In Marmaris cu masina - iunie / iulie 2019

TIPĂREȘTE

E a treia oara cand mergem in Marmaris - de 2 ori cu masina si o data cu avionul - si va spun cu mana pe inima ca si maine ne-am intoarce. Marmaris este statiunea noastra de suflet. Poate doar Bellagio sa concureze cu Marmarisul (din ce am vazut noi pana acum, fireste) dar e vorba de alt tip de turism acolo, alta clima si diferenta lac/mare.

Cum avionul pentru cei 4 serpi ne ducea undeva la 850 de euro, plus vreo 150 de euro transferul, si cum vroiam sa stam 10 nopti, am induplecat serpoaica sa mergem, si de data aceasta, cu masina.

De fel, sunt un sofer cat se poate de prudent, in mod cert varsta si experienta isi spun cuvantul, asa ca, premergator drumului, am facut o verificare generala a masinii (frane, directie, suspensii, lumini si semnalizare, AC, stare stergatoare parbriz, lichide, verificat presiunea in pneuri - inclusiv in roata de rezerva temporara), am verificat sa am toate documentele noastre si ale masinii (pasapoarte si CI sofer, talon, RCA si cartea verde cu TR nebarata, polita CASCO, documentul international pentru ITP, vigneta pentru RO, voucherele de cazare). Cu ocazia asta am constatat ca AC-ul cam mirosea iar filtrul de polen era negru, desi nu avea decat 8000 km de la schimb, asa ca am luat un spray de curatare AC si am schimbat filtrul colmatat.

Am updatat hartile de la navigatia masinii la zi, mi-am notat coordonatele GPS si adresele hotelurilor pentru noptile intermediare si destinatia finala, am urmarit pe AFA si pe [***] noutatile in ceea ce priveste traseul ales si conditiile de trafic din Bulgaria si Turcia.

Nu in ultimul rand, am cumparat on-line vigneta pentru BG (30 de leva, pe o luna, platiti cu un card in euro si cursul a fost foarte apropiat de cel BNR) si am listat confirmarea pentru a o avea cu mine. Am facut asigurari de calatorie la Euroins - 2 adulti si 2 copii, suma sigurata 10000 de euro/persoana, pret total 70 de lei. Desi mai aveam cam 15 litri, am alimentat 30 de litri de motorina de la Mol - 5,7 lei/litru, calculati la un consum maxim de 7 litri / 100km, pentru cei 415 km pana la Shell-ul din Edirne. In realitate, consumul stiam ca este undeva la 6.3%, astfel ca motorina imi ajungea aproape 700 km, dar am luat in considerare si cazurile neprevazute.

Acestea fiind zise, intr-o sambata dimineata, la orele 3.30 am pornit la drum. Bine, eu am vrut la 3.00, dar e greu sa urnesti 3 fete dimineata. Am ales sa plecam dimineata, deoarece serpoaica cea mai mica are rau de masina si, in plus, am vrut sa doarma cat mai mult, evitand astfel chitaiala inerenta unui drum lung.

Traseul ales a fost impartit in 2 parti si a fost urmatorul: Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Pisanet - Razgrad - Targoviste - Prolaz - Omurtag - pasul Ticea - Kotel - Yambol - Okop - Elhovo - Lesovo - Hamzabeyli - Edirne - Havsa - Uzunkopru - Kesan - Kilitbahir - Canakkale - Guzelyali (prima zi, 660 km, cu o intrare scurta in Edirne). A doua zi: Guzelyali - Ayvacik - Kucukkuyu - Ayvalik - Aliaga - Menemen - centura Izmir - autostrada - Aydin - Yatagan - Mugla - Gokova - Marmaris (560 km). In total, la dus, exact 1200 km.

Traseul de intoarcere a fost cat de cat asemanator, diferenta fiind un ocol de aproximativ 60 km Yatagan - Milas - Soke (pentru o raita in outlet) - Germencik si trecerea pe la Cardak - Gelibolu. In total - 1260 km pana in fata blocului.

Sa o luam pe rand: am ales ies din Bucuresti pe sos. Magurele, deoarece stiam ca sos. Giurgiului este in lucru. La orele 3,30 am prins toate semafoarele pe rosu, in conditiile in care erau 2-3 masini pe strada. Am intrat pe centura la Magurele si am iesit spre Jilava - atentie ca nu sunt indicatoare de presemnalizare, ci doar in intersectie iar breteaua de iesire este denivelata. Am intrat pe eternul drumul in lucru spre Giurgiu; de la ultima iesire, de la Revelion, s-au sters inclusiv marcajele temporare, acum chiar ca noaptea mergi ca orbetele. Avand in vedere faptul ca banda 1 nici acum nu e adusa la nivel cu gurile de canal, eu va sfatuiesc sa mergeti pe banda 2, dar sa aveti grija la alveolele dintre sensuri, de la trecerile de pietoni. Podul peste Sabar este terminat insa podul peste Arges este de-a dreptul criminal, in continuare. Dupa acesta, intrati pe partea modernizata a DN5 / E 85 si pana la Giurgiu trebuie sa aveti grija doar la sensurile giratorii cam stramte, mai ales daca intrati simultan cu o masina de tonaj, si la radare.

Eu am optat mereu sa intru in oras si sa fac stanga la sensul giratoriu de la Mol spre vama iar anul asta, la sfatul lui @Yoda, in capatul Sos. Prieteniei am facut dreapta, peste calea ferata, satul fiind de gropile din varianta de pe partea stanga. Drumul e mai bun, clar, insa @Yoda n-a amintit si de cocoasa de la trecerea de pietoni si chiar am luat-o cu ceva viteza...

Am ajuns in vama dupa aproximativ o ora de la plecare, am asteptat vreo 5 minute la plata taxei de pod (14 lei) iar in vama BG am trecut imediat, deoarece chiar in fata noastra s-a deschis o poarta suplimentara (mi s-au solicitat pasapoartele si am lasat gemul din spate sa vada serprisorii).

In continuare, avand vigneta platita deja pe web.bgtoll.bg/Evignette/C ... VehicleTypeID=1, am mers direct pe centura Ruse pana la nodul rutier spre Varna si apoi mai departe, pana la Razgrad. Drumul este bun si foarte bun, cu putine localitati si trafic redus, cel putin la 5 dimineata. Totusi, pe sensul de dus, marginea din dreapta este din ce in ce mai deteriorata si chiar daca pe alocuri este peticita, si peticele s-au cam deteriorat, de asemenea. Eu va sfatuiesc sa mergeti mai aproape de axul drumului, insa aveti grija, ca si cei de pe sensul celalalt o sa faca la fel, mai ales acolo unde este banda suplimentare in rampa. Nu va bagati in depasiri inutile, mai ales pe linie continua, deoarece la fiecare deal sunt 2 benzi / sens la urcare. Si sunt lungi, nu gluma. Facand drumul asta de cateva ori bune, am ignorat navigatia care ma baga prin oras si am intrat in Razgrad pe varianta, adica am facut dreapta chiar la ultima iesire, urmand indicatorul de Targoviste. Dupa inca vreo cateva sute de metri am facut stanga, am trecut pe langa baza sportiva a echipei Ludogorets si tot inainte, spre Targoviste.

Drumul este nou, modernizat de 2 ani, foarte bine marcat si semnalizat, inclusiv noaptea putand fi strabatut in deplina siguranta. Deja incep sa-si faca aparitia denivelarile in asfalt, de la trecerile de pietoni, insa aproape toate sunt semnalizate si marcate (chiar daca marcajele s-au mai sters intre timp) asa ca in localitati mergeti regulamentar.

Dupa Omurtag, la urcare pe pasul Ticea, sunt segmente de drum proaspat asfaltate dar si 14km de drum decopertat, in lucru. Se merge bine, insa cand intri pe portiunile proaspat asfaltate, diferentele de nivel te zguduie bine, mai ales ca nu poti sa mergi nici ca mortul. Unde sunt parcate utilajele de asfaltat, se circula alternant, semaforizat. In Kotel. drumul este foarte prost, cocoasele de-abia se vad si mai mult trebuie sa circuli pe contrasens, pentru a ocoli gropile. Apoi nu mai sunt probleme, drumul este bun si foarte bun, partea proasta e ca drumul asta bun are cateodata o groapa, de-ti clantane dintii cand dai in ea. Exact ca la noi.

Dupa centura Yambol, urmeaza vreo 10 poate chiar 15 km de drum valurit, pana la Elhovo. Cu vreo 2 km inainte, cine doreste poate face un popas bun la o benzinarie no name (Terminal) dar nu pentru a alimenta, neparat, ci pentru a lua masa. Este vorba de o autoservire cu terasa, foarte curata, mancare proaspata si variata, bauturi alcoolice si racoritoare, cafea. Se poate plati si cu cardul.

Sper sa nu gresesc, dar "cocoasele" sunt: 1 în Manastirsko, 1 în Trapiste, 3 in Ticha, 3 in Kotel (cele mai rupte), 1 in Mokren, 1 în Zimnitsa si 2 pe centura Elhovo, una inainte si una dupa intersectia cu DN79. Pe traseu, am vazut doar o masina de control al vignetei aproape de Lesovo dar era si foarte dimineata.

Cu tot cu pauzele de rigoare, in principal pentru bebe, am ajuns la Lesovo la orele 10. La vama bulgareasca am trecut imediat (doar am prezentat pasapoartele si talonul masinii) insa coada a inceput deja din no mans land. Cativa ucrainieni s-au bagat in fata, dar politistii de frontiera bulgari i-au intors in rand. Timp de 3 ore am stat degeaba in soare, la 30 de grade Celsius, pentru ca la ultimul ghiseu din vama TR (cel la care te intreaba numele soferului) nu se intampla absolut nimic. Initial au fost deschise 2 linii de control, ulterior s-au suplimentat la 3 - intai controlul pasapoartelor si pasagerilor, apoi controlul vamal, ghiseul de control carte verde + talon + pasaport sofer si, ultimul, ghiseul de iesire din vama. Dupa 3 ore am inceput sa vociferam, din ce in ce mai multi, si in 10 minute s-a golit vama, la propriu.

Turcii construiesc o vama noua, peste tot sunt devieri si foarte mult praf. Nu am intrat in duty free decat pentru toaleta.

In continuare, am parcurs fara probleme cei 35 km pana la Edirne, apoi, la podul peste autostrada, am facut a doua varianta la dreapta pentru a intra pe autostrada spre Istanbul; mai departe, la nodul rutier am facut iar la dreapta, ocolind orasul si apoi la intersectia cu drumul expres D100 iar la dreapta, pentru a intra in oras. Am mers pana la mall-ul din centru - Erasta, am parcat la subsol, ne-am dezmortit un pic, am intrat in Migros pentru ape reci si sucuri - cateva bucati la 0.5 litri, pentru a le pastra reci in torpedo, am luat cate o cafea de la Starbucks - 9 lire un espresso, am schimbat bani la casa de schimb valutar - 6,45 lire / euro, am mers la toaleta si cam atat.

In jur de 14.30 ne-am pus la drum spre cazarea intermediara, pe drumul expres D100 si, mai apoi, de la Havsa, unde am facut dreapta, pe D550 / E87.

Drumurile in TR sunt foarte bine marcate si semnalizate; practic, chiar si fara navigatie, nu ai cum sa te pierzi, daca urmaresti atent indicatoarele. Spre deosebire de partea asiatica, unde gasesti benzinarii peste tot, pe partea europeana benzinariile sunt mai rare, cu atat mai mult cele cunoscute (Shell, Opet, Petrol Ofisi, Total, BP, Lukoil). Primele statii sunt la Edirne.

Am ocolit Uzunkopru, apoi Kesan, fara nicio problema, doar semafoare si atentie la radare, prin localitati. De la Kavakkoy am inceput sa vedem marea, in sfarsit, si am mers pe coasta trecand de Gelibolu (unde se poate traversa stramtoarea Dardanele spre Cardak sau Lapseki). Dupa Burhanli, drumul se restrange la o banda pe sens spre Eceabat (unde se poate lua ferryboat-ul spre Cannakale) si apoi se ingusta bine chiar in unele locuri, spre Kilitbahir (unde, de asemenea, se poate lua ferryboat spre Cannakale).

Oricum, la Gelibolu deja se vad insulele artificiale create pentru pilonii viitorului pod precum si utilajele si macaralele folosite. In mod similar, se construieste si langa Lapseki, asa ca in cativa ani vom traversa Dardanelele pe un pod nou nout.

Programul ferryboat-ului il studiasem anterior aici https://www.gdu.com.tr/ucret-tarifeleri si am trecut pe la Kilitbahir (tarif 51 TL). Cum am ajuns in port, a ajuns si ferry la cheu, asa ca in circa 25 minute am ajuns in Cannakale (10 minute imbarcarea plus vreo 15 minute traversarea propriu zisa). Aici am mers pe drumul principal de iesire din oras (pe la sensul giratoriu mare) si am alimentat la Shell: 6,40 lire / litru motorina V-Power.

Am trecut imediat de Kepez si dupa inca cativa kilometri, am intrat in Guzelyali, pentru a ne odihni la Troia Tusan Hotel****.

In dimineata urmatoare, pe la 10.30 ne-am urcat in masina, am intrat din nou pe drumul expres E87. Atentie la intersectiile semaforizate sau nu si in localitati. la radare. Pe partea asiatica controalele in trafic sunt mult mai dese si sunt efectuate atat de Politie (Polis) cat si de Jandarmerie (Jandarma). Sunt portiuni in care, de pe 2 benzi pe sens, te deviaza cu jaloane pana in parcare, pentru control. In cei 1500 km rulati in TR, am fost oprit doar o singura data de Politie, la intoarcere, insa cand au vazut ca am numar de inmatriculare strain, mi-au facut semn sa plec.

Revin, dupa Ayvacik urmeaza cei 14 km de drum prin munti, cu o banda pe sens, unde nu prea ai cum sa depasesti. Aici ajuta cat de cat navigatia, in sensul in care vezi dinainte cand urmeaza o portiune dreapta in care te poti baga in depasirea unui tir, de exemplu. Oricum, se lucreaza la un tunel, de fapt la 2 tuneluri - cate unul pe fiecare sens de mers - asa ca si aici in ceva timp vom merge tot pe drum expres.

Odata ce coboram in Kucukkuyu, o destinatie aleasa de multi conationali pentru noaptea intermediara ar care mie mi se pare cam indepartata, vom strabate cateva localitati de coasta foarte aglomerate, pentru ca pe marginea dreapta a drumului este plaja, sunt terase, beach-bar-uri, hoteluri, etc., cu trecerile de pietoni si aglomeratia de rigoare, in ciuda faptului ca se circula pe 3 benzi / sens.

La Tepekoy, pana la intrarea in Bergama, se face dreapta, urmandu-se indicatorul de Izmir si deja, dupa Aliaga, intram in zona metropolitana Izmir, cu aglomeratia de rigoare, chiar si duminica. Drumul este plin mai ales de vehicule de tonaj mare, dat fiind faptul ca in zona matropolitana se afla tot felul de uzine si combinate. Se transporta pe trailere inclusiv pale pentru turbinele eoliene...

Am oprit sa mancam in Buruncuk, pana in Menemen, la Novada Shopping Outlet. Am urcat la ultimul etaj, la Yusuf Kofteci si a fost mai greu pana ne-am prins ce si cum. Ne-a ajutat o clienta care vorbea limba engleza si care ne-a intermediat legatura cu ospatarita. Chestia este in felul urmator: ti se da o fisa cu toate felurile de mancare, apoi tu comanzi si ospatarita bifeaza pe fisa ce ai comandat si cate portii doresti. Ulterior, mancarea iti este adusa la masa si, mai mult, atunci cand pe langa tine trec ospatarii cu carucioarele cu deserturi, sa spunem, sau bauturi, te servesti direct si ei iti bifeaza pe fisa. La sfarsit, de duci cu fisa la casa si platesti. Pe noi ne-a costat masa de pranz 80 de lire si chiar am mancat bine.

Dupa Menemen, la noul nod rutier, se intra pe centura Izmir (free of charge) care, treptat-treptat, se aglomereaza pe toate cele 3 benzi pe sens. La penultimul nod rutier intensitatea traficului mai scade pentru ca, la ultimul nod, sa se circule normal, in regim de autostrada.

Eu va sfatuiesc sa circulati pe cat posibil pe banda 1, pentru ca este mai libera (turcii prefera sa circule pe benzile 2 si 3) si se merge mult mai bine chiar si fata de banda 3.

Dupa poarta de taxare, intram pe autostrada O31 Izmir - Aydin, unde viteza maxima legala este de 120 km / h. Cam la jumatatea autostrazii sunt benzinarii Shell, pe ambele sensuri, precum si un restaurant suspendat.

La iesirea de pe autostrada am oprit la PTT si am incarcat cardul HGS cu 20 de lire. Segmentul de autostrada Izmir - Aydin a costat 5 lire.

La nodul rutier de la Aydin am iesit prin dreapta si apoi am continuat pe D550 spre Cine - Yatagan - Mugla - apoi cei 8 km de coborare cu 10% panta si serpentine - si mai apoi am virat dreapta la Gokova. De aici, vazand indicatorul de Marmaris, nerabdarea este si mai mare si te astepti sa cobori dar... intai urci sa traversezi muntii si doar apoi cobori.

* * *

Dupa 10 nopti la Grand Tazici Club Turban*****, la orele 11.00 am iesit din parcarea hotelului, am reluat traseul descris mai sus pana la Yatagan pe D330, cand am facut stanga spre Bodrum, apoi dreapta spre si prin Milas pe D525, apoi am ocolit Didim, spre Soke. Drum expres, 2 benzi / sens si banda de urgenta, ceva criblura pusa proaspat.

Dupa cele 3 ore de probat prin outlet, luat masa si plimbat, am reintrat pe D525 pana la Gemenik unde am intrat din nou pe autostrada. Inainte am alimentat la Shell - 6.60 lire / litrul de motorina V-Power (in 10 zile s-a scumpit).

De aici, traseul a fost similar, deosebirea fiind la Cannakale, unde navigatia nu ne-a bagat prin oras ci ne-a indrumat inainte spre Lapseki. Spre deosebirea de coasta europeana, coasta asiatica are drum expres, cu 2 benzi pe sens. La Lapseki, am dat de 3-4 km coada de tiruri; mergem mai departe, inca 9 km pana la Cardak - aici numai 2 km de coada. Am stat 1 ora si probabil ca am fi stat si mai mult, daca pe cele 3 tursime nu ne scoteau din rand, pentru ca sa ocupe locurile din ferryboat (traversarea a costat 60 TL si a durat 20 minute). La orele 1.30 ne-am cazat la Hampton by Hilton Gallipoli****, in Gelibolu.

La 10.00 dimineata am plecat, am alimentat in Edirne, chiar inainte de intrarea pe centura / autostrada de la BP - 6,50 lire / litrul motorina premium, dar nu cred ca a fost cea mai buna alegere, pentru ca am avut consum cam mare.

Am stat 5 minute in vama TR si 25 minute in vama BG (pasapoarte + talon, control politie de frontiera, control vama, platit taxa dezinfectie 3 euro), apoi am facut popas la Terminal, unde am mancat (3 feluri 2 cu garnituri, 2 salate grecesti, 2 prajituri - 26,5 leva, platiti cu cardul), n-am avut probleme pe drum in BG in afara de diferentele alea la stratul de asfalt, pe unde se lucreaza, am mai luat cateva gropi si. in jur de ora 18.00, ni se lasa bariera in fata, pentru vreo 15 min., pentru ca se schimba tura la incasatul taxei de 2 euro la vama BG (am platit 4 leva).

Pe drumul de intoarcere am intalnit 6 echipaje mobile pentru verificare vignetei dar niciunul nu mi-a facut semnal de oprire.

La Giurgiu am stat 5 minute, apoi am evitat 2 radare pe DN si la ora 20.00 parcam in fata blocului, dupa aproape 2500 km si 13 zile.

Drum bun va ureaza black_mamba!

---

VIZUALIZĂRI: 8708 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI