dar erau 30 de grade și o vreme superbă…). Nu erau nici în fiecare zi, ci spre cele 3 insule Elaphite, doar luni și miercuri iar spre Korčula marți și joi.

Pe celelalte insule, doar cu noapte de cazare pentru că erau ferry pentru localnici. Acestea erau variante pe cont propriu dar nu primești informații în acest sens de la nici o agenție. Mare bandiți. Am deascoperit ulterior cum puteam să ne organizăm și singuri și am făcut-o la juma de preț. Și cu mașina după noi.

Excursiile sunt diferite ca preț în funție de agenție, dar e vorba de vas, de faptul că unele pleacă la 9, altele la 10, unele se întorc la 17, altele la 18... … și tot așa, prețul se regăsește în ceva.

În cazul ăsta eu aș fi vrut Korčula, dar nu s-a putut pentru că era în ziua în care prietenii noștri aveau un tur Games of Trones. Și ne-au mai rămas Elaphitele, excursie pe care am ales-o până la urmă, dar nu am fost foarte împăcată.

Excursii mai erau dar nu ne aranjau. Pentru un tur privat la zidurile de la Ston nu merita să dăm banii pentru că eram foarte aproape și intenționam să mergem noi cu mașina, degustări de vinuri în Peninsula Pelješac, de asemenea, voiam să facem singuri, o excursie la Mostar care cu toate că îi tenta pe 4 dintre noi era complicată pentru că erau de trecut 3 vămi (la dus și la întors), excursiile spre Muntenegru nu ne tentau pentru că am fost acolo și voiam ceva nou… în fine, dacă tot stăteam în Zaton, am vrut să excludem direcția Dubrovnik din cauza traficului și să ne orientăm către partea opusă.

Ce să mă mai lungesc… De la agenția Corner din Portul Turistic Gruž am ales doar o excursie, chiar dacă ne propusesem două, pentru că nu am avut variante. Dar ce bine ne-a prins până la urmă! Ulterior, am văzut că în cetate se vindeau cam aceleași excursii, la prețuri asemănătoare. Dar dacă știam la timp ce de posibilități aveam organizându-ne singuri, pentru că tot eram cu mașina după noi, alta era situația.

Nu băteam câmpii cu toate astea, dar până la urmă trebuie să mai cititm și așa ceva pentru că ne ducem noi cu lecțiile învățate undeva, dar la fața locului nu se potrivesc chiar toate lucrurile.

După ce am citit articolul lui @crismis despre Elaphite m-am tot gândit dacă să mai zic și eu ceva, la cât a făcut-o ea de bine, dar am ales să zic pentru cele de mai sus și pentru că am tras și eu propria-mi concluzie.

Insulele Elaphite sunt un grup de insule la vest de Dubrovnik, iar cele mai mari din arhipelag și singurele care sunt locuite sunt: Koločep, Lopud și Šipan, cea din urmă fiind cea mai mare dintre ele. Sunt recunoscute ca și insulele cerbului sau a căprioarei (în greacă elpahos înseamnă căprioară), cu toate că astăzi nu mai trăiesc căprioare aici.

Cuvintele de legătură pentru toate trei sunt: peisaje de o super frumusețe și plaje lungi cu nisip fin, porturi mici, case vechi de piatră, vile de vacanță, lipsa șoselelor și a automobilelor, biserici vechi, păduri de pin, chiparoși și palmieri, livezi de fructe, piste de biciclete și multe caiace, plaje de nudiști FKK, tufe de rozmarin, portocale amare, o ofertă bogată de pești și scoici, homari și crabi, ușor de descoperit, mâncare bună și mult, mult tradițional.

Noi am mers cu vasul Regina Maris, îmbarcarea a fost la 9,45 urmând ca bărcuța să plece la ora 10 și întoarcerea a fost la 18. Excursia a costat 300 kuna de persoană (40 de EUR) în care aveam inclusă masa de prânz (la alegere din pui, pește și vegetarian), băuturi răcoritoare și apă pe toată durata călătoriei. După ce am achiziționat-o de la Agenția Corner din Portul Turistic Gruž, când ne-am dus la funicular să urcăm pe muntele Srđ, acolo, jos, era o agenție din Zaton care vindea aceeași excursie, în aceleași condiții de timp (pleca la 9 din Zaton, deci tot 10 din Dubrovnik) și de masă, dar cu 200 de kuna de persoană. Plecarea din Zaton cu un vas mai mic este adevărat, dar după poză nu cred că era mare diferență față de Regina Maris și ne lua și de la botul calului. Ne-am zgâriat pe ochi, dar asta e…

Am fost primiți cu o grappa din partea casei și am avut suc și apă la discreție pe toată perioada călătoriei. Contra cost am mai băut cappuccino la 10 kuna. O să fac referire tot timpul la prețurile în kuna, moneda locală, dar nu uitați că am schimbat 1 EUR cu 7,32 kune.

Excursia s-a desfășurat așa. După ce am traversat golful Dubrovnik și ne-am bucurat ochii cu peisajele spectaculoase, pe o vreme su-per-bă, după ce am trecut de Franjo Tuđman Bridge, podul pe care am făcut naveta de câteva ori între Dubrovnik și Zaton, după ce am trecut și de Golful Zaton la fel de spectaculos și de casa noastră din Zaton pe care am văzut-o după mare, urma să ajungem la fiecare din cele 3 insule începând cu cea mai mică, să avem un timp liber la fiecare și să ne oprim mai mult în ultima, cea mai mare.

Prima oprire a fost așadar pe insula Koločep și aveam de stat aici 1,15 ore cu debarcare și îmbarcare cu tot. Din portul mic am avut indicatoare către dreapta unde era plaja cu restaurante și magazine, Oficiul Poștal și plaja de nudiști FKK, sau în sus către biserici, cimitir, plimbare pe jos către un sat, Gornje Celo la 1,5 km, trasee de biciclete, un turn, o colecție de obiecte bisericești și peisaje.

Ce naiba să faci din toate astea în mai puțin de 1,15 ore, pentru că trebuie să ținem cont și de timpul pierdut cu debarcarea/îmbarcarea? Cu toate că voiam să trag doar o concuzie de final mai repet și pe parcurs că acest lucru nu mi-a plăcut la croaziera aceasta și n-aș mai repeta-o. Mergând însă din insulă în insulă, am văzut în port casele de bilete și turiști care își cumpărau bilete singuri și se urcau și în vasele de croazieră nu numai în ferry pentru localnici. Dar dacă nu am știut acest lucru de la început?

Am ales și noi în sus către biserici și satul Gornje Celo cu toate că știam că n-avem nici o șansă să ajungem acolo. Și nici n-am ajuns prea departe că ne-a ieșit în cale o tarabă cu produse locale de unde am cumpărat, după multe degustări, o grămadă de produse. Cu 5 EUR sau 40 de kuna (schimb foarte bun 8 kuna/EUR), am cumpărat coji de lămâie și portocale uscate, migdale, smochine și o țuică bună din plante din care nu mai am nimic, de mult.

Cu ocazia asta am aflat că portocalele de aici au cu totul alt gust, mai amărui și chiar am luat o portocală dintr-un pom plin ca să ne convingem. N-a fost bună deloc cu toate că erau coapte. Și peste tot în Koločep am întâlnit tufe de rozmarin.

Am intrat în Capela Sf Anhtony the Abbott, menționată prima dată spre sfârșitul anilor 1300, unde 3 picturi reprezentând pe Fecioara Maria, Arh. Mihail și Sf Nicolae erau sprijinite de un perete. Foarte aproape era o altă biserică mai mare dedicată fecioarei Maria, tot din sec 13 care era închisă, iar în apropiere era Muzeul Bisericii, închis și el...

Excursia noastră prin Koločep s-a încheiat la plaja lungă cu nisip fin, ne-am ridicat și noi fustele și am mers prin apă de la un capăt în altul pentru că mai mult decât atât nu se putea, în timp ce alții au luat loc la una din terase și au băut ceva la foc automat, din același motiv.

Când ne-am întors la vapor am găsit mâncarea pe masă cu tacâmuri de inox, farfurii de porțelan, ceea ce am apreciat, 1 kg de vin de Pelješac, suc și apă. Mâncarea bună, noi am ales pește și a fost foarte bun, dar după ce că nu aveam așa mult timp la dispoziție, masa a avut loc, acolo în port, stând pe loc. Pe de o parte înțelegeam, că nu era de dorit să ne băgăm furculițele în ochi, pe de alta preferam să mănânc un sandwich și să ne mișcăm. Și o bilă neagră pentru gazdele noastre. N-am apucat să bem din vin, iar după ce ne-am dat jos la următoarea insulă erau adunate toate după masă. Oferta a fost doar pe timpul mesei. Îl beai bine, nu, la revedere.

A doua oprire a fost pe insula Šipan, doar 40 de minute. Dacă n-am putut să facem mare lucru la Koločep într-o oră, ce să faci la Šipan în jumătate, pentru că 10 minute se mai pierdeau cu debarcarea/îmbarcarea?

La fel ca la Koločep și aici am avut indicatoare în port. Spre stânga plajă, satul Sipan la 5 km unde era și un hotel, Bozica la 4 km, biserici, plimbări pe jos sau cu bicicleta și aici plaja FKK de nudiști, la 500 de m, dar și plajă cu nisip fin, foarte aproape de port, la 200 de m.

Am luat-o în partea opusă, în dreapta, trecând pe lângă casa de bilete și magazine, am ajuns la o fortăreață medievală foarte aproape de port care acum este proprietate privată, am văzut indicator spre Mănăstirea Benedictină la 1,2 km, dar cine să ajungă până acolo? Ne-am oprit puțin în micul golf cu bărci și terase, produse locale, macrameuri, vin, ulei de măsline foarte scump (18-25 EUR/kg față de 4-5 EUR în Thassos) care mai are și un gust amărui specific. Am intrat într-un Art shop cu picturi frumoase, dar foarte scumpe. Un tablou cu cai, mic, mic, era 400 de kuna (55 EUR). Cu toate că mi-a plăcut mult nu m-am îndurat să-l iau.

Într-un mare tur de forță am urcat în sus până am ajuns la o biserica mică și părăsită părea și am vorbit cu un grup (printre care și o româncă), care veniseră cu caiacele și lângă bisericuță aceea era o casă de unde își luau bicicletele cu care făceau 5 km pe Drumul Adriaticii. Toată zona aceasta era plină de indicatoare către degustări de vin, ceea ce era evident pentru că am tot trecut pe lângă podgorii.

Rapid, întoarcere în port către a treia oprire pe care o tot așteptam pentru că în Lopud, cea mai mare insulă, cu plaja cea mai lungă și mai frumoasă, urma să stăm aproape 3 ore. Că este o insulă mai mare se vede chiar din port unde este o flotă mai importantă decât în celelalte insule.

La fel ca și pe celelalte insule nici pe Lopud nu există șosele sau automobile, singurul mijloc de transport fiind propriile picioare, ceea ce mi-a plăcut foarte mult

Lopud a fost singura dintre cele 3 în care am găsit un punct infoturistic chiar în port, de unde am primit o hartă bună și indicații. În celelalte ne-am orientat doar după panourile informative care erau destul de dese însă și nu ai nevoie de nici o hartă. Te duce drumul și indicatoarele foarte bine.

În stânga portului este Mănăstirea Franciscană și o biserică, care se vede foarte frumos de pe mare, ca o fortăreață, dar era în renovare, nu se vizita.

O plajă de nisip mărginită de restaurante și magazine de suveniruri se află chiar în port și primul lucru pe care l-am făcut după ce ne-am dus la fortăreață și am văzut că este închisă, a fost să ne bălăcim puțin. Șezlongul era 50 de kuna, umbrela 20, iar marea de mică adâncime, poate fi locul ideal de joacă pentru copii.

Am înotat cam o jumătate de oră după care ne-am lăsat bagajele, acolo pe plajă și am pornit pe promenada lungă.

Conform hărții și indicațiilor pe care le-am primit de la punctul info, dacă mergeai pe promenada lungă, pe lângă mare, toate obiectivele erau pe partea stângă iar în dreapta era marea.

Am urmărit și noi harta și am ajuns la bisericuța Sf. Maria de Spilice unde sunt niște picturi valoroase, alte biserici vechi, mănăstiri, la un studio art cu o grămadă de produse frumoase, unde nu am avut voie să facem nici o poză. Cel mai mare edificiu religios este însă Biserica și Mănăstirea Dominicană, aflată chiar pe promenadă, dedicată episcopului St Niklas, protectorul copiilor și al marinarilor, construită spre sfârșitul anilor 1400.

Apoi Lopud se mândrește cu un frumos parc, Grădina botanică Mayneri, cu cei 2 pini care se spune că ar fi cei mai mari din Europa (probabil, spun și ei în panoul informativ de la intrare). Cele mai multe soiuri de plante au fost aduse de marinari din călătoriile lor prin lume și chiar și astăzi acestea decorează acest frumos parc local, construit în cinstea unei familii respectabile de nobili din sec 19. Prin grădina aceasta cu vegetație sălbatică ne-am plimbat și noi destul de mult. În afară de pinii cei vestiți, magnolii, arbori de eucalipt, bougainvillea de Brazilia foarte frumoase, am găsit și ruinele casei nobililor și o secțiune cu cele 4 anotimpuri reprezentate prin 4 statuete.

Grand Hotel (hotelul lui Tito din câte am înțeles) este o clădire în paragină, dar curtea era plină de materiale de construcție, semn că urma să fie renovat. Chiar și așa în paragină îți atrage atentia. Un hotel cu o amplasare extraordinar de frumoasă.

La Bakery din capătul falezei am mâncat un burek și o prăjitură și am mers până la hotelul frumos din capăt după care ne-am întors și ne-am cumpărat cu 70 de kune un suvenir din scoici la care tot râvnisem prin toate insulele, dar nu ne îndurasem.

Am fi vrut să ajungem la renumita Plajă Šunj, o plajă lungă, cu nisip, dar era imposibil, trebuia să traversăm insula, pentru că era exact perpendicular față de zona în care ne aflam și nu era timp. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să mănânc pe una din insulele astea pentru că sunt sigură că aș fi avut parte de bunătăți, dar noi am avut masa inclusă și nu pot să zic că n-a fost bună, dar n-a fost ceva deosebit.

Aceasta a fost excursia în insulele Elafiti. Una ca ea n-aș mai face. Din 6 ore de croazieră, 2 au însemnat drumul și masa în port la Koločep, iar în 4 ore doar le-am zis bună-ziua celor 3 insule. Dacă știam dinainte că poți merge singur cu ferrybotul sau cu vasele care fac excursii, care mai ales în nesezon nu sunt pline și iau și turiști pe cont propriu, altfel ne organizam. În fiecare port e casă de bilete, după cum am zis, de unde turiștii veniți pe cont propriu își luau bilete și urcau în unul din vasele care acostau acolo.

De obicei alerg să văd lucruri, dar chiar așa, în ritmul excursiei ăsteia, nu-mi place. Cum adică să vezi o insulă într-o juma de oră? Sau alta într-o oră? Nu vreau să înțelegeți însă că nu aveți ce vedea și insulele nu merită. Merită cu vârf și îndesat, dar într-o altă organizare.

Părerea mea e așa: dacă vreți să faceți o plimbare mai mult decât plăcută pe mare și să ajungeți pe cele 3 insule, fără să aveți timp să faceți mare lucru, dar să vă bucurați de niște peisaje frumoase și de câțiva pași făcuți pe ele, vă recomand această excursie. Dacă sunteți ca mine, care am plecat frustrată de acolo pentru că am făcut lucrurile într-o grabă care mi-e familiară, dar nici chiar așa, totuși, și n-am avut timp să văd cea mai mare parte din ce era de văzut, atunci încercați să vedeți insulele astea pe cont propriu, pentru că se poate.

---

VIZUALIZĂRI: 2824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI