GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Dupa cum ziceam, tema principala a vacantei din Retezatul Mare a fost o drumetie pe Vf. Papusa.
Si anul trecut cu ocazia turei din Retezat ne propusesem o drumetie pe Vf. Papusa, pe la Stana de Rau, Taul Tapului, apoi urcare in Portile Inchise si continuare apoi pe Vf. Papusa si coborare prin saua Custura, inapoi la Stana de Rau. Din pacate, atunci vremea nu a tinut cu noi, au inceput sa se adune norii, ne-au fortat sa ne intoarcem de desupra Taului Tapului, din Portile Inchise, pe acelasi drum pe care urcasem.
De asta data speram in a ajunge pe Papusa, dar pe alta cale. :)
Am plecat dimineata, pe la 8,30 din Rau de Mori, cu totii, cu 2 masini, am urcat pe Barajul Gura Apelor, am oprit la bariera de acces in Parcul National Retezat, unde am platit taxa de acces in PNR (Parcul National Retezat), 10 lei/persoana si 7 lei/masina, ne-am informat un pic despre starea drumului si de eventualii turistii “urcati” deja in Poiana Pelegii. Nu era decat o singura masina trecuta inaintea noastra. Pe la 9,20 “ne-am pus” pe drumul forestier spre Poiana Pelegii, am oprit un pic la Cabana Rotunda, inchisa de prin 2011, fiind intr-un litigiu prin justitie. Din discutia cu persoana care pazea cladirea aflata deja intr-un proces de degradare am inteles ca s-ar fi inchis si Casa Laborator din Rezervatia Stiintifica Gemenele, aflata in Proprietatea Academiei Romane, se pare ca din lipsa de fonduri. :(
Am continuat pe drumul forestier trecand pe langa Refugiul Stanuleti, pe Valea Lapusnicului Mare, spre Poiana Pelegii.
Drumul nu este nici mai bun, nici mai rau decat in anii trecuti. Mergand cu atentie, se poate parcurge cu orice fel de masina si cu garda joasa. Au fost doar 2 segmente de drum mai dificile, chiar in apropiere de Poiana Pelegii, in acele portiuni drumul face cate o curba foarte stransa si urca mai accentuat, iar apa scursa de pe versant sapase niste santuri mai adanci, pe diagonala drumului, drumul fiind presarat si cu ceva pietre si pietroaie mai mult sau mai putin “iesite” din drum. E un pic mai delicat in a aborda trecerea pentru a nu lovi nici cu bara din fata dar mai ales cu baia de ulei pe dedesubt. Chiar in una din aceste portiuni am zarit, la intoarcere, pe un bolovan mare de pe marginea drumului, asezat un scut de protectie motor autoturism. Cineva, probabili nu fusese suficient de atent si indemantic in a strecura masina prin acea portiune de drum. :(
La intoarcere, in coborare, acele portiuni de drum se traverseaza mult mai usor, din cauza asta am avut si timp sa zarim scutul de pe marginea drumului :).
Daca in anii trecuti am intalnit pe acest drum forestier o vulpe, anul acesta ne-am intersectat drumul cu o frumoasa caprioara.
Cam in jurul ore10,30 am parcat si noi langa Poiana Pelegii. Intr-adevar nu era decat o singura masina parcata si inca una, un Duster, ce ne depasise chiar in una din acele portiuni de drum dificile (asta nu inainte de a opri si in a ne ajuta in a pozitiona cativa bolovani in acele santuri/gropi pe care sa trecem).
Am parcurs vreo 25km in total: 10 km pana la baraj, pe un drum asfaltat, cu destule gropi in ultima portiune “sub baraj”, si inca 15km de drum forestier pana in Poiana Pelegii.
In Poiana Pelegii, acum era pustiu, in sezon fiind plin de corturi aici.
Aici ne-am imparit in 2 grupuri: o parte impreuna cu copii au urmat poteca si marcajul spre Lacul Bucura, fiind un traseu mai usor, accesibil si cu copii.
Eu cu sotia si cu inca un amic am hotarat a aborda traseul spre Vf. Papusa, mergand in dreapta pe langa Poiana Pelegii, pe Valea Pelegii, de-a lungul paraului Peleaga, trecand pe langa stana din Poiana Papusii, ajungand la Taul Peleaga, urcand mai departe in Saua Pelegii, iar de acolo sa urcam direct pe Vf. Papusa.
Era varianta mai accesibila pentru noi, pentru a nu fi nevoiti sa ajungem intai la Lacul Bucura, apoi sa urcam Vf. Peleaga, de acolo sa coboram in Saua Pelegii si sa urcam apoi pe Vf. Papusa.
Am urmat marcajul punct albastru (PA), timpul normat pe indicatorul din Poiana Pelegii fiind de 3h-3h30 din Poiana Pelegii pana in Saua Pelegii, iar de acolo cam 40-50min pana pe Vf. Papusa.
Daca la inceput marcajul a fost bun si refacut relativ recent, cam prin dreptul stanii de pe celalalt mal deja se cam pierde marcajul, iar cararea nefiind bine evidentiata, cam “balauresti” dupa poteca, care de fapt tine aproape de firul apei.
Traseul in prima portiune, este chiar usurel, urca domol, privelistea este frumoasa, noi mergand chiar pe firul vaii. Vremea frumoasa, ici colo petece de zapada, si palcuri de branduse ne-au insotit pe aceasta portiune de drum. Dupa vreo 1h30 minute am ajuns la prima portiune mai dificila, cand poteca urca sustinut pe si printre lespezi de piatra, avand deja pe stanga si respectiv pe dreapta “strajerii” ce ne vegheau: Vf. Peleaga si Vf. Papusa. Dupa inca vreo 30-45 minute am ajuns la Taul Peleaga (sau Ghimpele, cum se mai numeste) aflat la altitudinea de 2122m. De data asta l-am admirat de la nivelul lui, acum 2 ani l-am admirat de sus, de pe Vf. Peleaga. :))
In aceasta portiune de traseu am reusit sa zarim chiar sa “prind” intr-o fotografie dragalasele marmote de Retezat. Sunt atat de frumoase!!! :))
Am continuat apoi inca o bucata intr-o urcare de asta data mai domoala si am ajuns in Saua Pelegii. Fix 2h50min pana in sa, din Poiana Pelegii, cu tot cu pauze dese de foto.
In sa ne-am intalnit cu 3 turisti ce coborau dupa Papusa, venind de la Cabana Pietrele, trecand pe la Lacul Gales (la care am fost si noi acum vreo 2 ani), apoi Valea Rea, cu gandul de a se intoarce la Pietrele, urcand pe langa Coltii Pelegii, pe Vf. Peleaga, sa coboare in Curmatura Bucurei si de acolo pe Valea Pietrele sa se intoarca la Cabana Pietrele. Chiar ne-a oprit un pic de vorba, remarcand vremea buna, prielnica drumetiilor.
Si ne-am despartit, noi am urmand de asta data marcajul cruce galbena (CG) pana pe Vf. Papusa. Urcusul este accentuat, sustinut, urcand practic de la 2285m din Saua Pelegii la 2508m cat are Vf. Papusa, acesta fiind al doilea varf ca inaltime din Masivul Retezat, avand doar cu 1m mai putin decat “vecinul” sau, Vf. Peleaga -2509m.
Daca timpul normat este de 40-50min, noi am urcat pe varf, in 30min, datorita norilor negri ce incepusera sa se adune atat deasupra Vf. Peleaga, venind dinspre Zanoaga, cat si deasupra Stanei de Rau dincolo de Vf. Papusa.
Privelistea de sus de pe Vf... Papusa este greu de descris in cuvinte, este superba.
Se vedea in departare, spre Stana de Rau, frumoasa cascada Ciomfu, se vedeau Taurile din Valea Rea, si Portile Inchise, sau in partea cealalta Vf. Peleaga si Coltii Pelegii, Lacul Peleguta, Vf. Retezat si Culmea Lolaia, Vf. Bucura si Vf. Judele. De fapt ai o vedere la 360grd asupra intregului masiv. Este ireal de frumos.
Am facut acest traseu, la dus, in 3h30min.
Dupa cateva foto si admirat “pe rapid” aceste frumuseti, am hotarat sa nu ne mai oprim pentru a manca un sandwich, din cauza norilor negri ameninatatori.
Asa ca am inceput sa coboram alert. Am observant ca si cei 3 turisti cu care ne intalnisem, care intre-timp ajunsesera pe Vf. Peleaga au hotarat sa se intoarca pe unde venisera, datorita norilor ce veneau din directia unde trebuiau ei sa mearga. Din Saua Pelegii, ne-am echipat si de ploaie, cu pelerine, jachete, parazapezi, huse de rucsaci si am continuat sa coboram. Cand am ajuns la Taul Peleaga a inceput si ploaia. Problema este nu ca a inceput ploaia, ci ca ploaia a fost insotita de tunete, fulgere si trasnete.
E de evitat pe cat posibil a te prinde furtuna cu fulgere si trasnete pe creste, varfuri, in general pe zone inalte, sau in camp deschis, sau pe langa copaci izolati. Era exact cum nu era mai bine: eram in camp deschis, la peste 2200m altitudine, cu 2 varfuri de 2500m de o parte si de alta, pe langa apa, in camp deschis. :(:(:(
Iar cand am inceput sa coboram in caldarea de sub Taul Peleaga, pe acele lespezi pe care urcasem anterior, acum ude, era deja chiar dificil. Plus bubuiturile si fulgerele care in aceasta caldare, ca un amfiteatru, erau mult amplificate. Practic, vedeai un fulger, undeva, parca la 2-3m in fata ochilor, si la un interval de 2-3 secunde bubuia inspaimantator. Aveai impresia ca se sparg, se crapa muntii.
Faptul ca intervalul de timp dintre fulger si tunet era foarte, foarte mic, arata ca eram practic in mijlocul furtunii. (sunetul avand o viteza de aprox. 1 000 000 de ori mai mica decat lumina).
Am continuat drumul intr-un ritm, putin spus alert, aproape de alergare, incercand in a ne departa pe cat posibil de zonele potential mai periculoase.
Ca o mica paranteza, daca tot am prezentat acest episode de furtuna, cred ca ar fi folositoare si informatiile de mai jos, extrase de pe “carpati.org”. Citez:
“Există mai multe feluri în care un om poate fi lovit de un trăsnet:
- lovitură directă, când persoana lovită se afla în "canalul" de descărcare a trăsnetului dintre nor şi pământ.
- lovitură indirectă (sau şocul de retur): o persoană care stă sub norul electrizat (negativ) se încarcă şi ea cu electricitate (prin influenţă); mai exact, sarcinile pozitive sunt atrase către nor (la capul şi pieptul persoanei) iar sarcinile negative spre picioare. Dacă din norul de deasupra se produce o descărcare electrică în pământ, în apropierea persoanei (5-15 metri), sistemul nor-pământ îşi recapătă echilibrul electric aproape instantaneu. Sarcinile pozitive de pe capul/pieptul persoanei, nemaifiind atrase de nor, se vor recombina brusc cu cele negative (din picioare) formând practic o descărcare electrică în corpul nefericitei persoane.
- lovitura din pământ, poate cea mai intresantă şi incredibilă formă. Fulgerul loveşte pământul lângă victimă creând o diferenţă de potenţial în pământ (datorită rezistenţei pământului, da, are şi el rezistenţă, ca orice alt material). Curentul fulgerului se poate deplasa şi prin suprafaţa pământului. Astfel, o lovitură de fulger produce în solul din jurul ei pe o rază de 20 de metri suficient voltaj pentru a fi letală pentru om. Acest lucru este valabil şi în jurul paratrăsnetelor sau al copacilor.
Tensiunea de la suprafaţa solului corespunzătoare cu lungimea pasului omului se numeşte tensiune de pas şi este cu atât mai mare cu cât pasul este mai mare şi cu cât omul este mai aproape de punctul în care trăsnetul a lovit pământul.
Dar pe lângă acestea, mai există şi pericolul loviturilor mecanice cauzate de trăsnete: bucăţi din scoarţa copacilor, stânci desprinse din pereţi (nu este indicat a se pune cortul la baza unui perete în ideea că protejează de fulger... da, poate protejează de fulgere dar nu şi de pietre) aruncate precum în urma unei explozii.
Evitarea întâlnirilor cu fulgerele:
1. Înainte de o tură, se consultă prognoza meteo.
2. De la primele semne ale furtunii (nori cumulonimbus venind spre noi, tunete în depărtare) trebuie căutat un adăpost sigur împotriva fulgerelor. Se poate părăsi în siguranţă adăpostul de-abia jumătate de oră după ultimul tunet auzit (chiar dacă ploaia s-a oprit mai demult şi deja a ieşit soarele). Dar şi în cazul în care adăpostul este precar, este de preferat să nu se stea în picioare (remember şocul de retur?)
3. Dacă nu se poate găsi în timp util un adăpost sigur, atunci trebuie evitate locurile predispuse la trăsnete: locurile mai ridicate (vârfuri, movile de pământ), copacii, stâlpii indicatori sau de marcaje, imediata apropiere a apelor, în apropierea firelor electrice (nu doar cele de înaltă tensiune ci şi cele telefonice, chiar). Trebuie evitate solurile argiloase sau cele cu minereuri de fier (şi preferate cele calcaroase). Trebuie evitate stâncile lucioase sau cele innegrite (semn că, probabil, au mai fost lovite în trecut). În nici un caz nu se stă sub copaci.
(sursa: www.carpati.org)
Cam in 20min dupa ce am coborat din aceasta caldare, noi fiind deja pe Valea Pelegii, s-a oprit si furtuna.
Practic la inapoiere am facut de pe Vf. Papusa pana la Poiana Pelegii doar 2ore
A fost o experienta... greu de descris in cuvinte. :)
Ajunsi in Poiana Pelegii, am constatat ca doar masina noastra mai era in parcare.
Am aflat seara la cabana ca si restul grupului se intorsese din tura spre Lacul Bucura, cu mult inainte de primele semen de furtuna, neajungand pana la Lacul Bucura.
Noi, de fapt, doream ca in aceasta tura ca odata ajunsi pe Papusa sa coboram in Saua Pelegii, iar de acolo sa urcam si noi pe Vf. Peleaga si sa coboram pe la Lacul Bucura si sa ne intoarcem pe acolo in Poiana Pelegii. Dar vremea ne-a incurcat un pic socotelile cu care plecasem de acasa.
Dar chiar si asa am fost multumiti, ca am reusit sa urcam pe Vf. Papusa cum ne si dorisem, pe Vf. Peleaga mai fusesem cu vreo 2 ani in urma.
Oricum, Retezatul-"Muntele cu ochi albastri" este muntele nostru “de suflet”!
Trimis de Testosu' in 06.07.15 19:31:23
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL RETEZAT-GODEANU.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Testosu'); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Felicitari cu F!
eu am vrut sa merg in poiana pelegii vf peleaga lacul bucura poiana pelegii la sfarsit de mai dar fiind solo nu m-am incumetat dupa ce ma informase la salvamont despre drumul de la baraj si starea zapezii. Si nu am fost desi ulterior am aflat ca in zilele acelea au mai fost si altii si a fost ok
Ref la imaginile intunecat luminat de la blitzuri am prins o furtuna pe cinste la coborirea de pe negoiu din fagaras mai demult
Cu torente cu de toate
Cele mai spectaculoase imagini traite de mine live
”am oprit un pic la Cabana Rotunda, inchisa de prin 2011, fiind intr-un litigiu prin justitie.
Păcat de această frumoasă cabană!
@marocanu21: da, pacat de aceasta cabana, ca multe altele din tara, zac in uitare. La Rotunda se pare ca este un litigiu intre proprietar care este Academia Romana si societatea comerciala ce administra aceasta cabana.
Frumos reviev-ul, frumoase pozele! Parcă mai ieri am fost pe-acolo! De fapt, n-au trecut decât 50 de ani! Un fleac, acolo!
@puiutea - Daca zona Apusenilor este zona atat de draga noua, Retezatul este muntele nostru preferat cu ale lui peisaje spectaculoase.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Peștera Bolii, Cheile Băniței, Cheile Crivadiei - Retezat — scris în 14.08.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Traseu spre Lacul Galeș — scris în 13.08.24 de vladix18 din CăLăRAşI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Carari de povesti spre Taul Portii — scris în 15.09.23 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Jun.2022 În cautarea Tăurilor din Valea Rea — scris în 22.06.22 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Traseu in Retezat: Carnic – Lacul Gales. Ma bucur ca te-am ales, carare minunata! — scris în 20.09.21 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Retezatul - off, off și wow - wow! — scris în 13.08.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jul.2021 În căutarea unui aer mai răcoros, în Retezat — scris în 27.09.21 de monik-50 din BRAILA - RECOMANDĂ