Pe cat de frumoase, pe atat de nepromovate - Cascadele Valea Lazaru, Valea Marii si Pestera de Gheata

TIPĂREȘTE

In a doua zi petrecuta la Cabana Foresta, osciland intre a vizita cascadele de pe Valea Marii si Valea Lazaru, dar si Pestera de Gheata, sau intre a merge pe Vf. Oslea, am luat hotararea, vazand cerul absolut senin, si soarele care se pregatea sa ne cam prajeasca, de a renunta la Oslea, care "se ataca" mai mult prin gol alpin si soare si sa mergem la cascade.

Am pornit cu masina de la cabana si am zis intai sa mergem pana la Pestera de Gheata care se afla pe drumul forestier ce leaga Campu lui Neag, trecand pe langa barajul Valea de Pesti, construit pe raul cu acelasi nume, de Cheile Sohodolului, pana la Runcu in Gorj. Este un drum judetean (DJ672C), dar sa nu va amagiti ca este si cu asfalt. Nici urma de el (stiam asta), iar pe portiunea pana dincolo de motelul Valea de Pesti care se afla deasupra barajului, drumul este plin de gropi. Motelul, de jos, din sosea, arata ca ar fi ok, renovat, dar de unde, cand ajungi la el observi ca cel putin pe exterior a fost tratat cu indiferenta, are vechiul aer, tare ponosit, din anii 80, cand a fost construit. In interior nu am intrat, dar ma indoiesc ca s-ar fi renovat prin interior, ferestrele si usile fiind cele vechi, originale. Din soseaua principala (DN66A) sunt vreo 6-7 km pana la pestera pe care doream s-o vizitam si se poate ajunge cu masina pana acolo. Noi am lasat masina cu vreo 3 km mai in spate, undeva pe la coada lacului de acumulare si am mers pe jos.

Pestera se afla chiar pe marginea drumului, pe partea stanga la vreo 50m deasupra drumului, in versant, usor mascata de copaci. Risti sa treci pe langa ea fara sa o observi, nefiind niciun indicator in drum, cum de fapt nu este niciun indicator de jos din sosea, care sa te indrume a o vizita. Ca reper de localizare al ei, in zona este o poiana un pic mai departe de pestera, la vreo 100m, pe partea dreapta, langa rau. Pestera, in sine, este frumoasa, neamenajata pentru vizitare, in care daca intri pana in prima sala poti gasi si gheata. De aici ai vine si numele. Dupa vizitarea ei pana in prima sala, o mica pauza pe malul raului, in incercarea de a fotografia ceva pastravi, ne-am intors la masina si am plecat inapoi spre Campu lui Neag, pentru a vedea cascadele de pe Valea Lazaru si Valea Marii. Pentru aceste cascade, din Campu lui Neag, am intrat pe drumul forestier ce merge la cabana Buta, inainte de drumul de acces spre Cheile Butii. Pe acest drum am mers cu masina cam 1,8km, pana unde drumurile se despart. Am intalnit si cateva pensiuni rasfirate pe aceasta bucata de drum. De la bifurcatia acestui drum, in stanga se urca spre cabana Buta si lacul Buta, iar in fata se merge spre Valea Lazaru. Am lasat masina acolo si am continuat pe jos. In scurt timp am ajuns la un pod de beton de unde in partea dreapta am plecat pe firul paraului Lazaru, pe un vechi drum forestier, acumaflat in paragina. Cam dupa 30-40 minute mergand pe poteca bine evidentiata, dar fara marcaje turistice, presarata pe ici pe colo cu tufe de zmeura, am ajuns la frumoasele cascade Lazaru, vreo 4 la numar, insirate una dupa alta. Ultima este cea mai mare si cea mai spectaculoasa dintre ele. Peisajul salbatic, cu cascada stransa intre stanci, este superb.

Traseul nu este solicitant si se poate face de oricine, la un moment dat se traverseaza paraul pe niste pietroaie si busteni, in preajma primei caderi de apa, iar pentru ultima cascada trebuind sa te catari pe o bucata de stanca/piatra care ascunde efectiv cascada de priviri. Este usor de a urca, cu un pic de atentie, acea piatra avand destule puncte de sprijin. Ne-am intors pe acelasi drum pana la podul de beton luand-o de asta data in stanga, pe Valea Marii, pe o poteca la fel de evidenta si nemarcata, pe partea stanga a Paraului Marii. Dupa vreo 10 minute de mers si un mic urcus se dezvaluie privirii si prima cascada, urmand apoi, unele dupa altele, si celelalte, fiind practic o insiruire, o salba de cascade, ca si la Lazaru. Am ramas placut surprins ca in zona acestor cascade erau niste amenajari din lemn, scari cu balustrade de sprijin, pentru a putea ajunge pana la ultima dar si cea mai frumoasa dintre cascadele vazute in acea zi. In cuvinte nu se prea poate descrie frumusetea ei.

Dupa seria de fotografii facute, ne-am intors spre locul unde lasasem masina, felicitandu-ne ca am ales a ne plimba intai la cascadele Lazaru si apoi la cele de pe Valea Marii, care noua ne-au placut cel mai tare.

Ceea ce nu inteleg este faptul ca, desi sunt atat de frumoase aceste cascade si sunt atat de accesibile pentru a fi vizitate, nu exista niciun indicator din localitate, sau un panou care sa te indrume a le vizita.

Cum de altfel nu este nici catre Pestera de Gheata. Noi studiasem pe net, de acasa, ce putem vizita in zona si asa am stiut de ele, altfel puteam sta cazati langa ele dar sa nu stim ce frumuseti am ratat.

---

VIZUALIZĂRI: 8214 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI