O vizită la Domeniile Franco-Române

TIPĂREȘTE

Într-o sâmbătă ne-am trezit cu chef de plimbare și pentru că auzisem de curând de Domeniile Franco-Române și eram curioși să vedem cum arată o cramă, am plecat spre ei.

Drumul din București este cel spre Moldova, pe varianta autostrada A3 – ieșirea spre Gherghița și mai departe spre Mizil, distanța din nordul Bucureștiului fiind parcursă cam într-o oră și jumătate. Din Mizil până la destinație mai sunt aproximativ 15 minute. Mergeți pe “mâna” gps-ului (waze) și ajungeți fără probleme. Locația este semnalizată, nu aveți cum să o ratați.

Povestea DFR o puteți afla chiar de pe site, iar pe scurt ar suna cam așa: este prima plantație de viță de vio bio înființată în anul 2000 de francezul Denis Thomas (proprietar și vinificator din Burgundia), pe o suprafață de 45 ha. Trecerea către plantația ecologică (nu se folosesc îngrășăminte chimice) s-a făcut începând din 2003, iar în 2006 s-a obținut primul vin bio. Din anul 2020 DFR sunt preluate de doi investitori români - Mihnea Mihalache şi Mihnea Olariu – suprafața mărindu-se cu încă 40 ha (cu domeniile Persu – Eminescu, care au aparținut soților Alexandru Persu și Ecaterina Eminescu, nepoata scriitorului Mihai Eminescu, cei doi fiind străbunicii unuia dintre acționari din prezent).

Am stat de vorbă cu directorul cramei, care ne-a povestit puțin despre soiurile de vie, procesul de fabricație și alte detalii. Am aflat, de exemplu, că din cauza încălzirii globale, vinurile obținute sunt mai tari decât în urmă cu câțiva ani (acum, tăria vinului este de aproximativ 13-14%, comparativ cu 11-11,5% în trecut).

Vinurile lor sunt împărțite în trei categorii:

- mai vechi, din perioada 2014 – 2020 (au dopurile negre)

- noi din 2020 – 2021 (cele cu dopuri albe)

- colecția Arrogance, care cuprinde vinuri obținute prin amestecul a două soiuri.

Din păcate, când am fost noi crama era în reamenajare, deci nu se putea vizita, dar ne-am propus să mai ajungem prin toamnă când am fost invitați și la cules. Pentru cules, din cauza lipsei de personal, oamenii au achiziționat o mașinărie care să le faciliteze munca.

Noi am achiziționat un demidulce din colecția Arrogance și 2 sticle de Fetască (Albă și Neagră), ambele seci. Sticlele din colecția Arrogance au un design aparte și dop tot de sticlă. Am băut un pahar în timpul mesei și, deși nu sunt o mare consumatoare de alcool, mi-a plăcut la gust și nu am simțit nici un disconfort ulterior. Prețurile aș zice că sunt rezonabile, cel Arrogance a fost 55 lei, iar Feteasca 27 lei, respectiv 30 lei cea bio.

Se recomandă să fie servite reci, la o temperatură de 5-10 grade (temperatura camerei se referă de fapt la ambientul unei pivnițe, nu o bucătărie unde s-a gătit :).

Am petrecut aici cam o oră și ne-am propus să revenim, poate la toamnă, poate nimerim și o zi de cules și reușim să vedem și parte din podgorii.

Tot cu această ocazie am aflat că podgoriile din zonă fac parte din Asociația Dealul Mare care organizează Sâmbăta sticlelor deschise (trasee turistice la plantațiile viticole din această zonă care au loc în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni). La ora la care am ajuns noi, celelalte crame din apropiere erau deja închise, dar avem în vedere și un tur organizat de ADM.

La întoarcerea spre casă ne-am oprit la Mânăstirea Ceptura, cu hramul sfințiilor Constantin și Elena. Din șoseaua principală se virează la dreapta spre mânăstire, pe un drum foarte prost. Dar, fiind la plimbare, ne-am propus să nu lăsăm starea drumului să ne strice buna dispoziție, astfel că, mergând încet am putut să admirăm toată zona, mai ales că pentru a ajunge la mânăstire se urcă o pantă (drumul nu este prea abrupt). Este o mânăstire micuță, ctitorită în prima jumătate a secolului al 19 lea, dar ulterior lăsată în paragină. Abia după revoluție s-a aprobat reînființarea schitului (în anul 1996), iar în 2009 a fost ridicat la rang de mânăstire.

---

VIZUALIZĂRI: 473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI