Bucuresti - Kusadasi si retur / Partea I: Bucuresti – Hamzabeyli

TIPĂREȘTE

In cele ce urmeaza vreau sa descriu traseul pe care l-am facut cu masina de la Bucuresti la Kusadasi, ajutat de GPS si harti, asa cum mi-as fi dorit eu sa gasesc informatiile pe net, pentru ca din pacate ceea ce am gasit a fost destul de lacunar.

Povestirea va fi impartita in doua fragmente, primul despre traseul propru zis si al doilea cu impresii despre traseu.

Traseul prin Bulgaria a fost bun, cu exceptii in apropierea localitatilor si unele portiuni de drum. Traseul in Turcia a fost foarte bun, cu exceptia ocolirii de la Edirne si a portiunilor de drum unde se executa lucrari.

In Bulgaria si Turcia am pus benzina numai de la statii cu nume cunoscut: Lukoil in Bulgaria si Shell in Turcia. Aproape tot drumul din Bucuresti pana la Edirne a plouat si a fost racoare, vreme numai buna de mers cu masina.

Traseul propriu zis

Romania: Bucuresti – Giurgiu (70 km)

Bulgaria: Ruse (Pyce) – Tsar Kaloyan (Цap Kaлoян) – Razgrad (Разград) – Targovishte (Tърговищте) – Omurtag (Омуртаг) – Kotel (Котел) – Yambol (Ямбол) – Elhovo (Елхово) – Lesovo (310 km)

Turcia: Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Kilitbahir – Çanakkale – Ezine – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalik – Menemen – Izmir – Selçuk – Kusadasi (706 km)

Distanta: 70 km pana la Giurgiu; 380 km pana la Hamzabeyli; 756 km pana la Küçukkuyu; 1. 086 km pana la Kusadasi, hotel Batihan. Total parcurs: 2. 290 km.

Durata parcurs in prima zi: ora 5. 05 plecare de acasa; 5. 25 iesire din Bucuresti; 6. 40 trecem podul spre Bulgaria; 11. 30 frontiera bulgaro-turca; 16. 30 Çanakkale; aprox. 18. 30 Küçukkuyu, hotel (total parcurs = 13. 25 ore)

Durata parcurs in a doua zi: aprox. 9. 30 plecare de la Küçukkuyu; aprox. 14. 00 sosire la Kusadasi, hotel Batihan (total = 4. 30 ore)

Consum benzina: 48 l/756 km pana la Küçukkuyu; 6, 3 l/100 km pana la Küçukkuyu; 6, 5 l/100 km pana la destinatie; 6, 7 l/100 km pana la intoarcerea acasa. Total benzina consumata = 155 litri.

Pret mediu benzina: Romania – 5, 4 lei/litru; Bulgaria – 2, 1 leva/litru; Turcia – 3, 7 lire/litru

Viteza medie: 70 km/h

Cu o zi inainte de plecare am pus benzina, dar fara sa „inghesui” prea multa benzina, pentru ca stiam ca acest lucru il voi face la Giurgiu, inainte sa intru in Bulgaria. Asa ca am pus de suma fixa, circa 37 litri, din care am consumat cam 5 litri pana la Giurgiu, inclusiv cateva drumuri in ziua dinaintea plecarii. Rezervorul era destul de gol, indicatorul de la bord fiind deja rosu.

De ceva vreme, cand plec in concediu pun numai benzina din cea mai buna, chiar daca este foarte scumpa. Cu atat mai mult cu cat in tari ca Bulgaria si Turcia nu poti avea multa incredere in calitatea carburantului.

Asa am pus in Bulgaria benzina de la Lukoil iar in Turcia doar de la Shell.

Inainte de plecare am citit pe forumuri ca nu prea gasesti benzinarii in Turcia, dar pe traseul pe care l-am parcurs am gasit chiar foarte multe benzinarii.

Dupa ce intri in Turcia pana in regiunea Edirne gasesti, pe langa benzinariile marca turceasca (pe care nu le recomand decat in caz de maxima urgenta si atunci doar pentru circa 10 litri pana la o benzinarie mai buna), benzinarii OMV, BP si Shell.

Cum cobori spre Çanakkale si pana la Kusadasi, gasesti destule benzinarii Shell, aceasta fiind singura marca internationala.

Cat priveste pretul, la Shell pretul benzinei este mediu, dar difera intre statii si mai ales pe autostrada, unde pretul este mai mare cu circa15-20 kuruş.

Iesirea din Bucuresti am facut-o din Soseaua Giurgiului prin Piata Progresul si apoi inspre Jilava, cu intrare pe DN 5. De fapt DN 5 incepe cu kilometrul 0 din Piata Sf. Gheorghe, denumirea actuala fiind Piata Roma.

DN 5 este in stare foarte buna.

La Adunatii Copaceni, din sensul giratoriu, mergeti pe drumul care se face spre dreapta, cel cu doua benzi pe sens, separate, care seamana cu o autostrada, aceasta fiind de fapt o varianta de ocolire a localitatii. Celalalt drum, mai mic, respectiv drumul vechi, va duce prin localitate.

Dupa ce treceti de Daia veti vedea un indicator spre stanga pentru Oinacu si punctul de frontiera Giurgiu-Ruse, cu banda separata pentru stanga. Acest drum a fost partial refacut si partial facut drum nou, in urma cu cativa ani, special pentru camioane, evitandu-se astfel intrarea camioanelor in Giurgiu.

Pentru ca drumul trece totusi prin comuna Oinacu si nu are o latime prea mare, va recomand sa mergeti inainte spre Giurgiu.

Intrarea in Giurgiu este pe 4 benzi, cate doua pe fiecare sens, cu stalpi de iluminat. Cand ajungeti la primul sens giratoriu la care drumul principal este pe directia inainte, faceti la stanga catre motelul Prietenia, pe drumul vechi de iesire din Romania.

Drumul merge paralel cu calea ferata. Treceti de motelul Prietenia pe partea stanga si drept in fata vedeti cateva cladiri si bariere. Aceasta este vechiul punct rutier de frontiera de la Giurgiu.

(in aceasta zona, paralel cu motelul, se facea cu ani urma o parte din controlul de frontiera si se plateau taxele de iesire din tara, printre care taxa de pod. )

Aici drumul se bifurca spre dreapta, peste calea ferata cu bariera, catre oras si spre stanga, printr-un cartier de case de la marginea orasului, catre frontiera.

Dupa ce treceti de case, drumul face la dreapta si ajungeti la un sens giratoriu, unde din stanga vine drumul despre care v-am spus mai sus, dinspre Oinacu (acea varianta de ocolire pentru camioane) iar la dreapta se face drumul catre punctul de frontiera. De fapt se si vad cladirile din punctul de frontiera pe directia fata-dreapta.

Dupa circa 150-200 metri, aveti pe stanga benzinaria Petrom si pe dreapta ghisee pentru asigurari de sanatate si masina.

De aici puteti face plinul cu carburant si evitati astfel neincrederea in benzina bulgareasca.

Peste cei aproximativ 32 de litri am mai pus inca pe atat, adica am iesit din Romania cu circa 65 de litri de benzina.

Atentie: benzinaria nu este pe drumul de iesire din tara. Pentru iesirea din tara reveniti pe drumul si directia pe care ati venit si mai mergeti circa 100 metri, unde in fata se vede un pasaj pe sub calea ferata si drumul va duce in oras. Drumul nostru continua spre stanga, fara a intra prin pasaj.

Apoi mergeti circa 200 metri si faceti iar stanga pentru inca circa 300 metri. Urmati indicatoarele spre dreapta si iar dreapta si ajungeti la punctul de taxare pentru taxa de pod.

Aici trebuie sa va incadrati pe una din primele 3 benzi din stanga, intrucat celelalte sunt pentru camioane.

Atentie ca odata cu plata taxei de pod se poate verifica si valabilitatea rovinietei, asa ca va recomand sa o aveti lipita in parbriz. Nu este necesar bonul fiscal pentru plata rovinietei.

(dupa cum stiti, plata rovinietei se face doar pentru drumurile nationale si autostrazi. Controlul de aici nu este amplasat pe drum national ci pe un drum care apartine Consiliului Local Giurgiu, asa ca orice amenda data aici pentru lipsa rovinietei poate fi contestata si castigata in instanta. )

Drumul pe pod la iesirea din Romania este destul de bun, cu exceptia rosturilor de la pod unde va recomand sa mergeti cu atentie.

Dupa ce treceti podul si intrati in Bulgaria camioanele fac imediat dreapta, iar turismele merg ceva mai in fata. Sa stiti ca benzile pentru turisme si camioane sunt complet separate.

Controlul de frontiera este foarte usor, se prezinta cartile de identitate sau pasapoartele. Daca aveti copii in masina, politistul trebuie sa-i vada.

(nu trebuie neaparat sa aveti pasaport separat pentru copii daca ii aveti trecuti pe unul din pasapoartele voastre iar valabilitatea este de cel putin inca 6 luni de cand iesiti din tara).

Am intrat in Bulgaria. De la ghiseul de viniete ne-a spus sa mergem la „peco”, pentru ei asta insemnand la benzinaria care este peste drum de punctul de frontiera. Sa NU faceti acest lucru.

Noi am mers mai departe fara vinieta pentru ca aceasta nu este obligatorie pe drumul care duce in Ruse si nici in Ruse.

Cu ochii dupa o benzinarie cu nume cunoscut, am lasat GPS-ul mut si ne-am continuat drumul, fara sa ne dam seama ca am trecut de pasajul pe sub care trebuia sa trecem si sa mergem spre stanga, in directia Varna.

Si asa am ajuns la o benzinarie Shell pe directia Bjala sau Sofia. Aici am cumparat vinieta pentru 7 zile, intrucat nu ne-a vandut 2 pentru perioade diferite iar una pentru o luna nu renta la bani.

Acest ocol a fost pana la urma benefic pentru a trece de orasul Ruse, pentru ca GPS-ul ne-a indrumat pe un drum care a practic a ocolit orasul.

De la Shell mergeti circa 600 de metri pana la primul scuar unde intoarceti si mergeti circa 800-1. 000 de metri, adica lasati in urma benzinaria de care v-am spus. (Vezi foto incarcata cu imaginea din Google Earth si traseul desenat)

Verificand pe Google Earth, se vede foarte bine drumul, scuarul (cu circa 100 metri inaintea unui pasaj peste drumul pe care mergeti) si drumul spre dreapta care ocoleste orasul, care se numeste „Gotse Delchev”. Strada este foarte buna la inceput, asfaltata, dupa care se ingusteaza si apoi asfaltul se transforma in piatra cubica, dar nu este nici un semafor.

Se poate si pe traseul punctat (v. Foto), dar drumul este prost.

Dupa ce am iesit din Ruse (Pyce) ne-am indreptat catre Tsar Kaloyan (Цap Kaлoян) si apoi catre Razgrad (Разград).

La Razgrad am facut dreapta la primul indicator si drumul a fost prost. Cred ca era drumul pentru camioane. La intoarcere mi-am dat seama ca se putea ocoli orasul pe un drum mai bun, astfel: treceti de primul indicator si faceti dreapta la urmatorul, apoi urmati indicatoarele catre Targovishte (Tърговищте).

La Targovishte am mers asa cum aratau indicatoarele, cu intrare pe un drum de centura apoi putin prin oras.

Omurtag (Омуртаг) a fost urmatoarea localitate, dar nu intrati. Urmati drumul principal in directia Kotel (Котел) sau Yambol (Ямбол).

(ca regula generala, in apropierea localitatilor si pe centurile de ocolire, drumurile sunt destul de proaste).

Drumul de la Omurtag la Kotel si apoi la Yambol este un drum de munte, cu multe declivitati si destul de ingust.

Dupa Kotel spre Yambol veti vedea indicator catre Sliven (Сливен) si alte directii care va pot induce in eroare. Nu mergeti in aceasta directie.

Atentie: nu veti gasi indicatoare care sa va indrume catre punctul de frontiera Lesovo, destinatia noastra din Bulgaria.

La Yambol eram in dilema. Deja ne adunasem vreo 7-8 masini romanesti, cu destinatia clara de a intra in Turcia.

Drumul se bifurca iar harta noastra ne arata sa mergem inainte si asa am facut. Cateva masini din fata noastra si cele din spate au virat la stanga.

Nu stiu cine a gresit, dar stiu ca cei cativa kilometri pe care i-am parcurs au fost foarte prosti, iar la capatul lor, in spatele meu, veneau si celelalte masini.

Deci, la intrarea in Yambol am mers pe directia inainte, apoi la urmatoarea mare intersectie am mers tot inainte, cu toate ca exista un indicator spre dreapta catre Edirne.

Daca as mai parcurge inca o data acest traseu, as merge pe acea ruta ocolitoare, asa cum se vede din harta (v. foto).

A urmat apoi Elhovo (Елхово) dupa care o intersectie mare care iti indica catre dreapta si inainte drumul spre Edirne.

Noi am urmarit harta si am mers inainte.

Drumul a fost foarte bun. GPS-ul meu deja era pe camp, nefiind actualizat de vreo doi ani. Deci in circa doi ani bulgarii facusera un drum nou foarte bun care lega Bulgaria de Turcia.

Ceea ce iti arata ca esti pe drumul spre frontiera este ca incepand de la Yambol vezi destul de multe camioane cu numere de Romania, Moldova sau Turcia.

Acum, dupa ce am parcurs traseul in ambele sensuri si studiind Google Earth, incerc sa inteleg care era traseul camioanelor si am ajuns la concluzia ca acestea veneau de la Ruse pe drumul obisnuit prin Bjala, Veliko Tarnovo pe directia Svilengrad/Edirne, dar inainte de Veliko Tarnovo o vireaza la stanga spre Sliven si apoi Yambol.

Revenind la traseu, drumul pana la frontiera bulgaro-turca Lesovo –Hamzabeyli este foarte bun.

Chiar la frontiera este cate o benzinarie LukOil pe fiecare sens iar noi am alimentat inca vreo 30 de litri. Nu ca as fi consumat atat in Bulgaria, dar atat a intrat.

De controlul bulgaresc am trecut asa de repede, incat nici nu ne-am dat seama cand am ajuns la controlul turcesc.

Fiind pentru prima data cu masina in Turcia, nu stiam ce trebuie sa fac si cum decurge controlul.

La controlul de la intrarea in Turcia erau circa 12-15 masini, din care vreo 5 masini pana la primul ghiseu.

Vedeam mai multi soferi ca luau actele si se duceau pe jos la primul ghiseu apoi la urmatorul aflat peste vreo 50 de metri.

Mi-am zis sa stau in masina si sa astept sa se miste coada de masini, sa-mi vina randul. Am incercat sa gandesc normal si am gresit.

Daca turcii au fost invinsi de Mihai Viteazul si Stefan cel Mare in luptele directe, fizice, turcii ne-au invins la mentalitate.

De ce? Stand in masina si asteptand sa-mi vina randul, un politist turc imi face semn sa ma duc la el. Eram singurul care nu facusem inca acest lucru.

Si uite-asa imi dau seama ca primul impuls romanesc de a ma duce si eu ca ceilalti cu actele in mana era bun aici, in Turcia.

Aici se uita in pasapoarte, vede pagina copiilor, ii spun ca sunt cu copii, pune viza pe ambele (copiii erau trecuti in pasaportul meu) si imi face semn sa merg mai departe.

Ma duc la masina si merg pana in cealalta parte a copertinei, adica circa 50 de metri, unde erau oprite si celelalte masini.

Acolo cobor si ma intorc cativa metri catre una din cabine, unde vad un fel de sef. Il arat pasapoartele, il intreb daca mai trebuie sa fac ceva si el imi face semn ca pot pleca. Adica asa repede sa mearga controlul la turci? Mai repede decat mergea la noi inainte de aderare.

Cu toate ca celelalte masini care erau in fata mea ramasesera acolo, plec gandindu-ma ca au ramas pe motiv ca au masinile in leasing. Citisem si pe site si pe forumuri ca la leasing se face un control mai detaliat si ai nevoie de mai multe acte.

Ajungem la cabina dinaintea ultimei bariere unde dau pasapoartele. Politistul le ia, se uita la mine, se uita in masina, vede copii, iar se uita in pasaport si apoi spune: „Problem”.

Intreb de ce dar nu intele nimic din engleza mea pentru ca el nu intelegea altceva decat turca. Noroc ca „problem” este un cuvant universal.

Ii explic ca un coleg de-al lui mi-a spus ca pot pleca si pana la urma incearca sa-mi spuna ca problema este la copii. Imi face semn din care inteleg ca pentru copii, adica „chiţ”, imi trebuie stampila.

Degeaba i-am replicat ca asta trebuia sa mi-o spuna colegul lui care a pus vizele, dar degeaba. Pentru el eram „problem”.

Bag in marsarier si plec, norocul meu fiind ca nu aveam alte masini in spate.

Pun masina in parcarea improvizata unde toata lumea se zgaia la noi. Ne intorceam de la ultimul control. Oare ce „problem” aveam?

Cobor, iau copiii si mergem catre primul ghiseu (acum find ultimul). Acolo nu gasesc pe nimeni la ghiseul la care mi s-au pus vizele, asa ca merg la celalalt paralel.

Arat pasapoartele si copiii si ii spun ca-mi trebuie viza pentru copii. cand iimi face semn ca trebuia sa merg la celalalt ghiseu, mi s-au inmuiat picioarele. Credeam ca ma pune sa astept pana venea celalalt politist. Daca iesire din tura?

Am noroc si-mi ia pasapoartele, se uita si vede copiii in ele, dupa care ii striga pe nume. Neasteptandu-se sa-i strige altcineva pe nume in afara de noi, parintii, copiii se uita si tac, moment in care le spun sa raspunda. Politistul pune viza, adica scrie un 2 de mana si face un insemn.

Plecam si ne urcam in masina. Din celelalte masini aflate in parcare, o parte plecasera.

Plecam si noi. Ajung iar la ultima bariera, dau pasapoartele. Politistul se uita la vize, se uita la noi, la copii si zice „problem”. Credeam ca glumeste si-mi venea sa-l strang de gat.

Aveam un déjà vu. Iar il intreb care este problema, el iar nu intelege, dar imi face acelasi semn de stampila pentru „auto”.

Plin de nervi, bag in marsarier si vad in oglinda inca trei masini in spatele meu, adica nu aveam cum sa dau in spate. In momentul asta, politistul iese jumatate pe geamul ghiseului si le spune celorlalti, in turca, sa dea in spate, facand si semne disperate cu mana.

Reusesc sa merg pana in parcare, iar cei trei care plecau si cei ramasi in parcare se uitau ca la cei care aveam iar „problem”. Ne intorceam a doua oara.

Iau actele si imi aduc aminte ca citisem undeva pe un forum ca la frontiera turca iti face un semn in pasaport pentru copii si pentru masina.

Si asa ajung la coada de la cele doua ghisee pe care le ignorasem si care credeam ca sunt pentru cei care au masina in leasing.

Stau la coada, imi verifica talonul si asigurarea, compara datele din pasaport cu cele din talon, imi baga datele din talon, pasaport si asigurare in caculator si pune doua vize. Prima pe la jumatatea verificarii si a doua la sfarsitul verificarii.

Motivul este destul de simplu. Pentru evitarea evaziunii fiscale si pentru ca in Turcia masinile se vand cu preturi mult mai mari decat in alte tari, fiecare masina si detinatorul acesteia este luat in evidenta, astfel ca nu poti iesi oficial din Turcia fara masina, daca nu ai acte de vanzare-cumparare.

Plecam si ajungem a treia oara la ultimul ghiseu. Politistul ma vede si schiteaza un zambet superior, ia pasapoartele, se uita in ele si cu un zambet ceva mai larg imi spune „problem”. Ma uit la el sa-i spun ceva in romana, dar il vad ca rade si imi ureaza drum bun. I-am urat si eu cu voce tare „o zi buna” si in gand toate cele bune.

Asa au trecut doua ore pana sa intram in TURKISTAN, adica „tara turcilor”.

La intoarcere insa am trecut repede vama turca, dar bulgarii ne-au cautat in bagaje dupa tigari si whiskey. Chiar am stat cateva minute de vorba cu vamesii si politistii bulgari pana au facut controlul. In fata noastra doua masini intrau la controlul vamal amanuntit. Ghinion. Deja intrasem in BULGARISTAN, dupa cum scria la iesire din vama turca.

(va urma)

Continuarea in Partea II - click aici

---

VIZUALIZĂRI: 20873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI