Rasarit cu Fish Tail

TIPĂREȘTE

Intram pe Poarta Magica de la ABC si in fata ochilor imi apare o curte imensa cu iarba, un leagan urias montat pe niste bete foarte lungi, in fata o cladire in care era sala de mese si un fel de magazin, in fata careia se afla o tersa cu vreo citeva mese si banci din lemn, iar in lateral bucataria si camerele de dormit. Ce loc minunat!

Eu arunc toate cele din spate si alerg spre leagan. La o masa, niste turisti francezi impreuna cu ghidul lor nepalez care vorbea o franceza impecabila, fara pic de accent indian... jucau carti. Eu, imi iau avint si ma legan si ciiiiint! Ce credeti? Ati ghicit "Resham Fiririiiii, Resham Fiririiii! " Turistii isi intrerup jocul de carti si se uita stupefiati spre mine. Ghidul lor le explica faptul ca eu cint un cintec popular nepalez si chiar le traduce versurile acelui cintec. Ei nu stiau ca inteleg si franceza asa ca tot exclamau "Mon Dieu, cita fericire pe femeia asta! Ce energie are!!! " Cintam din toti "borjogii"!!! Eram cea mai fericita! Ajunsesem unde visasem de citiva ani!

Apropos de asta, am auzit zilele trecute o fraza de la un tip din Madagascar ca "Viata de duce pe drumul gindului cel mai puternic". Si da, pe mine m-a dus!

Rami se duce sa ia cheile de la camere, sotul dispare din peisaj vreo citeva minute, baiatul sta la masa si admira, priveste... sau cred ca butoneaza pe internet. Mie nu imi face nimeni poze! Strig la ei si imediat apar linga mine toti 3 cu cite o sfinta electronica in mina. Sotul filmeaza, fi-miu face poze cu telefonul iar Rami cu tableta... ca sa puna pe site=ul agentiei lui. Cred ca eram un turist foarte neobisnuit! Dupa felul cum ridea la mine. (sau de mine;))

Ne ducem sa vedem camerele. Citisem articolele lui Butterfly si eram pregatita pentru ce aveam sa vad. Da, era adevarat ca prin spatiul dintre usa si dusumea putea intra un catel mai mic, iar dintre geam si toc... un soricel mai sanatos. Buuun! Am scapat de grija asta! Paturile erau cite 2 in fiecare camera, cearceafuri albe, papuci de guma in usa baii, podeaua din ciment, praf cit cuprinde pe sub pat... dar in rest curatel. La baie: Usa era dintr-o tabla care mi-a sunat in urechi toata sederea (o sa aflati in curind de ce) care se inchidea pe dinauntru cu un zavor. Fereastra din baie era formata doar dintr-o plasa de sirma cu gauri mari... putea intra o familie de serpi fara probleme. Geam, canci! Chiuveta, Wc, dus, extra dus si un boiler.

Priza era doar una si aia la nivelul intrerupatorului. Cum sa punem telefonul la incarcat daca avea cablul scurt la incarcator? Eu am gasit solutia. M-am dus la Rami si am cerut sa mi se aduca un scoci. Da, sa mi se aduca. Eu eram Printesa din Munti. De ce spun asta? Pentru ca un om de-al hotelului mi-a adus un scoci cu sclipici. :) de printese. Am infasurat telefonul de incarcator si l-am lipit de priza. :D

Ma duc sa vad si camera baiatului, nici un confort in plus. Cind ma uit la el... se palizeste la fata... Ce-ai, ma, si tu? /Mi-e cam rau! /De la ce? / Nu stiu... cred ca m-am deranjat la stomac.

Vine Rami si ne ia la o plimbare pe dealuri. Si trebuie sa luam cheia cu noi??? Pai avea agatat drept breloc cam vreo juma de kil de lemn... ca sa nu cumva stimatu' turist sa plece cu ea in buzunar si sa ramina in... rusinea goala!

Am trecut prin curtea hotelului din vecinatate. Hotel e mult spus, cred ca se cheama Casa de Oaspeti. Ajungem pe o coasta de unde vedem asfintitul soarelui impreuna cu alti temerari ca si noi. Cred ca erau si vreo doua corturi instalate... Incepea sa se racoreasca.

Ne ducem sa ne imbracam mai gros.

Cind intru din nou la mine in camera, sotul meu "detonase o bomba" in baie. Daca avea geam, se spargea, asa ca au stiut aia de ce lasa doar sirma... Vine intr-un tirziu... dupa ce isi daduse sfirsitul in baie... tiris, grapis, pe pat... nu erau mai mult de 2 m de la wc pina la pat... dar se clatina si dirdiia. Pfuuu, ce ma fac io cu bolnavii astia? Cum sa vad de amindoi? Ma duc la baiat, disparuse si ala in baie... Ii zic ca iau toate plapumile si pernele de la el si le duc in camera la noi, am lipit paturile pe lungime si am pus 4 plapumi una peste alta. S-au bagat amindoi cu caciulile pe cap si gecile pe ei. Clantanind.

Ma duc la Sala de mese care era intr-un alt corp al cladirii si in gasesc pe Rami privind la Tv. Ii spun ca noi ne-am mutat cu totii intr-o singura camera, ca baietilor mei le e rau si nu as sti cum sa ma impart ca sa ii ingrijesc pe amindoi. Am cerut ceva de mincare si cind a fost gata, nu au vrut sa vina. Am luat tava cu mincare si m-am dus sa le duc in camera. Au izbucnit amindoi, intr-un glas... (vorba cintecului) DISPAI de aici cu mirosul de mincareee! / Da'ce-aveti, mai... mofturosilor? Gura nu va tace? Iarba nu va place? Ia las' ca ma duc eu si maninc cu Rami toate tavile... si asa am facut.

Am ramas acolo la o lumina chioara de la un bec si mai chior... mai mult ca sa mi se mai incarce telefonul. Cred ca aveau si Tv dar nu intelegeam nimic. Am mai discutat planul de a doua zi, insa Rami era ingrijorat de soarta turistilor lui si ma intreba daca sint ok. I-am zis ca i-am infundat cu furazolidoane si ca pina dimineata vad eu ce fac cu ei... Numai ca nu prea a fost asa...

M-am bagat la mijloc si puneam mina cind pe o frunte, cind pe ailalta... dogoreau ca soba... febra mare... clantaneala continua... carare la WC, bubuituri si zgomote... pina dimineata cind s-au mai potolit amindoi... semn ca pericolul trecuse.

Cind atipisem si eu, aud in geam "sis, come! come to see Fish Tail! "

CEEEE? Se vede Fish Tailul? Ala pe care l-am studiat in toate pozele de pe goagal? Am zis sa ma lase 5 minute sa ma echipez... ca intre doua sobe dogoritoare, ramasesem in chiloti si tricou. Am iesit afara si era negru ca noaptea... Nici urma de Rami... Liniste din aia de parca s-ar fi auzit greierii. Ma duc pe cararea ce mai mult o ghiceam a fi, dau sa deschid poarta, legata. Ma sui pe un dimbulet... hmm... nu prea aveam vedere buna. Un catel se tot tinea dupa mine. Aud o tuseala in curte, ma duc repede si zic Rami?! Nu, nu era el, era vreun angajat... Nu se vedea nimic-nimic! Pina la urma aud ca ma striga ghidul usor... vine si ma ia si ma duce prin spatele hotelului nostru, pe niste scindurele, pasesc pe acoperis... imi arata in stinga... cum incep sa se contureze crestele muntilor. Doamne, ce splendoare! Aparatul foto nu a putut cuprinde frumusetea acelei dimineti asa cum am vazut-o cu ochii mei. Daca nu as fi fost acolo, as fi jurat ca nepalezii aia au facut un decor de carton pictat si il tot plimbau de colo colo... asa de ireal parea!

Intr-o ora ne-a intrebat daca vrem ceva de mic dejun. Cred ca am mincat ceva, o omleta, nu mai tin minte, si am plecat. Sotul meu iubit... avea la git o ghirlanda de covrigi. Pina jos la baza muntelui, de unde ne-a luat masina, dupa vreo 2-3 ore de mers, a terminat un sir din leacul buzoian miraculos.

Peste zi nu au mai avut probleme si am ajuns cu bine la hotel.

De acolo am plecat spre Crocodili si elefanti... ce mai de peripetii am avut si in continuare...

---

VIZUALIZĂRI: 727 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI