Sejur în orașul Rhodos, la Hotel Europa, pe malul mării Egee

TIPĂREȘTE

Sunt călători și călătorii, eu mă simt cam străină de Grecia, nu-s ca voi drumeț calificat, am fost doar în Creta și Santorini cu mulți ani în urmă... admir cu respect tot ansamblul emerit de „privighetori grecești’’ care cântă frumusețea Eladei, o țară mai greu de parcurs pentru mine din motive personale „tehnice’’.

O călătorie nouă pretinde energie sufletească și condiție fizică bună... dragii mei prieteni m-am trezit în Rhodos town, fără să visez... de vină e doar Afa și pocnetul ghiduș din „patru degete’’ al lui Cornel, care mi-a întins un „covor persan’’, mură în gură, ocupându-se de pachetul meu turistic de solo traveler în a treia decadă a lunii septembrie, cu ultima cursă charter de la Aegean Airlines... cameră single, preț mai piperat pentru mine, am subțiat contul bancar, transfer privat la hotel cu un shuttle rezervat.

Am plecat în insula soarelui cu întreaga simțire a inimii, topită fiind după centrele medievale Unesco, dar căldura mi-a amorțit elanul, Helios cel prea darnic mi-a dat cu măciuca în antenele mele sensibile, am făcut insolație din prima zi la orele de vârf... alegerea hotelului, a fost destul de inspirată, bazată pe instinctul meu rapid, comentariile pe booking.com erau aproape de nota 8, cu bune și cu rele.

Surprizele plăcute fac parte din firescul vieții... nu mă interesa decat valul istoriei, valurile mării, orașul vechi și atmosfera de vacanță... doream relaxare după o perioadă de hibernare lungă, plimbare, păpică grecească la diverse taverne, fără goană după obiective prin insulă, poate o zi în Lindos... doar linii orizontale, lejere, că nu pescuiesc deloc înăltimile și treptele.

Hotelul ales de mine, cu o poziție excelentă în nord-vestul orașului capitală, avea 6 etaje, fiind aruncat la o intersectie de drumuri, cu ochii spre marea Egee și statuia monument a lui Diagoras, punct ușor de reper.

Călătoria/preambul... dacă cumva credeți că am fost prea plină de „joie de vivre'', vă înșelați, nu–mi ieșea în august nici un abur de fericire, am vrut să renunț, am stat cu cotul fracturat în ghips după un plonjon teatral pe o denivelare de trotuar vâlcean... spital de urgență, recuperare lungă la fizioterapie, draci, neputință de om singur... un deget de la picior era și el terminat, plus vânâtăi negre, pe ici și colo... pe 10 septembrie eram relativ bine... citesc apoi un anunț vesel despre 6 insule grecesti -avertizare, țânțari periculoși... Rodos era pe listă, @Irina m-a sfătuit să cumpăr tot felul de chestii pentru protecție... sunt alergică la bestiile zburătoare... ce-o fi, o fi... și n-a fost nimic... doar un păianjen care m-a mușcat de picior, cu o seară înainte de decolare, la o terasă din Bucuresti, invitată de prietenii mei, unde eram cazată... am simțit bobârnacul roșu a doua zi, la 5 dimineața... desfă valiza, dă cu fenistil gel, pata s-a dus treptat după 10 zile.

Avionul... .am ajuns cu taxiul luni dimineață la aeroport, la ora 10, cu emotii, după ce am înjurat traficul și blocajul de mașini pe traseu... formalitătile de zbor au fost rapide, totul a mers șnur, în avion am primit o bombonică de bun venit de la însotitoarele de zbor, frumoase ca niște manechine... am primit masa și cafea de două ori... am aterizat la 12 în aeroportul din Rodos... am trecut de control în cinci minute, bagajul era deja pe bandă.

Eram singurii călători... mare noroc... la sosire caut pe nenea grecul de la agentia Hoppa, observ un geam la un ghișeu și un afiș cu numele meu, mă recuperează imediat un șofer grec care cunostea doar limba lui Homer, sar ca Peter Pan în mașina goală și ajung în 25 de minute la hotel, pe o strădută laterală, că nu era voie să parchezi în față... traficul era nebun la intersectie.

Amplasare - la 50 de metri de plaja Psaropoula

Hotel Europa e o clădire fără șarm cu 6 etaje, pe strada 28 Octombrie, la 50 de metri de plaja, bătea vântul binisor la ușa lui, marea era peste drum, dincolo de intersectie începea faleza lungă... locatia hotelului e în orașul nou, la 600 de metri de Cazinou și plaja Ellis... în 15 minute, agale, ajungeam în cel mai nordic punct al orașului, la acvariu, în spatele lui se termina pământul.

Am ales hotelul datorită prețului relativ moderat, nu aveam nevoie de mijloace de transport locale, portul era la 1 km distanță pe jos și orasul vechi, cam la fel... în 10 minute ajungeam la poarta Amboise și de acolo la palat.

Am sunat din România la recepția hotelului, rugându-i să–mi dea o cameră liniștită, exclus ultimele trei etaje, deși acolo erau camerele renovate și mai bine dotate... camerele cu vedere la mare dădeau spre o stradă colorată cu cluburi de noapte si muzica, numele ei este Orfandi, e cam rău famată și anostă ziua.

Rugămintea mea a fost notată și am avut surpriza să aleg o variantă din trei camere libere, am refuzat parterul, camera era lângă restaurant și am ales etajul 2 - o cameră cu două paturi twin, cu vedere la piscină și o alee cu flori... strada principală, 28 Octombrie era pe un colț, nu o vedeam.

La receptie am achitat 10,50 euro taxa de statiune si am primit chitanță... domnisoara mi-a raspuns amabil la toate întrebările și mi-a indicat pe hartă cel mai rapid mod de a ajunge în centru, ea m-a ajutat enorm cu sfaturi și ponturi turistice.

De la receptie, urci 9 trepte... un hol te conduce drept înainte spre sala de mese, la nivelul 0 era un punct de informare pentru turiștii veniti prin agentii si o sala de jocuri. Lângă lift, pe dreapta am depistat biroul managerului și o mică bibliotecă cu cărti de citit în diverse limbi de circulație.

In holul mare de la intrare mi-a plăcut cântarul pentru bagaje, alături era și un magazin turistic cam scump cu băuturi la frigider.

Liftul cântător

Am urcat un etaj cu liftul, fără bellboy să-mi care bagajul, o voce diafană mă anunță cântând că am ajuns la destinație... pe hol, erau trei coridoare mici care duceau spre trei laturi ale hotelului... găsesc camera 210, plasată chiar lângă Office, acolo mă salută doamna de serviciu, care mă întreabă de unde vin... aveti noroc, e o cameră bună, zice ea.

Am stat cu Maria la taifas a doua zi, băiatul ei studiase medicina la Craiova și era îndrăgostit lulea de o olteancă... sunau clopote de nuntă și grecoaica cumsecade era încântată.:)

Camera mea avea 25 de m p... o cameră dublă în regim de single... surpriză, avea și o chicinetă cu o plită electrică și un dulap cu vase... aș fi putut să-mi fac cafeaua, dar nu aveam ibric, am găsit printre oale un ceainic uriaș.

Camera are două paturi twin, acoperite cu o cuvertură albastră, în partea opusă era o masă ovală, spatioasă și un televizor suspendat, de modă veche.

Am încasat trei lovituri de la colțul patului, ascutit, în trei seri diferite, am și acum o vânătaie de 4 cm, e încă verde /galbenă, plasată estetic deasupra mușcăturii de păianjen, cucerită în București... nu vreți să stiti ce vorbe meștesugite erau în pliscul meu.:)

Mi-au plăcut cele două veioze de la capul meu, funcționau, nu ca cele moarte din Spania, unde am stat la 4 stele, prin luna mai.

Dulapul vechi era spatios, l-am umplut cu tricouri și am numărat 15 umerașe... așa da... era acolo și un seif mare, nu l-am folosit, trebuia achitată o taxă, pașaportul meu a stat 7 zile la recepție.

Lângă usa de la balcon era o masă mare de toaletă și o oglindă uriașă, dotată cu uscător de păr... două noptiere încadrau cele două paturi, am umplut una cu farmacia mea și cu plasturi medicinali pentru picioare.

Ușa de la balcon din termopan, era camuflată de o draperie bej, groasă, nu aveam plasă de țănțari, nici nu a fost nevoie, nu am găsit nici o insectă, nu a bâzăit nici musca... mă mai trezeau noaptea avioanele, dar nu eram deranjată, acasă mă claxonează ambulanțele.

Balconul e dotat cu o măsuță și două scaune, erau și bare pentru uscarea prosoapelor, plaja cu pietroaie nu mă interesa decât pentru latura romantică, poze și atât, nu știu să înot.

Vederea de pe balcon... sub mine era o alee cu flori care te conducea spre piscina hotelului Europa... vedeam de la distanță familiile cu copii care se bălăceau acolo. Am inspectat într-o zi piscina, era și un bar cu băuturi, o terasă în aer liber și o ușă care te conducea în holul hotelului, chiar lângă restaurant.

Aerul conditionat a functionat perfect, noaptea l-am oprit și am dormit cu ușa la balcon semi deschisă, draperia era grea, mai iesea pe colț un dram de lumină, am studiat neoanele de pe alee, nu era nici un dans de insecte, slavă domnului.:(

Wi–fi a funcționat perfect în cameră la toate orele... nota 10... acesta a fost și unul din criteriile de selectie ale hotelului, eram controlată din Olanda de sora mea, de două ori pe zi... (lady, esti ok, nu ti-ai rupt picioarele)... dar existau toate șansele prin insulă :((

Curățenia era perfectă, doamna venea zilnic și făcea ordine, a schimbat si prosoapele, oricum eu aveam portie dublă, că lipsea Romeo.

Televizorul pentru un om singur este un tovarăș de companie... vorbește cineva în cameră... al meu era de pe vremea bunicii, mergeau 5 canale, nici unul grecesc... unul italienesc, unul cu purici, era Euronews, unul bulgăresc, unul german și incredibil unul olandez... am consumat cam două ore de televizor pe zi, seara și odată la prânz, am prins la ora siestei deschiderea sesiunii parlamentului olandez la Haga... mi-am pus picioarele sus pe o pernă la dezumflare cu aspirină și am ciripit cu sorela în Olanda... regina Maxima avea o pălărie caraghioasă, se mutase Haga în camera mea... drept dovadă v-am făcut o poză cu caleașca regelui, în fata palatului regal. :))

Am avut un mic holișor și cea mai liliputană baie din viața mea... era loc doar pentru o persoană subtire. Toaleta era pe colt, atingeai chiuveta mare cu cotul stâng, cu cotul drept atingeai perdeaua veche de la duș... bine că nu era geam, că precis mă loveam... la Madrid, am mai avut așa ceva. :((

Hotelul nu a furnizat decât săpun și hârtie igienică, nu tu șampon, cosuleț de cosmetice sau bonetă de duș... citisem criticile de acasă și aveam trusa mea completă cu cosmetice.

La receptie mi s-a spus că în nici o cameră nu se dă șampon, primesti cât plătesti, pretul unei camere single în momentul respectiv era de 68 de euro... no comment.

La duș apa mai cădea pe podeaua cu gresie veche, am găsit un prosop special pentru a sterge inundatia de pe jos... apa fierbinte curgea non stop, mai foloseam și chiuveta din cameră.

Noaptea se descărca frigiderul și mă supăra zgomotul periodic, puternic... era și lună plină și eu dorm mai agitat

Politica de liniste nocturnă a hotelului

In urma plângerilor de la turisti în hotel erau plăcuțe pe fiecare etaj, lânga lift... citesc că e interzisa gălăgia pe coridor dupa ora 11 pm... greu de crezut, am fost deranjată doar în prima noapte de turiste tinere, pe la 2 noaptea, veneau amețite de la vreun club și trânteau ușa.

In ultima seară, duminică spre luni, s-a schimbat seria de turisti și la ora unu m-au trezit niște cucoane cu valize pe coridor, țipau și râdeau, s-a dus somnul meu... trezirea mea era la ora 4.30 dimineata, la 5.30 aveam plecarea cu taxiul din fata hotelului, avionul decola la ora 8.

Micul dejun – a fost exceptional, nu mă așteptam să fie atât de variat... am cerut la 7.30 permisiunea să fac niște poze prin sala de mese, cu două saloane, mesele erau pentru 4 sau două persoane.

Aveau de toate, fasole cu cârnați, omletă, salate, mezeluri, brânză, cașcaval, legume, fructe, 5 tipuri de pâine, prăjituri, fursecuri, ouă, sucuri proaspete de fructe tropicale, trei tipuri de cafea, măsline verzi sau negre, salate de cartofi cu maioneză... de telină, sfeclă rosie... am ales ce mi s-a potrivit.

Plaja Psaropoula este peste drum, traversezi strada pe zebră... e curată, plină de pietre mari... turistii erau grămadă la a doua plajă, în continuare, numită Akti Miaouli... seară de seară am pozat apusul de soare și am găsit gratuit sezlonguri, unde mă trânteam obosită să ascult furia mării, cu vântul în urechi, ce-mi tinea loc de evantai... vai de părul meu, pălăria a fugit pe mare, păcat de ea, era de la mall.:((

In jurul hotelului e un supermarket cu de toate și în spate o rețea de străzi înguste, extrem de bogate, cu zeci de taverne restaurante și magazine... nu stii ce să alegi.

Pe faleză, dincolo de statuia cu Diagoras e o stație de autobuz locală, de acolo vedeam dealul lui Smith și autocarul turistic ce urca spre Orașul antic... plaja Ixia era cam la 4 km, am văzut-o odată din autobuz, era plină de surferi.

Viata de seară turistică este vie, animată, am hoinărit cam pe toate străzile din nordul insulei, descoperind mereu colțuri noi, ca într-o statiune... nu am avut timp de plictiseală, atmosfera era prietenoasă și grecii au fost extrem de ospitalieri... cina am servit-o la terase variate.

La plecarea din hotel trebuia să fiu asteptată de șofer în față la hotelul Blue Sky de peste drum, la 20 de metri mai încolo, conform unui telefon dat de mine, că nu mi-au dat sms... am traversat la ora 5.30 strada cu valiza, urmărită de un câine vagabond :((... soferul a oprit pe un trotuar, m-a căutat la receptie... l-am vazut intrând în hotel de la distanță si la jumătatea drumului el a strigat numele meu și eu pe cel al agentiei... hopa sus, am ajuns repede la aeroport, șoseaua era fără trafic, luna nu dispăruse de pe cer, spectacolul ceresc era superb.

La terminalul plecări am găsit românii veniti aproape toti cu o agentie populară de care eu nu vreau să mai aud în viața mea... au fost unii cazați în pustiu pe coastă, la 6 km de Rodos, la un hotel de 4 stele...

am aterizat la Cluj, știam de escală și după o oră am ajuns la Bucuresti, cu o vânătaia mare pe picior... e încă vizibilă...

am schimbat 28 de grade cu 10 grade dimineața în București.

---

VIZUALIZĂRI: 1933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI