Drumul spre Muntenegru si retur

TIPĂREȘTE

Deoarece nu am avut timp de concediu vara aceasta, ne-am hotarat ca la mijlocul lui septembrie sa fugim intr-un circuit in Balcani. Am mai fost o data in Serbia, Croatia si Slovenia si ne-a placut atat de mult incat am ramas cu sentimentul ca trebuie sa descoperim cate putin si din rest. Asa ca ne-am hotarat sa mergem cateva zile in Muntenegru, tara de care eram fascinati dupa ce am inceput sa o descoperim pe Internet.

Am plecat din Iasi, pe traseul Bacau-Ploiesti-Pitesti-Craiova-Drobeta, realizat in 13 ore cu cateva mici pauze de tigara. Aceasta parte ni s-a parut cea mai grea, si la venire si la plecare, traversarea tarii. Am poposit la niste prieteni dupa care am plecat spre Zlatibor, unde aveam prima cazare rezervata. Am ales frumoasa varianta pe malul Dunarii in sus, spre Veliko Gradiste, traseu care ne-a dus pe autostrada. Privelistea depe malul Dunarii este mirifica, dar necesita atentie pentru ca se desprind pietre de pe versanti in anumite locuri (noi am luat una din plin, dar fara pagube, din fericire). Apoi am urmat traseul Kragujevac –Cacak-Uzice-Zlatibor. Zona de munte a Serbiei este impresionanta, la fel ca si orasul Zlatibor, orasel cochet cu tot ce trebuie unui oras de munte. Ne-au impresionat in zona, la fel ca si in Muntenegru casele cocotate pe munti, tot ne intrebam cum ajung oamenii aia acolo. Daca va cazati in Zlatibor, faceti musai o plimbare pana la Dvrengrad-orasul de lemn a lui Emir Kusturica, aflat in Mokra Gora, la aprox. 35 km. Merita!!

Din Zlatibor, ne-am pregatit pentru ce era mai greu-traversarea Muntenegrului catre Budva, traseu de dificultatea caruia foarte multi s-au plans, din ceea ce citisem pana atunci. Si intr-adevar nu a fost usor, foarte multe curbe, drum ingust dar in schimb a compensat frumusetea. Ne-a placut atat de mult incat ne-a facut sa nu ne grabim si sa savuram tot ceea ce vedeam in fata. Am plecat din Zlatibor la 8.00 si am ajuns in Budva la 16.00. Am vrut neaparat sa vedem Podul Durdevica (foarte impresionant) asa ca am intrat in tara pe la Pijevlja, iar dupa pod am luat-o stanga prin canion catre Mojkovac. Aceasta portiune am inteles ca este putin mai grea (noi am vrut neaparat sa trecem prin canion), intr-adevar sunt multe curbe, drum ingust, dar nu este foarte circulat. De aici drumul cunoscut catre Podgorica si apoi Budva, doar cu munti, hauri, privelisti ce-ti taiau rasuflarea si din ce in ce mai stancos pe masura ce te indreptai spre mare. Am intalnit pe traseu si locul unde s-a rasturnat in 2013 autocarul cu turisti romani, unde autoritatile muntenegrene au ridicat un mic moment in multumirea celora care au ajutat la momentul accidentului, lucru care pe moment ne-a mai taiat din buna dispozitie si entuziasmul cu care calatoream. Inainte sa ajungi in Budva cobori efectiv muntele, este extraordinara privelistea cu marea.

Dupa ce ne-am bucurat cateva zile de soare si mare in Budva (am fost plecati doar intr-o mica plimbare pana la Sveti Stefan), am pornit spre Golful Kotor, pe care nu aveam cum sa-l ratam. Am ales traseul prin tunelul Vrmac, astfel drumul scurtandu-se la 20 km. Aici ne-am bucurat de 2 zile linistite bucurandu-ne din plin de privelistea minunata asupra golfului. Deoarece sunt mai aventurosi de fel, ne-am horatat sa vizitam si Mausoleul Njegusi de pe muntele Lovcen. Traseul din Kotor are o dificultate destul de ridicata, dar privelistea este spectaculoasa. Voi detalia intr-un review separat, la fel voi face si pentru celelalte locatii.

Din Kotor am pornit spre una din destinatiile pe care le-am asteptat cel mai mult sa le vedem si anume Perla Adriaticii, Dubrovnik, aflat destul de aproape, la aproximativ 90 km. Am inconjurat golful prin Perast – Risan, deoarece am stat mai mult in Kotor si ne-am dorit sa vedem si celelate mici sate de pe malul golfului. Mai exista si varianta sa treceti cu bacul in Lepetane, dar daca nu ati mai fost pe aici, eu zic sa faceti un ocol pentru ca privelistea asupra golfului este foarte frumoasa si micile sate sunt impresionante.

Dubrovnikul ne-a lasat fara cuvine de cum l-am zarit in zare. Desi am avut rezervate doar cateva ore pentru acest minunat orasel, din care mult timp le-am petrecut cautand parcare, totul a fost la superlativ, demonstrand ca este intr-adevar una din destinatiile cele mai cautate din Europa.

Pentru intoarcerea spre tara, ne-am hotarat sa nu mai urmam acelasi traseu si am ales sa ne intoarcem prin Bosnia. Desi initial nici prin cap nu ne-a trecut sa ne intoarcem pe aceasta varianta, dupa ce am studiat putin mi-am dat seama ca nu trebuie sa ratam traversarea Bosniei, si aveam sa ne convingem ca s-a meritat din plin. Initial gps-ul ne-a indicat traseul din Dubrovnik pe malul Adriaticii cu iesire din Croatia la Metkovic, acest traseu presupand sa stam de 3 ori la vama. Ne-am zis ca nu are rost sa intram din nou in Croatia, dupa ce am ajuns in Neum (staiune sarbeasca pe malul Adriaticii), si am luat-o spre dreapta spre Hutovo-Bajovci-Visici-Mostar. Nu a fost cea mai inspirita alegere, pentru ca drumul este foarte ingust desi fara gropi, si este pustietate, chiar ne-am ratacit putin la un moment dat, noroc ca era ziua. Pana la urma am ajuns la Visici si de aici totul s-a schimbat, drum extraordinar de bun si au inceput sa apara si casele. Noi ne-am oprit o seara in Mostar, ne-a placiut maxim, era altceva fata de ceea ce am vazut pana atunci. Am facut multe cumparaturi aici in celebrul bazar, preturile fiind foarte mici. Am ramas impresionati de urmele razboiului, cel putin in zona podului multe cladiri bombardate.

De aici am luat-o drum intins spre casa, urmatoarea cazare fiind la rude in Timisoara. Am plecat din Mostar la 11. am si am ajuns la granita cu Romania la Vrsac pe la 12 p. m. Am urmat traseul- Mostar-Sarajevo-Sokolac-Vlasenica-Zvornik-Loznik-Ruma (am intrat pe autostrada) -Belgrad-Vrsac –Timisoara.

Din Mostar pana la in Sarajevo am mers pe malul Neretvei, cea mai frumoasa apa curgatoare pe care am vazut-o pana acum, de o culoare absolut magnifica, un traseu cu drumuri foarte bune si peisaj extraordinar. Am facut un mic popas in Sarajevo, am mers cu fetita putin intr-un mall sa se joace la un loc de joaca sa se dezmorteasca. Orasul este mare, arata mai bine decat ne-am asteptat vand in vedere ce s-a intamplat in timpul razboiului. Dupa Sarajevo am mers contrar GPS-ului, ne-am facut noi traseul spre trecerea de frontiera de la Zvornik, o zona diferita a Bosniei pe care am vazut-o pana atunci. Daca pana atunci relieful era stancos, de aici a ainceput sa apara verdele, o zona foarte asemanatoare cu Bucovina noastra, de iti era mai mare dragul sa calatoresti pe acolo.

Restul drumului am mers drum intins, vremea se racise déjà, si am mai facut doar popasuri sa mancam sau sa se joace fata. In total am facut aproximativ 3200 kilometri, fara nici un fel de evenimente neplacute, drumuri bune si foarte bune, desi in unele zone inguste. La toate trecerile de frontiera nu am stat mai mult de 10 minute si nu am fost controlati.

In concluzie aceasta zona merita descoperita, in Muntenegru se face face inca turism de calitate cu bani putini, nu ocoliti Bosnia daca ajungeti in Balcani, aceasta tara incearca sa si promoveze locurile dpdv touristic si chiar are ce oferi, Mostarul cu vechiul lui pod este un must-see. De asemenea, nu va feriti de litoralul muntenegrean, si da, plaja este cu pietre dar daca o sa cautati gasiti si plaje cu nisip. Noi am cheltuit pe mancare (am mancat rar la restaurant, ne-am gatit noi sau am cumparat mancare), cazare (cam 22-25 euro cazare cu parcare, wi-fi si chicineta) si combustibil destul de putin (cam 500 de euro total), la care se adauga suveniruri si altele, a meritat din plin. Nu ocoliti Balcanii, sunt relativ aproape, preturile sunt mici si conditiile peste Romania!!

---

VIZUALIZĂRI: 8603 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI