GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Valea lui Stan - un vis, în sfârșit împlinit
TIPĂREȘTENu credeam că o să scriu vreodată un articol așa la cald, pe AFA. Dar cum peste câteva zile plec în vacanță și după ce mă întorc mai mult ca sigur nu voi mai scrie din urmă, n-aș vrea să rămână nespusă drumeția noastră pe Valea lui Stan, un traseu la care visam de vreo 3-4 ani.
Ce m-a reținut să ajung până acum, pentru că ăsta este un traseu de o zi, iar vara ieșim destul de des pentru drumeții? Păi, ploile în primul rând. Nu poți traversa canionul ăsta dacă a plouat cu 2-3 zile înainte pentru că traversezi de mai multe ori apa și nu numai că nu este la îndemână să te încalți și să te descalți, dar apa este extrem, extrem de rece. Și ca un făcut, de cele mai multe ori când puteam noi, ploua înainte. Au mai fost și nepotriviri în cadrul grupului pentru că în drumețiile de o zi ne adunăm mai mulți de obicei și ne-am tot așteptat să poată unul sau altul.
Valea lui Stan este un traseu care începe printr-un canion, de pe Transfăgărășan și a luat ființă odată cu amenajarea hidrologică a râului care se numește chiar așa, Valea lui Stan, de prin anii 50-60. Râul Valea lui Stan este un râu care izvorăște din Munții Frunții și se vărsa în Argeș înainte de amenajarea barajului de la Vidraru. Până în anul 2012 când traseul a fost modernizat cu ajutorul salvamontiștilor din județul Argeș a fost accesibil doar montaniarzilor îndrăzneți. Din 2012, au fost puse cabluri, scări metalice solide, a fost marcat foarte bine cu punct roșu într-un cerc alb și a devenit din ce în ce mai căutat.
Cam pe atunci am auzit și eu prima dată de el și am văzut câteva poze, dar nu i-am dat așa importanță. Peste vreo doi ani însă am citit un articol care nu m-a mai lăsat așa indiferentă și am pus Valea lui Stan pe listă. Primul an a fost la categoria “to do... vreodată”, al doilea an am început să vorbim mai des despre el, iar anul trecut am zis să-l facem odată și să ne luăm de-o grijă, dar n-a fost să fie.
Ploile dese din ultimii ani ne-au cam încurcat în luarea unei decizii mai ferme, de aceea acum am decis brusc să fie week-end-ul care tocmai a trecut pentru că după aceea iar nu mai avea loc. Lumea s-a sucit între timp, pentru că au mai trecut niște ani de când visăm noi la traseul ăsta, am mai înaintat în vârstă, ca să nu zic altfel și fiecare a citit și a văzut poze care nu te îndeamnă tocmai la drum. După ce ne-am sucit și răsucit am anunțat pe canalul nostru de comunicare că noi o să încercăm să facem traseul, indiferent dacă mai merge cineva sau nu. Unii au venit cu argumente și poze că nu este tocmai potrivit pentru vârsta noastră, iar alții ne-am căpoșit și am zis că mergem înainte orice-ar fi. Și după ce marti-miercuri, eram aproape singuri în univers, vineri au confirmat mare parte din perechile grupului nostru.
Nu aș fi insistat așa mult cu partea asta de cum ne-am convins noi să mergem, dar pe traseul ăsta, și o să vedeți pozele, am fost un grup de vârsta a doua și asta vreau să subliniez. Cel mai mare din grupul nostru are 63 de ani, sunt câțiva care fac anul viitor 60 de ani și restul suntem între 50 și 60.
O să vă uitați la poze și o să spuneți că Valea lui Stan ăsta nu este pentru asemenea vârstă, dar eu sunt aici ca să vă spun exact contrariul. Toată lumea a terminat traseul cu bine, chiar dacă a mai gâfâit pe ici - pe colo și concluzia noastră, pe care vrem să o transmitem celor din aceeași categorie de vârstă, este că „dacă vrei poți”, lucru pe care nu mă îndoiesc că îl știați.
Ca să intri în traseu, trebuie să ajungi la Barajul de la Vidraru, pe Transfăgărășan, așa că noi am plecat la 7 dimineața de acasă și drumul urmat a fost București - Autostrada A1 până la Pitești – Curtea de Argeș și apoi spre Transfăgărășan până înainte de Barajul de la Vidraru.
Cu vreo 3-4 km înainte de baraj este Cetatea Poenari, un alt obiectiv de neratat la care am fost cu altă ocazie și după ce treci de ea, la 2 km înainte de baraj, într-o curbă în ac de păr, este o troiță și un indicator cu zonă frecventată de urși.
Aici se pot lăsa mașinile, pe o parte și pe alta a străzii, și de aici începe traseul cu un panou informativ. Este loc cam de 14-16 mașini, nu este o parcare legală, amenajată, ci pur și simplu fiecare se orientează. Traseul începe de la troiță, are 8 km (+2 pe șosea, de la tunelul de la barajul Vidraru, până ajungi din nou la mașină), este notat ca 4,5 ore, se urcă 764 de m și se coboară 639.
Noi am intrat în traseu la ora 10,10 și am ajuns la tunel, la barajul de la Vidraru la ora 16,40, deci 6,5 ore, dar am stat în Poiana Călugărița aprox o oră și apoi pe marginea lacului Vidraru, la Cantonul Călugărița aprox o jumătate de oră. Traseul propriu-zis a însemnat cam 5 ore pentru noi dar am fost 12 persoane, ne-am așteptat și ne-am oprit de multe ori la poze și ca să ne amuzăm de situația prin care treceam și n-am mai fi crezut...
Prima parte a traseului este mai ușoară și traseul urmărește cursul apei printre pereți foarte înalți de stâncă, așa că și fără marcaj nu prea ai cum să pierzi drumul pentru că mergi permanent pe firul apei, pe care o traversezi de mai multe ori. Încep să apară și primele cascade din cele multe pe care o să le vedeți pe traseu, cu debite mai mici sau mai mari, unele care formează chiar lacuri care trebuie ocolite. Apoi canionul devine din ce în ce mai spectaculos, apar primele scări metalice mai serioase și mai înalte, unele pe care le urci chiar pe verticală, scoabele din fier forjat în formă de U prinse de pereții de stâncă, cablurile de care trebuie să te ții cu mâinile, poteci cu balustrade metalice, podețe, bolovani imenși pe care trebuie să îi escaladezi și până ieși din canion traseul este o combinație între acestea.
Zona este destul de îngustă, iar obstacolele se succed unul după altul, nu ai timp să te plictisești sau să te îngrijorezi. Ești doar curios să vezi ce mai urmează.
Cel mai spectaculos lucru de pe traseu este un podeț peste două cascade și cred că nu este articol care să nu fie însoțit de această poză.
Tot timpul trebuie să fii atent să nu aluneci pentru că nouă această parte a traseului despre care toată lumea vorbește că este grea, nu ni s-a părut chiar așa. Atunci când te cațeri, efortul este mai mic decât atunci când urci o pantă și trebuie să o faci constant. Deci, în această parte a traseului trebuie să fii atent și să te concentrezi să nu aluneci. Bocanci, pași mici, te ții bine de cabluri și nu ai rău de înălțime. Dacă ai rău de înălțime nici nu începi acest traseu.
Nouă această parte a traseului ni s-a părut spectaculoasă și toată lumea a trecut cu brio prin canion. Mai greu a fost după ce am ieșit în pădure și eram relaxați pentru că citisem că după ce treci de canion ieși în pădure și apoi în Poiana Călugărița, unde te poți opri să te odihnești și să-ți mănânci sandwich-ul, dacă ai venit cu el. Dar n-a fost chiar așa și după ce am ieșit din canion a urmat un urcuș foarte abrupt, care a cam scos untul din noi până în Poiana Călugărița, unde ne-am oprit la picnic și aici cred că am stat în jur de o oră. Poiana Călugărița este un loc extrem de frumos, o poiană largă, luminoasă, înconjurată de pădure din toate părțile. Pregătiți-vă să stați în poiana asta ceva timp. Am uitat să spun că prin tot canionul și apoi prin pădure până în poiană noi nu am văzut razele soarelui. Asta a făcut ca drumul să fie foarte plăcut cu toate că a fost o zi foarte călduroasă.
După ce am plecat din Poaiana Călugărița am intrat din nou în pădurea deasă, de data aceasta pe o potecă forestieră și am mers preț de vreo jumătate de oră până am ieșit la drumul forestier. Am trecut pe lângă ruinele cabanei Călugărița, care păcat de ea pentru că este pusă într-un loc superb, nu știu de ce nu se găsește cineva să o preia și să învie locul acela și apoi am ajuns la Cantonul Călugărița și el închis publicului, pe malul lacului Vidraru.
Aici locul era plin de lume, la pescuit, la plajă, cu cortul, la grătare... pajiștile erau verzi și pline de flori, iar lacul se deschide cât vezi cu ochii. Foarte curat peste tot, curat și locul și puțin mai animat de cum l-am văzut ultima dată. Câteva bărcuțe de agrement, și un vaporaș, chiar și un ski-jet... Oricum lacul văzut de aici este mult mai spectaculos decât așa cum se vede de la baraj. Așa că dacă n-ați intrat vreodată prin tunel să veniți pe drumul forestier spre Cantonul Călugărița vă recomansd să o faceți. O să întâlniți și o cascadă frumoasă, foarte înaltă, chiar la coada lacului.
De la Cantonul Călugărița până la tunelul de la Barajul Vidraru cred că au mai fost 1,5 km iar după ce am ieșit din tunelul neschimbat de 25-30 de ani, am dat de parcarea de la baraj, neschimbată și ea, ca de altfel întreaga zonă din jurul barajului. Am făcut și noi o pauză aici și de unde ziceam că ne oprim să mâncăm ceva pe drum, fiecare a poftit la kurtoș și la porumb copt, ne-am aliniat pe bordură și asta a fost masa. Este bine să știți că de la Poiana Călugărița până la mașină ar mai fi un drum de vreo 2 ore dacă nu te oprești prea mult, pe lângă lac sau la baraj.
De acolo de la baraj a trebuit să mai mergem cei 2 km pe care i-am făcut pe șosea, pe Transfăgărășan, până acolo unde ne-am lăsat mașinile. Partea asta nu prea ne-a plăcut pentru că traficul a fost destul de mare și să mergi așa pe marginea drumului, cu mașinile vâjâind pe la urechile tale nu este așa spectaculos.
Din punctul nostru de vedere au fost diferite lucruri care nu s-au potrivit cu ceea ce am citit și unele care n-au fost prezentate în articolele pe care le-am citit cei mai mulți. Unul ar fi că noi n-am avut nici o treabă cu albinele, bondarii sau alte gâze despre care am citit că ar bântui zona. Apoi, prea puțini au făcut referire la urcușul abrupt care te așteaptă după ce ieși din canion până la Poiana Călugărița. Trebuie menționat pentru că face parte din pregătirea psihologică a celor care își propun să facă acest traseu.
Dacă ar fi să rezum un pic, despre acest traseu aș spune așa:
- îndrăzniți - chiar dacă pozele sunt pe alocuri înfricoșătoare să știți că nu este chiar așa cum pare.
- este clar cel mai spectaculos traseu pe care am mers noi până acum. Plin de adrenalină, traseul nu a presupus totuși un efort extraordinar, ci atenție și echipare corespunzătoare, cu bocanci. Am avut totuși și adidași printre noi și a fost ok dar nu vă recomand
- nu uita că traversezi de mai multe ori apa și este foarte, foarte rece. De aceea este important să nu te duci după ploaie când apa se adună în canion, ca să poți traversa pe pietrele mari fără să te uzi, așa cum am făcut și noi
- am fost pe acest traseu 12 persoane din categoria 55+ (doar 3 am fost sub acest prag) și l-am terminat extrem de încântați după aprox 7 ore (cu pauze cu tot)
- țineți seamă că odată intrat în traseu, nu mai ai cum să te întorci, trebuie să ajungi la capăt
- prima parte a traseului este mai frumoasă și mai ușoară, urmează canionul propriu-zis cu scări, scoabe, cabluri..., adrenalină și nu uitați de urcușul abrupt de la ieșirea din canion până la Poiana Călugărița (care poate dura între 15 minute și o oră, în funcție de ritmul fiecăruia). La final, când ieși în drumul forestier, traseul ți se poate părea plictisitor având în vedere de unde vii
- pentru orientare, noi am făcut fix 4 ore de la intrarea în traseu până la Poiana Călugărița cu mai multe opriri pentru poze, iar de acolo până la mașină mai sunt aprox 2 ore. Am citit că cineva a făcut 2,40 ore. Din punctul meu de vedere nu este un traseu pe care să alergi așa. Chiar vă recomand să zăboviți și să vă bucurați.
Trimis de Aurici in 01.08.17 23:30:56
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSFĂGĂRAȘAN.
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.36201390 N, 24.61683140 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Aurici: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)===
Mutat în rubrica "Excursie pe Valea lui Stan, TRANSFĂGĂRAȘAN" (nou-creată pe sait)
Rog așteptați...
@webmaster26: As pune cursorul mai aproape de șosea, de Transfăgărășan, chiar în vârful curbei în arc de păr. Traseul începe chiar de acolo, din șosea.
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
--
Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Aurici: Bravo! Am privit mai întâi fotografiile... știu că este un traseu spectaculos datorat episoadelor de cățărare pe scoabe și urcărilor pe scările metalice. Traseul trebuie abordat cu seriozitate și cu o (minimă) echipare pentru drumeții montane. Și fără grabă - să admirăm natura. Se dovedește din nou că țara noastră are locuri incredibil de frumoase.
Ai mai scurtat un pic din lista lungă de incursiuni prin România - dar ce incursiune! Cronica în imagini este edificatoare. Felicitări!
@Aurici: Un traseu superb si ma bucur ca ai povestit despre el si nu pot decat sa va felicit pentru parcurgerea acestuia.
Mie recunosc cinstit mi s-a pus un gol in stomac de la primele poze mai "inspaimantatoare" insa sunt convinsa ca acolo in mijlocul actiunii este altfel.
Minunate poze (nu am apucat sa le vad pe toate), felicitari tuturor, votat cu mare drag.
@Aurici: Super traseu, super prezentare şi fotografii foarte frumoase! Îmi place mult cum arată traseul, însă cred că mai aştept 2-3 ani până voi merge acolo (vreau să mai crească puştiul ca să meargă şi el cu noi). Am mai citit despre Valea lui Stan, însă prezentarea ta îmi place cel mai mult. Mi-a mai plăcut şi faptul că aţi fost un grup destul de numeros; era vai de pielea lui Moş Martin dacă avea proasta inspiraţie să iasă în calea voastră! 
Bravo vouă!
Numai bine şi sejururi cât mai reuşite în continuare!
@tata123, @Mishu, @Crazy_Mouse: Vă mulțumesc tuturor pentru ecouri și pentru cuvintele frumoase. Avem o țară foarte frumoasă, sunt de acord. Trebuie să o descoperim, pentru că are destule să ne arate. Din fericire o găsesc din ce în ce mai curată, ceea ce mă bucură nespus.
Chiar dacă pare greu să știți că nu este chiar așa. Te sprijini cu picioarele și te ții de cabluri cu mâinile, pe distanțe scurte. Și urci scări pe verticală, dar dacă ești sigur pe mâini și picioare nu este nici un pericol. Tot ce cred că te poate împiedica este răul de înălțime. Dar de putut, poate toată lumea, de aceea am insistat și eu cu amănunte despre grupul nostru.
Ne-am întâlnit pe traseu cu o grămadă de oameni, Moș Martin nu avea nici o șansă, mai ales că nu plecăm fără "cuțitul de urs" în astfel de drumeții
. Printre ei un tătic cu un copil de 2-3 ani pe care îl purta într-un scăunel în spate. Ca pe un rucsac. Așa că, pentru băiețelul tău, colega @Crazy nu cred că este nici o problemă. Erau destui copii ca el pe traseu.
Mulțumesc încă o dată pentru vizită, numai bine.
Apreciez reviewul pentru dificultatea traseului, accesibil numai celor puternici. Un sincer bravo calor care l-au parcurs până la capăt.
Este un traseu cu riscuri. Astfel
- pe verticală, doi-trei pe același segment de scară, este o imprudență, ea poate ceda când sunt mai multe persoane.
- riscul mai rezultă și din avertizarea „atenție, sunt urși”
Continuarea traseului devine un risc asumat. Expresia „să ai cuțit de urs” nu te prea ajută. Folosirea cuțitului într-o situație reală, înseamnă o luptă corp la corp, total inegală datorită greutății, forței și vitezei de reacție a ursului. Chiar și în cazul când lovitura de cuțit este cu urmări letale pentru urs, el nu moare instantaneu, mai întîi ucide sau rănește grav agresorul și apoi moare el.
Scriu eu cu convingere. Nu te pune cu ursul. El este cel mai puternic animal sălbatic din fauna tării noastre. În pofida greutății corporale a sa, el este foarte ager. Sprintul său depășește pe cel al unui sportiv la cursa de 100 m. Se urcă în pom mai repede ca un om. Pentru urs obstacolele nu sunt o problemă, sparge uși, ferestre, urcă scări interioare. Bine că nu l-ați întîlnit sau dacă da, bine că nu ar fi fost supărat.
Revin la review. Este foarte interesant, chiar innedit, rar întîlnit pe acest sit și îmi exprin admirația față de voi.
Cu mult bine.
Felicitări din toată inima! Si eu am privit mai întâi pozele, îmi plac astfel de trasee, vă admir pentru realizare, asta după ce am citit despre Ypsarion. Abia după ce am admirat traseul prin poze, am trecut la lecturare, sunteți tare modestă să spuneți că nu e așa de greu cum pare! Și totuși! Nu se încumetă mulți la așa ceva.
Încă o dată felicitări și concediu plăcut! 
@Mihai18: "Cuțitul de urs" era o glumă. Ce credeți că nu știu că nu trebuie să mă pun cu ursu' până la vârsta asta? Este un banc cu cuțitul de urs, m-am folosit și eu de expresie, dar e lung și nepotrivit aici.
Să știți că repet, și poate o s-o fac de mai multe ori, nu mi s-a părut un traseu riscant. Doar dacă ai rău de înălțime este o problemă. Și Doamne Ferește dacă ai afecțiuni care îți afectează echilibrul, dar nu m-am gândit nici un moment să recomand traseul în astfel de cazuri.
Mulțumesc pentru ecou și completări, vară frumoasă!
@maryka: Nu sunt modestă, chiar nu, din păcate. Dar cum am tot spus, dacă nu ai probleme cu echilibrul și nu ai rău de înălțime, nu este atât de greu cum se vede.
Te rog să ne tutuim... baga-mă și pe mine în categoria aia.
Mulțumesc pentru ecou și pentru urări... abia aștept să uit puțin de toate. Vară frumoasă în continuare!
@Aurici:
Te felicit pentru acest vis implinit. La mine ramane doar vis. Am fost pe Valea lui Stan pana dupa locul de popas marcat cu panouri de avertizare referitoare la mor mor mor. Si la cateva minute dupa acel loc, am auzit un mormait si dupa ce am facut liniste (in loc de galagie) am auzit confirmarea. Cum eram in doi si putin neechipati corespunzator pentru Valea lui Stan, am facut de acolo cale intoarsa.
Dat sper sa vina ziua in care...
Felicitari! Superb! Bravo! Minunat! ????????????❤️????????????????????
Da' stiu ca ai curaj, nu gluma! Bravo!
Marturisesc ca de la afisul ala cu "Atentie - zona frecventata de ursi" as fi facut rapid cale intoarsa.
Frumoasa tara avem!
@Dan&Ema, @Dana. S: Era prea multă lume pe traseu, Moș Martin stă la bârlogul lui, nu-i place gălăgia. Iar noi avem doi mușterii mai grăsunici și zicem mereu că-i băgăm pe ei în față ca să se sature ursul și să ne mai salvăm câte unii. Doamne-Ferește, glumim și noi!
Și acum 2 săptămâni am făcut o drumeție tot într-o zonă frecventată de urși. Cred că erau 200 de oameni pe traseul ăla, n-am văzut în viața mea atâta lume pe un traseu, la munte. Chiar ne așteptam ca să avansăm în unele locuri... mai rău ca pe o stradă aglomerată în oraș. Dacă lor nu le era frică, nici mie nu îmi este.
Va veni și ziua în care... sunt convinsă. Vă repet și vouă că nu este deloc atât de rău cum poate părea din poze.
Avem țară frumoasă, da. Și mă bucur că o găsesc din ce în ce mai curată, cum spuneam. Cu mici excepții.
Mulțumesc și vouă pentru cuvintele frumoase, numai bine, vară frumoasă în continuare.
@Aurici: Peisaje superbe, extraordinare, dar pe mine nu mă prinzi p-acolo! M-am plimbat cu tine, citind, dar cam atât! Eu și scările nu prea suntem prietene!
P32 = cam da, cam a urmă de urs seamănă!
@Zoazore: Zozo, ce mai faci? Nu mai aude omul de tine! Păi bine că te-am plimbat chiar și așa. Și bine că nu te-am încurcat pe drum că știi că mă pricep.
Cam urs am zis și eu că este că nu avea ce să caute altceva prin pustietatea aia. Dar el stă cuminte la locul lui când aude gălăgie așa că ne-am văzut de drum liniștiți. Era lume prea multă, n-am avut nici o teamă.
Te pup, vacanță frumoasă, dacă n-ai avut.
Felicitari în primul rând pentru curajul de a parcurge acest traseu dificil!
Și acum pe unde? ... analizam și eu situația... cam grea hotărârea pe care muchie să pășesti.
Fotografiile sunt superbe!
Traseul spectaculos, periculos, adrenalină... eu nu cred că m-aș încumeta să-l parcurg ????
Parcă sunteți în cantonament, unul după altul, aliniați, în șir, să țineți ritmul????
Cred că m-aș panica să nu mă mai pot întoarce dacă nu mai vreau să continui... cu scriai tu într-un comentariu la poză.
Felicitari de o mie de ori!!!
@Aurici: Bravo, bravo, bravo!
Pentru traseu, articol și fotografii.
E un vis pe care nu-l voi realiza niciodată. Studiez traseul de ceva vreme și mi-ai întărit bănuielile: e mediu, spectaculos, NU pentru domnul C
Poate într-o altă viață!
Mulțumesc!
@Aurici: cand mai ai planuri de genul te rog, te rog, ia-ma cu tine!
pare un traseu de vis. cele mai reusite iesiri mi se par acelea din care storci totul din tine si vii epuizat. nu obisnuiesc sa ma plang decat cand ajung acasa, asa ca pot fi un bun tovaras de drum ).
te pup. bravo. si tie dar si celorlalti curajosi.
Dana, Cristina, Maya, scuze ptr raspunsul întârziat. Sunt în vacanță si ma uit f. f. rar.
Va pup si va multumesc pentru cuvintele voastre. S-o fi plictisit lumea de cât am repetat... nu este asa rau cum pare din poze. Daca stai bine cu echilibrul nu este nimic greu si nici periculos.
Cristina, Domnul C. nu cred ca ar avea o problema decat daca nu ii place genul acesta de turism, dar asta este cu totul alta discutie.
Dana, nu ai cum sa te panichezi cand vezi atatia oameni si copii care fac acelasi lucru. Traseul este plin de oameni.
Drăguță Maya, cum sa nu fii tu un tovarăș bun? Si mie mi-ar plăcea să drumetesc cu tine.
Va pup pe toate de la 10 grade...
@Aurici: Doamna, sunteti o Criminala, cu C mare! Sunteti sigura ca Ati Fost Acolo, iar acel acolo este chiar in Romania? Citind articolul mi-a venit sa ma arunc pe geam (pe cel de la parter, evident, doar nu de la etajul casei) de necaz ca eu nu Am Fost Acolo. Am fost de zeci de ori (e adevarat in perioada 1977 - 1981) pe Transfagarasan, dar niciodata pe acest traseu fantastic. Imi aduc aminte ca unchiul meu, in 1974, cand am fost prima data cu el pe Transfagarasan mi-a zis ceva de acest traseu, dar el a zis, el a auzit.
Admirand pozele mai rau imi vine sa va cert ca eu nu Am Fost Acolo, de parca in afara de mine ar fi cineva vinovat. Nu am mai vazut pana acum ceva la fel de spectaculos si cu atat regretul meu este mai mare. Desi sunt cu 5 ani nascut inaintea celui mai varstnic din grupul dvs. as avea curaj sa urc pe unde ati fost dvs.
Eu am numai amintiri frumoase cu ursul de pe Transfagarasan asa ca nu ma sperii de el. De-aici din fata calculatorului.
Ma opresc aici ca ma cuprinde nostalgia.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49:
Si eu am aflat de Valea lui Stan de vreo 5 ani incoace.
@liviu49: N-am mai primit asa un compliment de nu mai tin minte! Va alegeti mereu cuvintele astfel incat sa ne bagati si pe noi in butoiul cu melancolie .
AmFostAcolo, da, si m-as mai duce, atat mi s-a parut de spectaculos. Si bine spuneti "as avea curaj". Despre asta este vorba: sa nu ai probleme cu echilibrul si cu raul de inaltime si sa ai curaj, pentru ca este ceva ce poti face.
@Dan&Ema: Mie mi-a cazut un articol sub ochi prin 2012, dupa ce canionul a fost amenajat de inimosii salvamontisti, cu cabluri, scoabe, scari... Acum, dupa ce AmFostAcolo sunt convinsa ca ar fi fost foarte greu pentru noi inainte de modernizare. Cred ca atunci era posibil doar pentru alpinistii adevarati, de care noi suntem cam departe. Dar acum mi se pare accesibil pentru orice doritor.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 Valea lui Stan – o altă perspectivă — scris în 17.08.20 de DanSta din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Aventuri pe Valea lui Stan — scris în 02.08.20 de VasiuM din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Valea lui Stan — scris în 11.01.18 de dorgo din TâRGU MUREș - nu recomandă
- Jul.2015 Canionul si Valea lui Stan — scris în 12.07.15 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Canionul Valea lui Stan - Via Ferrata de Romania — scris în 25.07.14 de wolf2001* din PITEșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Valea lui Stan - Susur de clipe — scris în 02.02.11 de private_rayen din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată