București - Edirne (TR) - retur / Iunie-Iulie 2026

TIPĂREȘTE

Drumul spre Kușadası – Vara 2026

Salutare! Nu am mai fost activ pe aici de ceva vreme, așa că mă simt dator cu niște informații actualizate. În ultima perioadă nu am mai vizitat nimic memorabil, ci doar am reluat câteva locuri din România despre care am mai scris în trecut, așa că nu avea rost să revin asupra lor. A venit însă, în sfârșit, concediul mult așteptat din vara aceasta și, așa cum v-am obișnuit, încep cu povestea drumului.

După atâtea drumuri în Turcia ai spune că nu prea mai ai ce să scrii. Totuși, situația este dinamică: anumite lucruri se schimbă, apar taxe noi, se modifică procedurile sau infrastructura, iar pentru cei aflați la primul drum, dar chiar și pentru cei mai experimentați, cred că un update anual nu strică niciodată.

Referitor la traseu, de data aceasta nu prea mai aveam emoții. Dacă stau să compar cu prima plecare în Turcia... pfuai, câte nopți nedormite am avut atunci! Mă simțeam ca înaintea unui examen. Încercam să pregătesc totul astfel încât necunoscutele să fie cât mai puține.

Acum nici măcar nu m-am mai stresat. HGS-ul îl aveam deja, trebuia doar să îl încarc.

Am folosit linkul: acesta

Am introdus seria pașaportului cu care am cumpărat prima dată HGS-ul (deși acel pașaport este acum expirat), apoi suma dorită.

La momentul respectiv, costurile (cu tot cu pod) erau următoarele:

O6 – Kavakköy – Podul 1915 Çanakkale: 1.125 TL (HGS / card / numerar)

O33 – Çandarlı Liman – Menemen: 205 TL (HGS / card / numerar)

O31 – Işıkkent – Germencik: 73 TL (doar HGS)

TOTAL: 1.403 TL

Totuși, am încărcat HGS-ul doar pentru autostrăzi, nu și pentru traversarea podului. De ce? Veți vedea puțin mai jos.

Am mai cumpărat online și taxa pentru Podul Giurgiu–Ruse, deoarece de curând a fost implementată și la noi această posibilitate.

Link: aici

Există și posibilitatea achitării online pentru sensul Bulgaria → România aici

Personal însă nu vă recomand această variantă. Deși există un ghișeu dedicat, este foarte aglomerat, iar citirea plății nu pare să se facă automat. București – EdirneAm plecat la drum pe 20 iunie, undeva pe la ora 05:30.

În aproximativ o oră am ajuns la porțile de taxare pentru Podul Giurgiu–Ruse.

Trebuie să spun că organizarea este foarte bună. Toate culoarele sunt recent și bine marcate, iar banda destinată celor care au plătit online este foarte bine semnalizată.

Deși era deja în jurul orei 06:00 și se adunaseră destule mașini, am trecut în doar câteva minute. Un angajat îi direcționa pe cei care plătiseră online, îi întreba dacă taxa este achitată, iar bariera se ridica automat după citirea numărului de înmatriculare. BulgariaDrumul prin Bulgaria... îl știți deja. Cu bune, dar mai ales cu rele.

Am întâlnit destul de multe echipaje pe traseu, atât de la Poliția Rutieră (cu radare), cât și de la BG Toll.

Am cumpărat două viniete de o zi, deoarece ieșea mai ieftin decât o vinietă săptămânală. Cu cea de o săptămână nu ne încadram, iar cea lunară era prea scumpă.

De ce să plătesc o lună întreagă dacă eu folosesc drumurile doar două zile? Vinietă de o zi: 4,09 euroTotal dus–întors: 8,18 euroÎn schimb, trebuie să recunosc că bulgarii au mai modernizat anumite porțiuni de drum, în special sectorul Elhovo – Lesovo, care înainte era plin de denivelări.

Este ceva mai bine acum, dar sincer aș plăti fără probleme mai mult dacă aș avea o autostradă pe care să traversez Bulgaria rapid.

Pe traseul Razgrad – Târgoviște – Omurtag – Kotel – Elhovo – Lesovo sunt aproximativ 300 km. Pe autostradă i-ai parcurge în două ore, însă acum, respectând limitele legale și cu câteva opriri, durează aproape cinci ore.

Probabil, deocamdată, rămâne doar un vis. Vama BG-TRÎn jurul orei 11:30 am ajuns la vama bulgară.

Controlul pașapoartelor a mers foarte repede și în mai puțin de zece minute eram deja între cele două puncte de frontieră.

La primul control al turcilor am ajuns în jurul orei 11:40 și am trecut destul de repede.

Ne-am așezat apoi la coadă pentru al doilea control. Erau deschise trei benzi, fiecare cu aproximativ 10-15 mașini. Aici lucrurile mergeau vizibil mai greu, însă în jurul prânzului terminaserăm atât verificarea documentelor, cât și controlul sumar al bagajelor. Cum împărțisem drumul în două etape, prima oprire era la Edirne, unde urma să rămânem peste noapte.

Am ales două cazări intermediare atât la dus, cât și la întors, deoarece Bulgaria este destul de obositoare de traversat și, cum nu ne grăbea nimeni, am preferat să transformăm și drumul într-o parte a concediului.

După aproximativ o oră, urmând drumul D535, am ajuns în Edirne. Un lucru care mi-a atras atenția a fost coloana de TIR-uri la ieșirea din Turcia spre Bulgaria. Coada avea aproximativ 20-25 km. Numai șofer de TIR să nu fii... Edirne – AyvalıkPentru a doua cazare intermediară am ales zona Ayvalık.

Aveau să fie aproximativ 400 km, adică în jur de cinci ore de mers fără opriri. Noi însă oprim destul de des, chiar și pentru 5-10 minute, așa că durata reală este ceva mai mare.

Revenind la traversarea Dardanelelor... Așa cum spuneam mai sus, nu încărcasem HGS-ul și pentru Podul 1915 Çanakkale, deoarece aveam în plan să traversăm cu ferry-ul, lucru pe care nu îl făcusem niciodată.

Prima dată când am mers cu mașina în Turcia, podul tocmai fusese inaugurat, așa că nu avusesem ocazia să folosim ferry-ul. Cum în ziua respectivă nu mai aveam foarte mult de condus și nici vămi de trecut, am zis: de ce nu? Pe grupuri și pe rețelele sociale există mereu discuții pe tema asta. Unii spun că nu are rost să pierzi timpul cu ferry-ul când podul se traversează în 4-5 minute.

Alții spun exact invers: că este o ocazie bună să cobori din mașină și să te relaxezi puțin după atâtea ore de condus. Până la urmă, fiecare traversează cum consideră că este mai bine.

Din zona Kavakköy nu am mai urmat autostrada O6 spre pod, ci am mers pe E87 spre Kilitbahir, de unde urma să luăm ferry-ul către Çanakkale. Pe traseu am trecut prin cele patru tuneluri moderne construite între Eceabat și Kilitbahir pentru fluidizarea traficului spre punctul de îmbarcare.

Ajunși la ferry, am plătit 680 TL pentru autoturism. Nu se plătește separat pentru persoane, ca în Grecia. Plata se poate face atât cu cardul, cât și numerar. Traversarea propriu-zisă durează aproximativ zece minute, însă noi am ajuns exact când ferry-ul venea din sens opus și am așteptat aproximativ 30-40 de minute până la următoarea plecare.

Mi-a plăcut faptul că, spre deosebire de ferry-ul spre Thassos, unde mașinile sunt înghesuite la câțiva centimetri una de alta, aici existau patru culoare bine delimitate și suficient spațiu încât să poți deschide liniștit ușile. Per total, între așteptare și traversare, experiența a durat aproape o oră.

Mi-a plăcut și mă bucur că am încercat-o. La întoarcere însă... am mers pe pod. 😄

Mai departe am urmat traseul clasic spre coastă, am trecut prin celebrele tuneluri Assos și Troya și am ajuns după prânz în Ayvalık, unde ne-am cazat la Sozer Hotel. A treia zi am parcurs traseul Ayvalık – Kușadası.

A fost cea mai scurtă etapă: aproximativ 250 km, adică în jur de trei ore de mers, o bună parte pe autostrada O33. După ce am ajuns la resort, mașina a rămas parcată timp de nouă zile. Urma, bineînțeles, drumul de întoarcere... Edirne – București

Ultima zi de concediu a fost dedicată drumului spre casă. Pentru ieșirea din Turcia am ales Vama Pazarkule. De ce? În primul rând, speram să fie mai puțin aglomerată, iar în al doilea rând voiam să evităm controlul bagajelor făcut de vameșii bulgari. Nu aveam foarte multe cumpărături, însă sincer ne cam săturaserăm de atitudinea unora dintre ei.

Vama turcească Pazarkule este legată direct de Vama Kastanies din Grecia, așa că am ieșit din Turcia în Grecia, nu direct în Bulgaria.

Am plecat de la benzinăria Shell din Edirne în jurul orei 08:00, după ce am făcut plinul atât la GPL, cât și la benzină. La acel moment, benzina și motorina costau între 55 și 65 TL/litru, în funcție de stație, iar GPL-ul între 27 și 33 TL/litru. După aproximativ 15 minute am ajuns la vamă, traversând podul Kunde SK, care duce direct în punctul de frontieră.

Știam că vama este nouă și modernizată. La prima vedere se vede doar poarta de acces, cu un ghișeu și două rânduri de mașini. La acel prim ghișeu nu era însă nimeni. După ce am intrat în zona de control, am observat că din cele trei porți erau deschise doar două. La 08:45 am ajuns la controlul pașapoartelor, așadar aproximativ 30 de minute de la sosirea în vamă.

Din punctul meu de vedere, fluxul de trafic nu este organizat prea bine. Din două sau chiar trei benzi, dacă ar fi toate deschise, toate mașinile sunt obligate să se încadreze pe o singură bandă înainte de ultimul ghișeu, unde, teoretic, se verifică actele mașinii. În cazul nostru doar au rostit numele proprietarului și ne-au făcut semn să trecem. Tot aici am mai pierdut aproximativ 15 minute.

La ora 09:00 ieșisem deja din Turcia și intraserăm în zona neutră dintre cele două state.

Față de acum 2-3 ani, când în această zonă erau militari înarmați, acum nu mai era nimeni. Am trecut cu mașina printr-o groapă cu apă, după care autoturismul a fost dezinfectat manual cu un pulverizator. Un angajat grec a notat ceva pe o foaie, probabil numărul de înmatriculare. Totul a durat aproximativ un minut și nu am plătit nimic.

Am mai mers aproximativ 300-400 de metri pe un drum mărginit de vegetație și am ajuns la coada pentru Vama Kastanies. Sincer, zona arată destul de neîngrijită, cu multă vegetație și buruieni. Am așteptat aproximativ 40 de minute. Era deschis un singur ghișeu, însă chiar când am ajuns noi s-a deschis și al doilea. Au verificat pașapoartele și ne-au făcut semn să plecăm.

Doar că... după câțiva metri, surpriză! Un vameș grec ne-a tras pe dreapta pentru controlul bagajelor. Am deschis portbagajul, ne-a întrebat dacă avem țigări sau alcool, s-a uitat într-o pungă și ne-a urat drum bun. Tot controlul a durat mai puțin de un minut.

Drumul prin Grecia are aproximativ 30-33 km și se parcurge în mai puțin de 30 de minute, pe E85. Am ajuns la fosta vamă grecească, unde nu mai era nici urmă de polițist. Am oprit la duty-free-ul grecesc. Sincer, părea mai degrabă un fost magazin alimentar transformat în duty-free. Prețurile ni s-au părut destul de mari, așa că am cumpărat doar o apă.

Pe partea bulgară ne-au făcut semn să oprim două polițiste. Prima reacție a fost:

„Pfff... am ocolit atâția kilometri și tot prindem control...”

Am deschis geamurile din spate, s-au uitat în mașină și ne-au făcut imediat semn să plecăm. Nu au verificat pașapoartele, nu au controlat bagajele și nu au cerut niciun document.

Am oprit apoi la duty-free-ul bulgăresc, care era mult mai bine aprovizionat. Am cumpărat două sticle de alcool aflate la ofertă, în jur de 11-12 euro/sticlă. Erau foarte multe sortimente, inclusiv ediții speciale și pachete cadou cu pahare.

Mai departe am urmat traseul recomandat de Waze, care ne-a dus pe autostrada A4. Din păcate, autostrada nu este într-o stare prea bună. Sunt multe denivelări, asfaltul este destul de degradat, iar pe alocuri se lucrează la reabilitare. La un moment dat Waze ne indica drum închis. Am încercat să ocolim, însă toate variantele ne întorceau în același loc. Am continuat și am constatat că era doar asfalt proaspăt turnat, fără muncitori în zonă, iar circulația se desfășura fără probleme.

Am făcut apoi dreapta spre Stara Zagora, am continuat prin Yagoda, apoi stânga spre Gurkovo și mai departe către nord. Traficul a fost surprinzător de lejer. Am întâlnit foarte puține TIR-uri, iar drumul nu era deloc aglomerat. Evident, pe măsură ce ne apropiam de Ruse, traficul a început să se intensifice. Un minus al acestui traseu este lipsa benzinăriilor mari. Am întâlnit în principal stații locale, fără prea multe facilități. Practic, nu prea aveai unde să oprești pentru o toaletă decentă sau pentru ceva de mâncare.

Abia după Veliko Târnovo, în zona Polikraishte, am găsit un OMV. Era plin de români și se vorbea aproape numai românește. Aici am găsit toalete curate, apă rece, cafea și sandwich-uri calde, deși destul de scumpe, aproximativ 5-6 euro. La 16:24 eram deja în Ruse, unde coada începea încă din sensul giratoriu din apropierea punctului de frontieră.

La 16:29 am intrat în coloana pentru plata taxei de pod. Deși toate cele șase ghișee erau deschise, înaintarea era foarte lentă. Chiar dacă taxa pentru partea bulgară poate fi plătită online, nu există o bandă automată dedicată, așa că ajungi să stai la aceeași coadă ca toată lumea.

După aproximativ 15 minute am trecut de taxare (2 euro), am intrat pe Podul Giurgiu–Ruse, care este acum complet reparat, iar circulația se desfășoară în condiții normale. Pe partea românească erau câteva echipaje de poliție, însă nu ne-a oprit nimeni.

În concluzie, traseul prin Pazarkule – Kastanies ni s-a părut o alternativă bună dacă doriți să evitați aglomerația din Kapıkule și, mai ales, controalele amănunțite ale bagajelor făcute uneori de partea bulgară. Nu este neapărat mai rapid, însă pentru noi a fost o experiență interesantă și, cel mai probabil, îl vom mai folosi și în viitor.

Benzina și motorina de la 55 la 63 de lire/litru. Gazul (GPL) de la 27 la 33 de lire/litru. La bulgari benzina/motorina 1,4... 1,5 Euro/Litru iar gazul 62... 65 de cenți/litru.

Cam astea ar fi informațiile legate de drumul cu mașina spre Kușadasi și înapoi acasă.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 56 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI